De mai bine de trei decenii conflictul transnistrean a condamnat ambele maluri ale Nistrului și, în special, malul stâng, la subdezvoltare în plan economic și social, la un nivel de trai scăzut, la libertăți fundamentale viciate, la o lipsă de coeziune socială și la izolarea internațională din care, se pare că, încă nu există o ieșire. În aceste condiții aprecierea de conflict „blestemat” este tocmai potrivită pentru esența conflictului înghețat de pe malurile Nistrului, dar și pentru toate celelalte conflicte de același gen. Despre fenomenul conflictelor înghețate în spațiul post-sovietic în ansamblu, despre cauzele generale, trăsăturile comune, dar și despre modalitățile de soluționare au discutat participanții la dezbaterea publică: „Blestemul conflictelor înghețate și soluțiile lor”, organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boţan, expertul permanent al proiectului, a declarat că un conflict înghețat reprezintă o situație în care un conflict armat activ s-a încheiat, deși poate reveni din nou în fază „fierbinte”. „Un conflict înghețat în relațiile internaționale între entități statale recunoscute este un conflict în care ostilitățile active s-au încheiat, dar nu a fost încheiat un tratat de pace. „În ultima perioadă, termenul de „conflict înghețat” a fost aplicat în principal conflictelor separatiste post-sovietice, de obicei disputelor teritoriale din cadrul un state concrete”, explică expertul.
Potrivit lui, astfel de conflicte apar de obicei în anumite zone ale țărilor, cu anumit specific, care nu mai sunt sub controlul guvernelor centrale. Deși disputele rămân nerezolvate, lipsa de soluții la aceste probleme nu duce la creșterea activității armate. „Această situație slăbește poziția autorităților centrale și, totodată, încurajează alte state care îi susțin pe separatiști să se implice în treburile lor direct sau indirect. În acest sens, conflictele înghețate din spațiul post-sovietic sunt un rezultat al intereselor de politică externă a Federației Ruse după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991”, a precizat Igor Boțan.
Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, a menționat că potrivit estimărilor experților, după destrămarea Uniunii Sovietice, în acest spațiu s-au înregistrat peste 170 de zone conflictuale. Este vorba despre conflicte latente sau foarte active. În cazul a 30 de conflicte, aceste aveau o formă activă, iar în 10 cazuri au ajuns la confruntări de război. Dintre cele mai recunoscute conflicte care au trecut prin fază fierbinte, cu siguranță este conflictul transnistrean, dar și conflictul din Crimeea care inițial a avut o formă latentă, dar a ajuns în fază fierbinte în contextul războiului de astăzi din Ucraina
Ex-ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă s-a referit la modul în care au apărut conflictele din Caucaz și care au fost cauzele principale ale izbucnirii. „Conflictul abhazian s-a conturat cu adevărat în perioada sovietică, mai exact în momentul destrămării. Era momentul în care dorința georgienilor de a-și crea propriul stat independent s-a ciocnit de rezistența din partea abhazienilor de a-și crea statul lor. În aceste condiții a izbucnit acel conflict fierbinte care continuă și astăzi și care a provocat numeroase victime, mai bine de 16 mii de oameni au murit în războiul georgian-abhaz. Și acest conflict continuă și astăzi, pentru că Rusia a recunoscut Abhazia în calitate de stat independent. Aceasta în pofida faptului că Abhazia nu mai este recunoscută într-o astfel de formă de niciun stat”, susține comentatorul
Fostul vicepremier pentru reintegrare, Gheorghe Bălan, expert în securitate, a spus că diferendul transnistrean se deosebește semnificativ de alte conflicte din spațiul post-sovietic, deși există și trăsături comune. Ceea ce îl face deosebit este că pe ambele maluri ale Nistrului locuiesc aceleași etnicii – moldoveni-români, ruși ucraineni. Respectiv, acest conflict nu a avut la bază componentă etnică și nici cea religioasă. Or, pe ambele maluri, în mare parte locuiesc creștini ortodocși. De asemenea, între maluri nu au existat neînțelegeri istorice.
Potrivit expertului, apariția acestui conflict s-a conturat în perioada destrămării Uniunii Sovietice și în contextul tentativelor autorităților de la Moscova de a menține Republica Moldova în sfera intereselor sale. Gheorghe Bălan a precizat că motivele apariției au fost din afară și tot din afară a venit și sprijinul pentru mișcarea separatistă. Inițial, din partea autorităților centrale ale URSS, ulterior a Federației Ruse, care a susținut și susține până în prezent menținerea conflictelor înghețate din spațiul post-sovietic.
În anul 1992 au fost confruntări militare între malurile Nistrului, au fost tentative de influență și de implicare în politica din Republica Moldova. Ex-vicepremierul pentru reintegrare precizează că atunci și în toți acești ani, oamenii de pe ambele maluri nu au probleme de conviețuire. „Astăzi, zeci de mii de oameni se deplasează de pe un mal pe altul. Mii de locuitori ai regiunii transnistrene muncesc pe malul drept al Nistrului, iar 360 de mii de locuitori din regiune dețin cetățenia Republicii Moldova. Și, spre deosebire alte conflicte, în cazul nostru nu există componenta etnică, religioasă, oamenii pot conviețui, iar ideea integrării europene va contribui la apropierea malurilor și la identificarea compromisurilor în interesul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și al copiilor lor”, a mai spus Gheorghe Bălan.
Dezbaterea publică „Blestemul conflictelor înghețate și soluțiile lor” este ediția a 312-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
