 |
|
| Anatol Țăranu | |
Războaiele secesioniste din Republica Moldova și Georgia din 1992, în care de partea separatiștilor împotriva forțelor constituționale au luptat unitățile militare ale armatei ruse, au impulsionat apariția unor noi forme de cooperare interstatală, chemate să reziste revendicărilor imperialiste ale Moscovei. Așa, pe 10 octombrie 1997, la Strasbourg, în timpul Summit-ului Consiliului Europei, a fost instituită organizația GUAM, care reprezenta o inițiativă regională din patru state (inițial, împreună cu Uzbekistanul au fost cinci), denumirea ei provine de la inițialele statelor fondatoare: Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova. La fondarea GUAM participanții au adoptat un Comunicat Comun, în care remarcau principiile puse la baza cooperării interstatale, care prevedeau respectarea suveranității statelor membri, inviolabilitatea hotarelor, respectarea democrației, supremația legii și a drepturilor omului. Format cu asistența activă a diplomației americane, GUAM dintotdeauna a fost abordat cu ostilitate de Moscova.
De la GUAM – la Trio Asociat și apoi la amenințări
Ca rezultat, în anii care au urmat, toți membrii GUAM – Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova – s-au ales, cel puțin, cu câte un conflict separatist nesoluționat inițiat de Rusia pe teritoriile lor. Georgia cu Osetia și Abhazia și războiul ruso-georgian din august 2008, Ucraina cu Crimeea și regiunile Donbas și Lugansk, Azerbaidjanul cu Karabahul de Munte, iar Moldova cu Transnistria. Necesitatea de a face față expansiunii revanșarde a Rusiei în spațiul post-sovietic, precum și lipsa de suficient dinamism de cooperare politică în cadrul GUAM, a determinat următorul pas al Georgiei, Republicii Moldova și Ucrainei care, în anul 2014, semnează cu Uniunea Europeană Acorduri de Asociere cu scopul promovării asocierii politice și integrării economice, în conformitate cu obiectivul principal al Parteneriatului Estic. În continuarea acestei linii politice, la 17 mai 2021, miniștrii afacerilor externe ai celor trei țări asociate au semnat un Memorandum de înțelegere privind stabilirea unei cooperări consolidate pe dimensiunea integrării europene – „Trio Asociat”.
Deranjată la maximum de perspectiva ieșirii acestor state din zona influenții geopolitice a Rusiei, Kremlinul pornește un război la scară largă împotriva Ucrainei, la 24 februarie 2022. Din acest moment, statele Trio Asociat sunt nevoite să-și ajusteze politicile de integrare europeană la condițiile războiului ruso-ucrainean în desfășurare. Despre rezultatele acestor ajustări, în percepția Moscovei, a vorbit recent ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, într-un interviu pentru postul de televiziune Rossia 24. El afirmând în acest interviu că Occidentul a pus ochii pe Republica Moldova pentru rolul „următoarei Ucraine”, în timp ce președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, „este dornică să intre în NATO” și este pregătită „practic, pentru orice”, inclusiv pentru unirea cu România. Prin această declarație Moscova a dat de înțeles cât de iritată este de poziția Chișinăului în raport cu războiul din Ucraina.
Când te laudă dușmanul...
În continuarea temei interviului, ministrul rus a găsit de cuviință să se refere și la poziția Georgiei. Și în cazul oficialităților de la Tbilisi, șeful diplomației ruse a acuzat intenția occidentalilor de a transforma Georgia într-un alt factor de iritare a Rusiei. Însă, în același timp, Lavrov a ținut să sublinieze, și nu fără satisfacție, că guvernul georgian se ghidează de interesele naționale, în pofida apelurilor occidentale de a deschide „un al doilea front" împotriva Rusiei. Totodată, Lavrov s-a lăudat că Moscova și Tbilisi au dezvoltat comerțul bilateral, turismul, cooperează în domeniul energiei, iar partea georgiană este conștientă că toate acestea sunt în interesul statului și poporului georgian.
Pe fondul acestei abordări plină de beatitudine a relațiilor sale cu oficialitățile din Georgia, Moscova s-a făcut a nu vedea reacția la agresiunea militară rusă în Ucraina a mii de georgieni care au ieșit la demonstrații în sprijinul ucrainenilor, tot așa cum și numeroase steaguri albastru-galben fluturând pe străzile orașelor georgiene și răsunând constant cuvinte de sprijin pentru ucraineni cu invariabilul „Glorie Ucrainei!”, nici pe numeroși voluntari georgieni care participă la ostilitățile împotriva agresorilor ruși. Pentru ruși a contat atitudinea manifestată de Tbilisi oficial, care în anumite cazuri s-a distanțat sfidător de Kiev. Chiar în primele zile ale invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, premierul georgian Irakli Garibashvili a remarcat, că Georgia nu se va alătura sancțiunilor internaționale împotriva Federației Ruse, ci va sprijini Ucraina doar politic.
Beneficii de pe urma războiului
Și speranțele Kievului pentru sprijinul militar-tehnic de către Tbilisi au fost spulberate de temerile conducerii georgiene că Rusia, ca și în 2008, ar putea din nou invada țara lor. În același timp, establishmentul georgian invocă neoficial părerea că Georgia, spre deosebire de Ucraina, în cazul invaziei rusești nu va fi susținută de nimeni și, prin urmare, ar trebui luate în considerare interesele Kremlinului. Drept urmare, Tbilisi a refuzat să revândă Ucrainei sistemul antiaerian Buks și dispozitivele antitanc Javelins din dotare. Toate aceste semnale transmise de guvernul georgian sunt în ton cu așteptările Kremlinului.
În același timp, în plin război ruso-ucrainean, Georgia pe deplin a folosit oportunitatea comerțului cu Federația Rusă, inclusiv a sosirii imigranților ruși, fapt ce a determinat creșterea economiei georgiene. În special, conform rezultatelor anului 2022, creșterea PIB-ului Georgiei a fost de 10,1%, un progres izbitor pe fundalul evoluției economice mai mult decât modeste a Republicii Moldova. În total, potrivit datelor Serviciului Național de Statistică din Georgia, cifra de afaceri comerciale externe a țării, în 2022, a depășit suma de 2,4 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă cu 52% mai mult decât în 2021. În plus, anul 2022 a înregistrat un record pentru numărul de vehicule grele care au circulat de-a lungul drumurilor georgiene din Armenia și Turcia către Federația Rusă: conform Trezoreriei de Stat a Georgiei, dacă în 2021 au trecut 332 de mii de remorci, atunci în 2022 ele au fost deja 448 mii. Tranzitul din Turcia în Rusia a trezit îngrijorarea Statalelor Unite, UE și a Ucrainei, care bănuiesc că Georgia este folosită pentru „exporturi gri” către Federația Rusă. Cu toate acestea, faptele privind încălcarea de către autoritățile georgiene a politicii de sancțiuni împotriva Moscovei nu au fost încă făcute publice.
Unul din motivele răcirii relațiilor cu Occidentul
Atitudinea specifică îmbrățișată de Tbilisi în relația cu Moscova este determinată nu doar de avantajul economic, dar și de idiosincrazia actualilor guvernanți ai Georgiei privind fostul președinte Mihail Saakașvili. Ex-președintele georgian și actualul cetățean ucrainean Mihail Saakașvili, fiind condamnat la închisoare în Georgia, reprezintă pentru actualele autorități georgiene un ghimpe dureros în coastă, o sursă constantă de destabilizare a țării și motivul principal al complicării relațiilor Georgiei cu Occidentul și al răcirii cu Ucraina. Soarta lui Saakașvili este determinată de atitudinea ostilă față de el a eminenții cenușii a Georgiei, Bidzina Ivanishvili, care controlează partidul de guvernământ Visul Georgian și are o influență directă asupra dezvoltării poziției guvernului și a parlamentului. Miliardarul pro-rus nu este interesat de deteriorarea relațiilor cu Rusia și, prin urmare, politica autorităților georgiene nu este doar o dorință de a nu da naștere unei invazii ruse, ci și o demonstrație de loialitate față de Kremlin inspirată de marele oligarh.
După părerea mai multor experți, intransigența oficialilor de la Tbilisi în problema menținerii lui Saakașvili în închisoare și a tratamentului inuman în raport cu acesta, este unul dintre motivele pentru care Georgiei nu i s-a acordat statutul de membru candidat al Uniunii Europene. Dar nici perspectiva obținerii statutului de candidat, dorită de atât de mulți georgieni, nu au determinat autoritățile de la Tbilisi să facă concesii în cazul Saakașvili, dar și în detrimentul conjuncturii economice favorabile, fapt ce a provocat o complicare serioasă a relațiilor dintre Kiev și Tbilisi, pe unele domenii ele fiind chiar înghețate. În același timp, s-a ajuns până la aceia că autoritățile celor două țări schimbă periodic declarații dure una împotriva celeilalte.
Criza Trio-ului Asociat
Spre deosebire de atitudinea față de Georgia, Moscova a ales să fie foarte dură în raport cu Republica Moldova. În primul rând, această atitudine față de Chișinău s-a manifestat prin aplicarea metodei războiului economic, când a fost subțiat la maximum fluxul de gaze naturale livrat de către Gazprom pe post de monopolist pe piața Moldovei. Cu o periodicitate de aproape în fiecare zi, diverși decidenți ruși lansează cele mai obraznice acuzații și amenințări la adresa oficialităților moldovenești, printre ele nefiind lipsă nici amenințările cu o invazie militară asupra Republicii Moldova. Aceasta este plata pentru poziția fermă a oficialităților Republicii Moldova alături de Ucraina și de susținere necondiționată a independenței, suveranității și integrității teritoriale a ei în granițele sale recunoscute internațional. Kievul oficial nu odată a exprimat recunoștința sa Republicii Moldova pentru poziția principială de condamnare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, chiar dacă Chișinăul nu s-a atașat formal programului internațional de sancțiuni împotriva agresorului rus, dar respectând majoritatea prevederilor lui.
Abordarea specifică a actualilor oficialități georgiene a situației privind războiul din Ucraina și relaționarea lor cu Moscova, a determinat opiniile unor experți despre proiectul „Trio Asociat” în componența Ucraina, Georgia și Moldova, ca despre unul în criză. Și dacă până la declanșarea agresiunii militare ruse, Kievul mai mult era interesat să fie în același „compartiment” cu Tbilisi pe calea integrării europene și euro-atlantice, acum situația s-a schimbat pe direcția intensificării colaborării Ucrainei cu Republica Moldova și a răcirii relațiilor cu Georgia. Prin această optică ucraineană Chișinăul și Tbilisi sunt privite de SUA și UE, fapt ce a determinat în mod hotărâtor oferirea Republicii Moldova, alături de Ucraina, a statului de țară candidat la aderare în UE. Iar viitorul apropiat va demonstra, care din două abordări a relațiilor cu Moscova în condițiile războiului din Ucraina - a Chișinăului sau a celei de la Tbilisi – a fost cea mai productivă și vizionară.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
