„Decât s-ar duela pe tărâmul propagandistic, liderul PSRM și președintele Maia Sandu ar face mai bine să găsească de comun acord o soluție pentru depășirea rapidă a crizei guvernamentale, fie prin provocarea cât mai rapidă a alegerilor parlamentare anticipate, fie prin instaurarea unui guvern plenipotențiar...”
---

Startul competiției președinților aleși

Liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, dă dovadă de consecvență, uneori. La doar trei săptămâni de la începerea mandatului prezidențial al Maiei Sandu, el a dat start competiției cu aceasta din urmă, întocmindu-i un catastif. Atașat inițiativei sale, peste aproximativ încă trei săptămâni, liderul PSRM a ținut să completeze catastiful, lăsând să se înțeleagă că va proceda la fel cu o anumită periodicitate. De data asta, liderul PSRM îi reproșează președintelui, Maia Sandu, următoarele:

• promovarea în funcții a oamenilor din anturajul său;
• lipsa acțiunilor reale anticorupție;
• lipsa soluțiilor magice anunțate anul trecut pentru lupta cu COVID;
• lipsa suportului promis agricultorilor, medicilor și agenților economici;
• lipsa ajutorului suplimentar oferit pensionarilor și păturilor social-vulnerabile;
• lipsa majorărilor “europene” la salarii;
• lipsa locurilor noi de muncă pentru tinerii care să revină acasă de peste hotare;
• plimbarea prin străinătăți a președintelui Maia Sandu în loc să rezolve problemele oamenilor etc.

Astfel, liderul PSRM s-a angajat într-un joc propagandistic. Scopul acestuia este să-i convingă pe cetățenii că “anul 2020 a fost un an bine gestionat, cu o conducere de țară care a abordat responsabil și eficient crizele și a asigurat mai multe beneficii pentru cetățenii Republicii Moldova”. De fapt, cetățenii ar trebui să regrete că au preferat-o pe Maia Sandu în locul predecesorului în funcția de șef al statului. Propaganda se bazează, inclusiv, pe exagerări, știindu-se că împuternicirile șefului statului într-o republică parlamentară sunt reduse, iar realizarea promisiunilor electorale este imposibilă fără existența unui guvern funcțional, susținut de o majoritate parlamentară. În cazul dat, liderul PSRM deplasează accentele de pe perioada de 4 ani pentru realizarea promisiunilor pe intervalul de 1,5 luni de aflare a Maiei Sandu în funcția de șef al statui, în condițiile existenței unui guvern demisionar și a lipsei unei majorități parlamentare. În mod normal, era suficient ca liderul PSRM să-i reproșeze Maiei Sandu întârzierea numirii unui candidat la funcția de prim-ministru cu mai bine de o lună de zile.

Dar, pe bune, ideea liderului PSRM de a menține Președinția sub presiunea unei monitorizări minuțioase este una chiar foarte utilă, meritând tot suportul. Cu o condiție – activitatea președintelui să fie comparată cu cea a predecesorului în intervale aproximativ egale de timp. Astfel, societatea va putea compara și judeca – cine din cei doi președinți aleși direct de cetățeni și-au realizat mai bine competențele constituționale.

Realizările lui Igor Dodon în primele două luni de mandat

Văzând exigențele liderului PSRM față de președintele Maia Sandu, este corect să ne întrebăm – dar ce a întreprins Igor Dodon în primele două luni de mandat prezidențial? Pentru corectitudine trebuie să ne reamintim că Igor Dodon a devenit președinte în condițiile recunoașterii internaționale a faptului că Republica Moldova este stat capturat, lucru confirmat patru ani mai târziu printr-o hotărâre a Parlamentului. Pentru a fi corecți, merită să analizăm realizările lui Igor Dodon în primele două luni de mandat prin prisma decretelor pe care le-a emis și prin prisma altor acțiuni ce se încadrează în atribuțiile prezidențiale. Așadar, în primele două luni de mandat, perioada 24 decembrie 2016 – 24 februarie 2017, președintele Igor Dodon a adoptat 64 de decrete prezidențiale, după cum urmează:

• 24 – privind promulgarea legilor;
• 10 – privind numirea și demiterea consilierilor și funcționarilor Aparatului Președinției;
• 11 – privind numirea unor judecători în funcții administrative de conducere și la Curtea de Apel;
• 4   – privind eliberarea din funcții a unor judecători;
• 4  – privind inițierea negocierilor, delegarea împuternicirilor sau semnarea unor documente internaționale;
• 3   – privind conferirea unor distincții de stat;
• 2   – privind remanierile guvernamentale;
• 1   – privind retragerea cetățeniei (lui Traian Băsescu);
• 2   – privind modificarea sau anularea unor decrete prezidențiale;
• 1   – privind conferirea gradelor de calificare;
• 1   – privind eliberarea din serviciul militar și trecerea în rezervă;
• 1   – privind numirea și modificarea componenței unor comisii și consiliilor de pe lângă Președinte.       

Din cele 64 de decrete, am putea afirma că majoritatea – 45, sunt documente de acceptare și aprobare a activității altor instituții – Parlamentului, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Afacerilor Externe etc. În acest context, ținând cont de prioritatea anunțată a lui Igor Dodon –  zero toleranță față de corupție, președintele ar fi putut manifesta exigență față de candidaturile judecătorilor promovați de instituțiile statului capturat în funcții administrative de conducere. Așadar, doar 19 decrete adoptate în primele două luni de mandat relevau cumva voința președintelui Igor Dodon – numirea și demiterea propriilor consilieri; conferirea distincțiilor de stat; retragerea cetățeniei ex-președintelui Românei, Traian Băsescu; modificarea și anularea decretelor prezidențiale; constituirea unor comisii pe lângă Președinție și numirea persoanelor în acestea.

Referindu-ne la șirul de acțiuni politice întreprinse de Igor Dodon în primele două luni ale mandatului prezidențial, remarcăm următoarele lucruri:

• prima întâlnire cu un înalt demnitar străin – Dmitrii Rogozin, viceprim-ministrul Federației Ruse, a avut loc chiar a două zi după inaugurare;
• prima întâlnire cu un diplomat străin acreditat în Republica Moldova – Farit Mukhatmeshin, ambasadorul Rusiei, a avut loc imediat după întâlnirea cu Rogozin. În primele două luni de mandat președintele Dodon a avut întâlniri individuale cu 14 ambasadori, întâlnindu-se de două ori cu ambasadorii Rusiei, SUA și UE. De asemenea, a avut întâlniri în grup cu ambasadorii statelor membre ale UE și CSI;
• prima vizită peste hotare a fost la Moscova, urmând apoi vizita la Bruxelles și la Teheran. Ultima vizită a fost mai mult una turistică, la care s-ar fi discutat, chipurile, despre proiecte energetice și schimburi comerciale;
• prima întâlnire cu un lider regional sau raional s-a produs cu Irina Vlah – guvernatorul Găgăuziei. În primele două luni de mandat au avut loc două întâlniri de acest gen, ambele cu Irina Vlah, probabil fiindcă în Găgăuzia pentru Igor Dodon au votat aproximativ 99% din alegători;
• prima ședință pe probleme prioritare a fost dedicată Transnistriei, iar peste doar câteva zile președintele Dodon s-a întâlnit cu liderul transnistrean, Vadim Krasnoselski;  
• primul proiect de lege semnat a fost cel de anulare a obligării cetățenilor de a rambursa miliardele furate din sectorul bancar;
• prima ședință a Consiliului Suprem de Securitate a fost dedicată problemei delapidărilor din sectorul financiar-bancar. Președintele Dodon a solicitat prezentarea informației și toată corespondența cu privire la acțiunile întreprinse de CSS, BNM, Guvern, Procuratura Generală, SIS, CNA în vederea prevenirii și stopării furtului din sectorul financiar-bancar, începând cu 2011;
• prima contestare făcută de președintele Dodon a fost în privința alegerii în funcția de Procuror General al lui Eduard Harunjen;
• prima întâlnire în format trilateral: președinte-premier-președinte al Parlamentului, a avut loc 21 februarie 2017;  
• a creat comisia de expertiză istorică, prima ședință a căreia a fost dedicată „Semnificației marilor evenimente istorice întru consolidarea statalității Republicii Moldova”. De asemenea, a creat Consiliul Societății Civile după modelul Federației Ruse;
• a participat la business-forumul moldo-rus pentru a impulsiona relațiile comerciale și atragerea investițiilor. Este de remarcat că în 2016 volumul schimbului comercial cu Rusia era de $776 milioane, rămânând practic neschimbat în 2020.    

Acestea au fost cele mai importante realizări ale președintelui Igor Dodon în primele două luni ale mandatului prezidențial. Oricine poate judeca despre efectele reale ale acestor acțiuni și activități ale sale, precum și dacă sunt justificate exigențele sale față de activitatea președintelui Maia Sandu în primele 1,5 luni de activitate.  

Realizările Maiei Sandu în primele două luni de mandat   

După schema de mai sus privind activitatea președintelui Dodon în primele două luni de mandat, încercăm să punem în evidență realizările președintelui Maia Sandu timp de o lună și jumătate de mandat. Așadar, în perioada 24 decembrie 2020 – 11 februarie 2021, președintele Maia Sandu a adoptat 27 de decrete prezidențiale, după cum urmează:

• 0   – privind promulgarea legilor;
• 12 – privind numirea și demiterea consilierilor și funcționarilor Aparatului Președinției;
• 0   – privind numirea unor judecători în funcții administrative de conducere și la Curtea de Apel;
• 1   – privind eliberarea din funcții a unor judecători;
• 2  – semnarea unor documente privind relațiile internaționale;
• 2   – privind conferirea unor distincții de stat;
• 2   – privind remanierile guvernamentale (numirea prim-ministrului interimar și nominalizarea candidaturii pentru funcția de prim-ministru);
• 0   – privind retragerea cetățeniei;
• 2   – privind modificarea sau anularea unor decrete prezidențiale;
• 1   – privind conferirea gradelor de calificare;
• 1   – privind eliberarea din serviciul militar și trecerea în rezervă;
• 2   – privind numirea și modificarea componenții unor comisii și consiliilor de pe lângă Președinte;
• 2   – privind numirea și demiterea conducătorilor Serviciului Protecție și Pază de Stat.         

Din cele expuse mai sus, vedem că numărul decretelor prin care președintele Maia Sandu își constituie Aparatul Președinției și își manifestă voința politică este comparabil cu numărul decretelor emise de predecesorul său în aceste scopuri. Referindu-ne la șirul de acțiuni politice întreprinse de Maia Sandu într-o lună și jumătate de mandat prezidențial, remarcăm următoarele lucruri:

• prima întâlnire cu un înalt demnitar de peste hotare a fost cea cu Președintele României, Klaus Iohannis, soldată cu înțelegea privind acordarea unui suport substanțial Republicii Moldova pe diferite dimensiuni;
• primele întâlniri cu ambasadorii acreditați în Republica Moldova au fost cu cei din UE, SUA și reprezentantul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în total 8 întâlniri;
• prima vizită peste hotare – în Ucraina, după care au urmat vizitele la Bruxelles și Paris, în total trei vizite;
• s-a întâlnit cu agricultorii protestatari asigurându-i de sprijinul pe care urmează să-l primească, convingându-i să renunțe la proteste; 
• a participat la ceremonia de detașare a contingentului Armatei Naționale în misiunea KFOR din Kosovo; 
• s-a întâlnit cu Reprezentantul special al Președinției în exercițiu a OSCE pentru a discuta pe marginea reglementării transnistrene;
• a convocat prima ședință a Consiliului Suprem de Securitate în noua componență și a trasat sarcinile de bază în asigurarea securității naționale, în special combaterea corupției;  
• a sesizat Curtea Constituțională în privința controlului constituționalității unor prevederi ale Legii nr. 136/2017 cu privire la Guvern, referitor la funcționarea guvernului demisionar;
• a convocat factorii de decizie  de la instituțiile responsabile de ajutorarea oamenilor și a sectorului economic pe timp de criză și pandemie;
• a discutat problema vaccinării cu reprezentatul OMS în Republica Moldova, autoritățile adoptând Planul Național de Imunizare anti-COVID-19. În acest context este de remarcat că numărul de infectări cu COVID-19 în ianuarie, prima lună de mandat al Maiei Sandu, a fost de aproximativ 15 mii, față de 31 mii, ultima lună de mandat a lui Igor Dodon;  
• primele întâlniri pe probleme prioritare au avut loc pe 26 decembrie 2020 cu conducătorii Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Banca Națională a Moldovei (BNM), Procuratura Generală (PG), urmate de întâlnirile din 6 ianuarie 2021 cu conducătorii Agenției Naționale de Integritate (ANI) și Centrului Național Anticorupție (CNA); 
• prima întâlnire cu liderii regionali/raionali/primari a avut loc la Hâncești, apoi la Strășeni, vizitele fiind urmate de semnarea acordului privind edificarea și dezvoltarea parteneriatului cu Congresul Autorităților Locale din Moldova.

Din cele menționate mai sus desprindem că atitudinea liderului PSRM față de activitatea președintelui Maia Sandu este exagerat de pretențioasă, dacă e comparată cu propria sa activitate în primele două luni de mandat.

Concluzii

Liderul PSRM, Igor Dodon, i-a făcut o favoare președintelui Maia Sandu, supunând-o unui atac propagandistic. Demersul liderului socialist a atenționat-o pe Maia Sandu că se află sub monitorizare permanentă. Cunoscând realizările foarte modeste ale lui Igor Dodon de-a lungul mandatului de patru ani, președintele Maia Sandu va trebui să-și elaboreze o strategie de combatere a atacurilor propagandistice asupra activității sale.

Decât s-ar duela pe tărâmul propagandistic, liderul PSRM și președintele Maia Sandu ar face mai bine să găsească de comun acord o soluție pentru depășirea rapidă a crizei guvernamentale, fie prin provocarea cât mai rapidă a alegerilor parlamentare anticipate, fie prin instaurarea unui guvern plenipotențiar.