„Modalitatea de promovare aleasă de PLDM și liderul acestuia este una obișnuită. Ambițiile sunt mari, iar evocarea poveștilor de succes nu sunt decât mituri, împresurate cu evenimente adesea foarte dubioase, unele picante. Ceea ce trebuie să facă alegătorii este să aibă permanent în vedere că, de obicei, cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt...”
---

Și da și nu, așa ești tu...

În ajunul alegerilor locale generale din noiembrie 2023 au loc evenimente interesante. Respectivele alegeri deschid noul ciclul electoral, care până în 2025 va parcurge trei etape, câte una anual. Politicienii fugari, condamnați și cercetați penal, și-au anunțat demult interesul pentru noul ciclu electoral, arătându-se nerăbdători să intre în competiție. Cu o anumită întârziere, la 2 iulie 2023, și-a anunțat revenirea în competiția politică și cea electorală principala victimă a fugarilor menționați. Este vorba despre ex-premierul, Vlad Filat, care la congresul al X-lea extraordinar al Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) a fost reales, după o perioadă de aproximativ opt ani de zile, în funcția de președinte al formațiunii.

Congresul PLDM a lăsat impresia unei seanțe de laudatio la adresa lui Vlad Filat. Asta fiindcă chiar în ajunul forului partinic acesta din urmă își exprimase scepticismul față de eventuala revenire a sa la șefia PLDM: „Eu nu o să cochetez acum și o să spun că nu știu dacă voi fi votat, dacă nu voi fi votat… Mă gândesc, dar decizia nu am luat-o. Dacă voi candida – să mă ierte colegii că anticipez – eu știu că voi fi votat. Dar, eu privesc acest exercițiu nu din perspectiva funcției. Eu sunt fondator al PLDM, am fost președinte al partidului, am fost prim-ministru, am avut putere… Nu asta e important pentru mine. Dacă putem împreună, într-o formulă sau alta, să mișcăm lucrurile înainte este bine, dacă nu – eu pot face pași și înapoi, și într-o parte”. N-a vrut omul să cocheteze, dar circumstanțele l-au forțat...

Laudatio

Forul PLDM s-a desfășurat în câteva etape. Prima parte a congresului a fost, de fapt, o competiție a panegiricelor, însoțite de demonstrații a miracolelor activității, inclusiv de caritate, ale lui Vlad Filat. Ultimul nu și-a tras vreo fundație de caritate, așa cum au procedat politicieni ca Vlad Plahotniuc, Ilan Șor, Igor Dodon, Renato Usatîi etc., contribuind de o manieră modestă, însă eficientă la restabilirea funcțiilor locomotorii ale unor delegați la congres. Evident, după torentul de laude, candidatura lui Vlad Filat la șefia PLDM s-a dovedit a fi unica, fără alternativă. Respectiv, a fost votată în unanimitate, cu o singură și misterioasă abținere, pentru a evidenția cvasi-unanimitatea prin contrast. În cea de a doua parte a congresului, deja în calitate de președinte reales al formațiunii, Vlad Filat a decis să completeze lacunele din torentul laudatio în adresa sa. Dar nu înainte de a face o radiografie a situației social-politice actuale din țară care, actualmente, este mai gravă decât a fost vreodată:

• actuala guvernare este una incompetentă, reprezentanții ei sunt eroi falși, iar la cei cu valori false, totul este fals;
• realizările modeste ale guvernanților – obținerea statutului de țară candidat pentru aderarea la UE, suportul financiar din partea partenerilor de dezvoltare etc., sunt doar consecințe ale circumstanțelor provocate de războiul din Ucraina;
• reprezentanții guvernării pot fi identificați după anumite semne distinctive – rucsacul și multă culoare galbenă. Lor nu le pasă de Republica Moldova, nu-și leagă viitorul de ea. Viitorul lor trece prin aeroport, cu rucsacul în spate etc.   

Evident, starea sumbră în care a ajuns Republica Moldova are o alternativă – revenirea PLDM și a lui Vlad Filat la cârma țării. În acest sens, el și-a etalat meritele din perioada 2009-2013, pe când era prim-ministru. Atenție, nu un simplu prim-ministru, ci un adevărat as în ale administrației publice, care a reușit:

• realizarea dezideratului „Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști!”;
• reabilitarea statului de drept; 
• scoaterea țării din izolarea internațională, dovadă fiind vizitarea Republicii Moldova de către vicepreședintele SUA – Joe Biden, cancelarul Germaniei – Angela Merkel, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. A urmat acordarea regimului liberalizat de vize Republicii Moldova, care le-a permis cetățenilor să călătorească liber în țările UE, pregătirile pentru elaborarea și adoptarea Acordului de Asociere și Liber Schimb cu UE;
• scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut etc.

În partea finală a congresului a fost anunțat proiectul de viitor, care a început cu un act simbolic – fuziunea Partidului Unității Naționale (PUN) cu PLDM. De acum încolo, drept scop strategic a fost proclamat – Drumul spre Casă!, adică unirea Republicii Moldova cu România. Proclamarea a fost însoțită de exclamația Trăiască Nația! Astfel, formațiunea și-a etalat nouă identitate: PLDM – partid unionist. Este dificil, deocamdată, de știut dacă noua identitate a PLDM îi va bucura pe unioniștii consacrați, care au luptat zeci de ani, când a fost foarte dificil, pentru promovarea idealul lor. Ceea ce este cert se referă la faptul că actualmente, potrivit diferitelor sondaje de opinie, aproximativ 30-40% din cetățenii Republicii Moldova ar vota pentru reunirea Republicii Moldova cu România.

Manipularea prin omisiune...

Liderul PLDM a criticat dur guvernarea PAS nu doar pentru anumite acțiuni sau inacțiuni, ci și pentru instaurarea interminabilei stări de urgență, care durează aproximativ un an și jumătate. Evident, el are dreptate. Numai că starea de urgență are și un mic avantaj, anunțat pentru combaterea fenomenului dezinformării prin omisiune. Dacă ne-am apuca să combatem declarațiile făcute de Vlad Filat la congresul PLDM, completându-i omisiunile, am obține o imagine puțin diferită de cea pe care ne-a prezentat-o. În general, trebuie să înțelegem că orice acțiune provoacă alta, contrară primei, și orice vorbe rostite evocă neapărat amintiri asociate despre evenimente și fapte din trecut. Să încercăm, deci, să aplicăm această formulă simplă la recentele declarații ale lui Vlad Filat despre:

A. Eroii falși. Despre eroii falși vorbește persoana care și-a îndemnat susținătorii la proteste pentru o „Moldova fără Voronin, fără comuniști”, iar ulterior, după pierderea controlului asupra protestatarilor, pur și simplu, s-a dezis de ei, declarând: „eu nu mi-am scos oamenii” (Я не выводил своих людей). A promis ca un erou din povești că “cel care se ascunde ca un şobolan în vizuină, un păpuşar, oricum va fi scos odată și odată la lumină. Și atunci îi vom înțelege scopurile”, iar în loc să procedeze în consecință a ajuns să-și ceară scuze de o manieră lipsită de orice eroism: „A fost o condiție, dar nu mi-am cerut scuze de la cineva anume. Eu vorbeam de personalizarea excesivă din politica moldovenească. Spuneam că pentru viitor mă voi concentra pe procese și fenomene, dar nu pe persoane. A fost o condiție, pentru a fi oferită posibilitatea ca, odată ce se investește Guvernul, să avem condiții de guvernare”. Apoi, a promis că „în momentul în care am să vorbesc, o să sară în aer tot sistemul politic din Republica Moldova”. De fapt, nu a mai avut curajul să vorbească. Abia acum auzim constatarea sa că situația actuală este mai gravă decât a fost vreodată.

B. Reabilitarea statului de drept. Despre modalitatea în care a fost reabilitat statul de drept în perioada când a fost prim-ministru Vlad Filat este suficient să recitim două discursuri ale domniei sale. Astfel, în discursul din 12 iulie 2011 el avertiza: „Nu voi accepta ca Moldova să mai ajungă vreodată un stat luat în captivitate de o forță politică sau de vreun grup de interese. Și le transmit un mesaj celor care încearcă să facă asta, că sunt dispus să pierd enorm în planul imaginii personale pentru a mă lupta cu ei până la capăt”. Patru ani mai târziu, întreaga comunitate internațională a fost anunțată, prin intermediul revistei americane New York Times, că instituțiile publice din Republica Moldova au fost capturate de clanuri oligarhice. Respectiv, în discursul din 15 octombrie 2015, Vlad Filat recunoștea că „poate a venit timpul să sară naibii odată în aer [tot sistemul politic din Republica Moldova] și să construim ceva sănătos, funcțional. Nu cinic și fățarnic”. Dar despre cum a contribuit Vlad Filat la restabilirea statului de drept opinia publică a aflat și din autodenunțul lui Ilan Șor. Ultimul minte și atunci când spune adevărul, pentru că îl învăluie în minciuni și falsuri. Dar cum se zice, nu există fum fără foc, de aceea, multe din cele declarate conțin și adevăruri. Cert este, de exemplu, că escrocul Ilan Șor a ajuns om de afaceri prosper, în perioada în care Vlad Filat era prim-ministru. Evident, nu poate fi întâmplător că lui Ilan Șor i s-a permis să blocheze începerea lucrărilor sesiunii parlamentare de toamnă pentru câteva săptămâni. Blocajul a intervenit din cauza că Ilan Șor a decis să-și sărbătorească căsătoria în sala de ședințe a Parlamentului. Închirierea Palatului Republicii, unde în acea perioadă se desfășurau ședințele Parlamentului, era imposibilă fără susținerea Cancelariei de stat, adică a Guvernului condus de Vlad Filat.   

C. Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști. Nu încape îndoială că PLDM și Vlad Filat au contribuit la debarcarea comuniștilor de la guvernare. Problema e că doar peste doi ani, în menționatul discurs din 12 iulie 2011, premierul Vlad Filat insista deja că „pericolul care pândește acum RM nu este comunizarea, ci mafiotizarea... am făcut un prim pas spre reluarea dialogului cu opoziția. În cadrul consultărilor am avut o întâlnire cu liderul PCRM, domnul Vladimir Voronin. Am discutat despre situația din țară, despre necesitatea de a găsi cât mai rapid o soluție pentru asigurarea stabilității politice”. Însă în momentul de cumpănă a competiției Vlad Filat s-a dovedit a fi un erou fals, potrivit declarațiilor lui Vladimir Voronin: „Directorul SIS a fost demis, după cum ați văzut cu toții, dar când a venit rândul procurorului general, deputații PLDM au primit un apel telefonic de la cineva care le-a zis că mai departe nu pot merge. Întrebați-l pe Vlad Filat cine a dat acele indicații”. Doi ani mai târziu, în mai 2013, liderul PLDM a avut o altă ocazie să aleagă între pericolul comunizării și cel al mafiotizării. Respectiv, unul dintre reprezentanții comuniștilor, cu care au negociat reprezentanții PLDM, a ajuns la concluzia că: „Filat a schimbat politica pe bani … a avut o mare pasiune – să finalizeze afacerea frauduloasă de la Banca de Economii. În numele acestei sarcini, a renunțat la alegerile anticipate”, prezicându-i că va face pușcărie, lucru care s-a întâmplat.

D. Scoaterea țării din izolarea internațională. Ieșirea din izolarea internațională a fost circumstanțială și a avut loc după lansarea oficială, la 7 mai 2009, a strategiei UE – Parteneriatul Estic (PaE). Republica Moldova a aderat la PaE în aceeași zi, când întreaga putere era deținută de comuniștii lui Voronin. La fel ca și în cazul obținerii, în 2022, a statutului de țară candidat, ca urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, în 2009 Republica Moldova a intrat în albia PaE după războiul ruso-georgian, din august 2008. Din acest punct de vedere, obținerea regimului liberalizat de vize și procesul de asociere a Republicii Moldova la UE, cu care se laudă Vlad Filat, a fost circumstanțială în aceeași măsură în care a fost circumstanțială obținerea statutului de țară candidată pentru aderarea la UE. Dovadă este modalitatea de funcționare a strategiilor UE – abordarea la pachet. Așa au aderat la PaE șase state post-sovietice, trei dintre care, inclusiv Republica Moldova, au devenit ulterior asociate cu UE, semnând acorduri în acest sens. În circumstanțe potrivite, interesul pentru obținerea statutului de țări candidate l-au manifestat trei din cele șase state menționate, respectiv, două – Ucraina și Republica Moldova, l-au obținut, iar Georgia mai are de soluționat un șir de probleme.

În privința vizitelor înalților demnitari internaționali, liderul PLDM ar trebui să fie precaut, atunci când le evocă. Vorba e că vicepreședintele SUA, Joe Biden, a vizitat Republica Moldova din pură curiozitate. Aflat la Moscova, Joe Biden a declarat într-un interviu pentru oficiosul Rossiskaia Gazeta următoarele: “Vizitez Moldova pentru că este o poveste de succes democratică… Statele Unite oferă deja un sprijin substanțial Moldovei pentru a ajuta la dezvoltarea acesteia și aș dori să văd ce altceva putem face pentru a ajuta. De asemenea, voi fi mândru că sunt primul vicepreședinte al Statelor Unite care vizitează Moldova”. Peste doar patru luni, premierul Filat, în discursul din 12 iulie 2011, a recunoscut că povestea e, de fapt, un mit, stând față în fața dilemei – să aleagă între comunizarea Republicii Moldova și mafiotizarea acesteia. Așa povestea de succes, încet-încet, începuse să se transforme într-o istorie de coșmar, din care Republica Moldova a început să iasă cu greu în 2019, după fuga rușinoasă din țară a păpușarului, la care Vlad Filat și PLDM n-au avut nicio contribuție.

Am putea vorbi mult și despre vizita președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, dar nu merită, mai ales că acesta din urmă a mai vizitat și ulterior Republica Moldova, în calitate de persoană privată, la invitația păpușarului. S-a întâmplat la jumătate de an după arestarea lui Vlad Filat și este de remarcat că Barroso, în cadrul vizitei sale private, a criticat Republica Moldova pentru lipsa unei lupte consecvente împotriva corupției. Curios, dar peste aproximativ o lună după critica menționată, Vlad Filat a fost condamnat la nouă ani de închisoare pentru corupere pasivă. 

E. Scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut. Așa s-a întâmplat că în urma unei scurgeri intenționate, făcute de binevoitorii lui Vlad Filat, orice acțiuni ar întreprinde liderul PLDM în raport cu România sau în comunicarea cu liderii acesteia, acestea evoca, involuntar, în memoria colectivă discuția pe care a întreținut-o, într-o situația picantă, premierul Vlad Filat cu președintele României, Traian Băsescu, pe marginea unor probleme de interes bilateral, de importanță statală.

Cele menționate reprezintă doar o mică parte din omisiunile admise de Vlad Filat în procesul de auto-laudatio la adresa domniei sale, în cadrul congresului al X-lea extraordinar al PLDM.

Concluzii

Congresul al X-lea extraordinar al PLDM, după critica nemiloasă și binemeritată a actualei guvernări, după soluționarea unui șir de probleme organizatorice și de viziune strategică, a lăsat impresia că pregătește resuscitarea poveștii de succes, de data aceasta pe dimensiunea unionistă. Modalitatea de promovare aleasă de PLDM și liderul acestuia este una obișnuită. Ambițiile sunt mari, iar evocarea poveștilor de succes nu sunt decât mituri, împresurate cu evenimente adesea foarte dubioase, unele picante. Ceea ce trebuie să facă alegătorii este să aibă permanent în vedere că, de obicei, cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt.