Atitudinile cetățenilor din Moldova, Ucraina și Georgia față de UE și paradoxurile sondajelor, OP-ED

 

 

Este însă cert faptul că implementarea Acordurilor de Asociere aduce schimbări în tempouri lente. Or, listele problemelor majore invocate de către moldoveni, ucraineni și georgieni rămân aceleași, chiar dacă procesul de integrare europeană continuă...

 

Dionis Cenuşa
 

Derularea reformelor dinamizate de apropierea Moldovei, Ucrainei și Georgiei de UE prevăd obiective identice – integrarea economică cu piața europeană și asocierea politică, inclusiv în materie de politică externă. Preluarea modelului de funcționare a economiei, instituțiilor și statelor în general, după bunele practici europene, în mod ideal trebuie să se soldeze cu îmbunătățirea condițiilor de viață a cetățenilor. Aceste așteptări sunt încă departe de realitatea cotidiană. Micșorarea decalajului poate fi atinsă prin intermediul Acordurilor de Asociere ale celor trei țări cu UE. Acestea reprezintă cele mai ambițioase motoare de transformare de care aceste țări au dispus timp de practic 28 ani de statalitate.

În perioada 2014-2018, când Acordurile au început să se materializeze, în ritm lent, dispoziția cetățenilor din cele trei state a variat față de politica internă și externă. Au dominat dispozițiile negative, ceea ce confirmă că impactul Acordurilor de Asociere este deocamdată mic. Viteza implementării lor depinde de voința politică din Moldova, Ucraina și Georgia și gradul lor de congruență cu cerințele UE. Pe de o parte, însăși existența Acordurilor nu schimbă atitudinea cetățenilor față de situația de facto din țară. Cu alte cuvinte, pe lângă o poziționare favorabilă a țării față de UE, cetățenii doresc reînnoirea „contractului social” care să funcționeze în favoarea lor. Altfel, aceștia sunt dispuși să dezerteze din țările lor, fenomen vizibil, în particular, în Moldova și Georgia. Pe de altă parte, instituțiile europene sunt perfect conștiente de handicapurile integrării europene în cele trei țări, care pe alocuri se aseamănă, dar în multe cazuri diferă enorm. Dar acestea nu au alte instrumente decât condiționalitatea, care este ineficientă în cazul guvernelor naționale dezinteresate să respecte propriile angajamente față de UE.

Deși fiecare dintre cele trei țări se află în atenția UE, aceasta este nuanțată de nivelul de încredere a europenilor față de guvernele naționale. O privire comparată la conținutul sondajelor scoate la iveală o serie de paradoxuri. Astfel, deși Ucraina primește un sprijin financiar și politic substanțial din partea Bruxelles-ului (IPN, 24 Septembrie 2018), publicul ucrainean s-a manifestat mai puțin activ în favoarea aderării la UE decât georgienii. De asemenea, în perioada de după frauda din sistemul bancar  și ulterioara monopolizare a puterii de către un singur grup oligarhic în Moldova (octombrie 2015-martie 2016), nemulțumirea cetățenilor s-a răsfrânt negativ asupra simpatiilor pro-europene. Pe când în situația Georgiei, chiar dacă credibilitatea publică față de guvern a coborât în minus, cetățenii au evitat să sancționeze vectorul pro-european al țării. Diversitatea politică, maturitatea dialogului cu UE, dar și impactul diferit al influenței rusești, individualizează aceste țări. Compararea percepțiilor publice ajută la identificarea punctelor de divergență dintre cele trei țări ale Parteneriatului Estic, precum și a multiplelor similitudini care le înfrățesc, de regulă, în aspecte negative.

Problemele presante pentru moldoveni coincid cu cele din Ucraina și Georgia

Natura îngrijorărilor cetățenilor pe parcursul ultimilor 5 ani nu s-a schimbat radical în Moldova, Ucraina și Georgia. Agresiunea Rusiei în Donbas nu încetează, la fel ca și mutarea neoficială a frontierelor georgiene în favoarea regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud, a căror independență  față de Tbilisi este asigurată de protectoratul militar rusesc. Totodată, dimensiunile corupției din Moldova și Ucraina rămân superioare eforturilor reale și celor pretinse ale autorităților. Situația economică și incompetența guvernelor naționale constituie domenii deplorabile, pe care cetățenii celor trei țări le semnalizează cu intensitate similară.

Clasamentele principalelor zece probleme percepute de către cetățenii din Moldova, Ucraina și Georgia, accentuează atât o serie de diferențe cât și de similitudini importante (Vezi Tabelul 1).

Primo, spre deosebire de Georgia, opinia publică din Ucraina și Moldova plasează corupția pe locul doi. Lipsa corupției din lista problemelor nu anulează existența acesteia în Georgia, ci mai degrabă indică faptul că georgienii nu o percep în viața cotidiană, de regulă, sesizată la interacțiunea cu sectorul public. Situația din Ucraina și Moldova se va ameliora, dacă accesul la servicii publice se va face fără practicarea actelor de corupție. În niciun caz, acest lucru nu va diminua corupția mare, care se alimentează din banii publici, dar țintește mai degrabă în interesele de grup decât în cele individuale.

Segundo, chiar dacă securitatea Moldovei este amenințată de conflictul transnistrean și prezența ilegală a forțelor militare ruse, cetățenii moldoveni nu exprimă vreo preocupare. În mod contrar, ucrainenii și georgienii sunt extrem de sensibili față de acțiunile Rusiei ce le violează integritatea teritorială. Evident, memoria publicului din Georgia, dar mai ales al celui din Ucraina, este proaspătă din cauza faptului că agresiunea militară rusă nu încetează să facă victime. Orice ofensivă militară a Rusiei dinspre regiunea transnistreană poate însă cu ușurință inflama opinia publică din Moldova.

Tertio, deficitul locurilor de muncă oferite de economiile naționale, la fel ca și mediocritatea guvernării, sunt problemele comune evidențiate în clasamentele principalelor zece probleme. Performanța slabă a economiei este determinată de absența unor soluții viabile propuse de către guvernele naționale, lucru sesizat de către cetățeni.

Cuarto, în fiecare dintre țări persistă probleme individuale, față de care cetățenii se pronunță. În Moldova, publicul invocă infrastructura fizică, a cărei degradare este vizibilă pe tot teritoriul țării, inclusiv în capitală. Ucrainenii pun în dezbatere impactul devalorizării monedei naționale, care trage după sine în jos salariile și pensiile și inevitabil comprimă economia. La fel, din motive obiective, opinia publică din Ucraina pune accentul pe dificultatea relațiilor cu Rusia, care aplică un arsenal variat de arme (ne)convenționale pentru destabiliza statul ucrainean. Crimele constituie o problemă separată în rândul georgienilor. Rapoartele de implementare a Acordului de Asociere fac referință în cazul Georgiei doar la crima organizată, pentru combaterea căreia a fost adoptat un plan de acțiuni pentru perioada 2017-2020.

 

Tabel 1. Lista problemelor majore cu care se confruntă țările în opinia cetățenilor

Moldova (Oct. 2018)

Ucraina (Oct. 2018)       

Georgia (Aprilie 2018)

1. Salariile și pensiile mici

2. Corupția

3. Șomajul

5. Emigrarea

6. Sărăcia

7. Drumurile

8. Guvernare proastă

9. Sitemul de sănătate

10. Criza politică

1. Conflictul militar în Donbas

2. Corupția în instituțiile de stat

3. Producția industrială scăzută

4. Creșterea prețurilor

5. Șomajul

6. Incompetența guvernării

7. Instabilitatea politică

8. Protecția socială a celor săraci

9. Devalorizarea hrivnei

10. Relațiile cu Rusia

1. Șomajul

2. Economia

3. Integritatea teritorială

4. Problemele sociale

5. Crimele

6. Guvernare necalificată

7. Securitate

8. Pensii mici

9. Migrația

10. Sistemul de sănătate

Sursa: IRI.org

 

Quinto, doar în Moldova și Georgia migrația este văzută ca o problemă acută. Acest lucru este determinat de dimensiunile mici ale populației și respectiv vizibilitatea sporită a deficiențelor demografice. Cifrele neoficiale indică o situația critică pentru Moldova, unde peste o treime din populația de circa 3 milioane este implicată în migrație sezonieră sau cea de lungă durată. În comparație cu acestea, cele peste 40 milioane de cetățeni ucraineni privesc la migrație printr-o prismă mai pozitivă, chiar dacă agresiunea Rusiei în Estul țării și Marea Azov afectează dinamica demografică regională și intensifică apetitul pentru migrația internă și externă spre Europa.

Sexto, cetățenii din Ucraina și Moldova plasează instabilitatea politică în lista problemelor. Astfel, controlul lui Petr Poroșenko asupra președinției și a majorității parlamentare ucrainene, nu a fost suficientă pentru a consolida senzația de stabilitate printre ucraineni. De asemenea, dominația lui Vladimir Plahotniuc asupra procesului decizional din Moldova a fost totală și a exclus opoziția din orice ecuații ale puterii, ceea ce a generat un deficit enorm de armonie politică.

Paradoxurile percepțiilor cetățenilor față de politica internă și externă

Viziunile cetățenilor din Ucraina, Moldova și Georgia asupra fenomenelor politice interne s-a reflectat în mod diferențiat asupra simpatiilor față de UE. Pot fi evidențiate trei paradoxuri importante, care explică cel mai bine cât de imprevizibilă poate fi opinia publică din cele trei țări (Vezi Tabelul 2).

Primul paradox constă în faptul că cetățenii din Moldova și cei din Georgia conectează în mod diferit politica internă de cea externă. Astfel, pe fundalul crizelor din sistemul bancar și cel politic (octombrie 2015-septembrie 2016), cetățenii moldoveni au dat cele mai negative calificative direcției în care se mișcă țara – 79-82%. Același negativism s-a extins asupra atitudinii față de aderarea la UE, care pentru prima dată a căzut sub nivelul vectorului pro-euroasiatic, care a variat între 42-45%, cu 7% deasupra UE în octombrie 2015. O schimbare drastică a opiniei georgienilor față de guvernare în februarie 2015 nu a avut practic niciun impact asupra simpatiilor georgiene față de UE. Astfel, în timp ce aprecierile pozitive de la 56% în mai 2013 au coborât la 25% în februarie 2015, opțiunea pro-UE s-a modificat nesemnificativ de la 87% la doar 85%. Un comportament similar este văzut la ucraineni (Vezi Tabelul 2). Stabilitatea simpatiilor pro-europene în rândul georgienilor se datorează slăbiciunii forțelor politice pro-ruse, care, în cazul Moldovei, controlează instituția președinției (Igor Dodon) și ar putea deveni cea mai numeroasă formațiune politică după alegerile din februarie 2019. De asemenea, discreditarea guvernării controlate de către Partidul Democrat asociat cu UE a dezavantajat opțiunea pro-europeană. În fine, simpatiile pro-ruse și, respectiv, antipatiile eurosceptice pot penetra mai ușor spațiul mediatic moldovenesc decât cel georgian.

 

Tabel 2. Opiniile cetățenilor vizavi de starea lucrurilor în țară și opțiunile geopolitice, %

 

 

Starea lucrurilor în țară

Orientarea externă a țării

Moldova

Negativă

Pozitivă

 Pro-UE

Pro-Uniunea Euroasiatică

Oct. 2018

71

24

48

37

Feb. 2018

 73

26

 43

42

Oct. 2017

78

16

49

38

Martie 2017

62

32

42

43

Sept. 2016

82

10

40

43

Martie 2016

83

11

43

44

Oct. 2015

79

13

38

45

Sept. 2014

47

41

46

42

Ucraina

Negativă

Pozitivă

 Pro-UE

Pro-Uniunea Euroasiatică

Sept. 2018

71

16

54

14

Martie 2018

71

15

52

18

Dec. 2017

71

14

50

16

Aprilie 2017

72

13

53

18

Sept. 2016

72

11

51

19

Feb. 2016

76

11

55

15

Noiem. 2015

70

15

57

15

Iulie 2015

72

15

55

14

Sept. 2014

51

29

59

17

Georgia

Negativă

Pozitivă

 Pro-UE

Continuarea dialogului cu Rusia

Apr. 2018

67

22

85

76

Martie 2017

65

21

90

82

Martie 2016

70

16

85

83

Feb. 2015

55

25

85

85

Feb. 2014

33

48

88

92

Mai 2013

22

56

87

93

Sursa: IRI.org

 

Impactul diferențiat al sprijinului UE asupra opiniei publice reprezintă al doilea paradox. De această data poziția georgienilor față de UE este la fel mai solidă decât în cazul ucrainenilor. Chiar dacă cei din urmă primesc susținere constantă din partea instituțiilor europene, euro-optimismul lor este mai rezervat decât în Georgia. Astfel, pe parcursul anilor 2014-2018, cota maximă a simpatizanților proeuropeni ucraineni a atins 59% în septembrie 2014. Cel mai ridicat nivel în Georgia a fost înregistrat în martie 2017 – 90% (Vezi Tabelul 2). Originea unei doze de reticență față de vectorul european observată în Ucraina este similară cu cea din Moldova și rezultă din existența forțelor pro-ruse în regiunile din Estul și Sud-Vestul Ucrainei. Totodată, oprirea sentimentelor ucrainene pro-europene la 50% se poate datora reacției critice a statelor europene față de anumite politici adoptate de Kiev. La fel, agresiunea Rusiei în Donbas și ascensiunea forțelor eurosceptice în interiorul UE, deseori prietenoase față de Moscova, condiționează tendințe izolaționiste în rândul anumitor segmente ale populației ucrainene.

Al treilea paradox ține de combinarea unui vector pro-european robust cu o predispunere de a întreține relații pragmatice cu Rusia. Georgia exemplifică o situație contradictorie, în care voința populației de a adera la UE este la fel de avansată ca și dorința de a îmbunătăți dialogul cu Rusia. Pe de o parte, acest lucru denotă că relația cu UE nu exclude deschiderea față de Rusia. Pe altă parte, Georgia la fel ca și Ucraina a suferit în timpul recent de agresiunea rusă, soldată cu ruperea definitivă a teritoriilor separatiste. Demersul conciliator al guvernului ghidat de Bidzina Ivanishvili, începând cu 2012, și respectiv poziționarea controversată a noului președinte Salome Zurabisvhili vizavi de Rusia, ar putea menține o percepție dublă, contradictorie, față de Rusia – de agresor și potențial partener pragmatic. Același lucru nu poate fi spus despre Ucraina, care continuă să lărgească independența sa față de Rusia, inclusiv în domeniul instituțiilor religioase. Intervenția în Donbas și anexarea Crimeii de către autoritățile ruse practic exclud orice dialog pragmatic între Kiev și Moscova. Din contra, aceste realități nefavorabile pentru Ucraina stimulează cooperarea cu UE și NATO.

În loc de concluzii…

Analizarea atitudinilor cetățenilor din Moldova, Ucraina și Georgia reprezintă un instrument util pentru a  măsura progresul procesului de integrare europeană. Complexitatea acestor percepții solicită o interpretare extrem de atentă, însă nu asigură o înțelegere completă a paradoxurilor create de interacțiunea dintre politica internă și cea externă.

Opiniile publice din cele trei țări scot la iveală niște situații paradoxale, când UE se bucură de sprijin necondiționat din partea georgienilor, care la fel pot combina vectorul pro-european cu reparația dialogului cu Rusia. În alt caz, poziția negativă a cetățenilor față de propriul guvern se poate traduce în antipatie față de UE, precum arată experiența Moldovei.

Este însă cert faptul că implementarea Acordurilor de Asociere aduce schimbări în tempouri lente. Or, listele problemelor majore invocate de către moldoveni, ucraineni și georgieni rămân aceleași, chiar dacă procesul de integrare europeană continuă.

 
Dionis Cenuşa

 


IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.