„Evenimentele din Ucraina au un impact major asupra Republicii Moldova, despre care se crede că în anumite circumstanțe ar putea fi următoare victimă a apoteozei războiului. Și nu e vorba doar despre declarațiile apostolilor războiului din frontul imperialist al Clubul de la Izborsk. Lucrurile sunt mult mai grave, întrucât înalții demnitari ruși nu contenesc să amenințe Republica Moldova că ar putea împărtăși soarta Ucrainei. Asta pentru simplul motiv că încearcă cumva să se apere...”
---

Apoteoza războiului

Curând se împlinește un an de la anunțarea așa-zisei operațiuni militare speciale a Rusiei împotriva Ucrainei. În acest context, cei mai fervenți susținători ai regimului putinist au declanșat o adevărată operațiune, care poate fi numită apoteoza războiului. Actualmente, printre fanii războinici ai lui Putin se desfășoară o luptă acerbă pentru titlul de principal ideolog al războiului. Evident, concurenții pentru titlu ignoră cu bună știință consecințele arhicunoscute ale războaielor, imprimate pe unul dintre celebrele tablouri ale renumitului pictor rus, Vasili Vereșciaghin, care pe cadrul capodoperei sale a scris: Dedicat tuturor cuceritorilor – din trecut, prezent și viitor. Pe noi, cei din Republica Moldova, ne îngrijorează la modul direct evenimentele menționate și protagoniștii acestora, întrucât actualii ideologi și apostoli ai războiului au constituit organizații speciale ce țintesc refacerea imperiul rus. Din aceste organizații fac parte și politicieni activi din Republica Moldova, lucru ce ar putea avea consecințe tragice pentru țara noastră, dacă nu se întreprind măsurile necesare pentru contracararea acestor demersuri.

Pretendent la titlul suprem de apostol al războiului este președintele Clubului Izborsk, Alexandr Prohanov, care acum câțiva ani și-a deschis o filială a organizației sale imperialiste și aici, la Chișinău. Actualmente apostolul războiului se preocupă de revizuirea Alfabetului războiului, care după șirul vechilor litere ale alfabetului rusesc, de curând, mai include două litere ale alfabetului latin: Z și V. Respectiv, potrivit acestuia, istoria Rusiei revine în istoria lumii prin vuietul tunurilor și tancurilor, a suspinelor mamelor îndurerate, în pașii batalioanelor care merg pe front… . Acest demers războinic ar da naștere noii elite victorioase a Rusiei…, din care fac parte membrii Clubului de la Izborsk, care pledează pentru o Rusiei de la Vladivostok până la Tiraspol, incluzând teritoriile Ucrainei și Transnistriei etc. Pentru atingerea acestor deziderate, autoritățile Rusiei ar trebui să acționeze exclusiv prin prisma memoriei războiul. Dovadă că victoria depinde de activarea memoriei războiului este că: “După ce a uitat războiul, Nicolai al II-lea a pierdut Imperiul și a murit de o moarte teribilă în subsolul Casei Ipatiev. Stalin și-a amintit de război, se pregătea pentru inevitabila bătălie cu fascismul,… de aceea, a învins ”

Este vreo diferență între Lupta mea și Războiul meu?

Dacă tot suntem invitați să trăim cu memoria războiului, trebuie să ne amintim și de: a) prietenia lui Stalin cu Hitler, semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și a Protocolului secret, prin care Europa a fost împărțită între cei doi tirani; b) parada armatelor hitleristă și stalinistă de la Brest, după ocuparea și împărțirea Europei Centrale; c) vizita lui Molotov la Berlin și discuțiile cu Hitler despre împărțirea sferelor de influență la nivel global etc. Cel puțin așa ne-o cere memoria războiului pentru a fi completă și care iată că se dovedește a fi ignorată de însuși apologetul putinist al războiului, care fundamentează termenul în cauză. În competiție cu Prohanov pentru titlul principalul apostol al războiului a intrat și faimosul Alexandr Dughin, care încă acum 8 ani și-a scris capodopera – Ucraina: Războiul meu, care actualmente îl pune în situația privilegiată de a putea răspunde ferm la întrebarea propagandei putiniste – unde ați fost în ultimii 8 ani?

Ceea ce impresionează la Dughin este că nu s-a temut să fie acuzat că l-ar fi plagiat pe însuși liderul nazist, Hitler. Acesta din urmă și-a întitulat principala operă, oarecum, evaziv – Mein Campf (Lupta mea), în timp ce Dughin a refuzat ocolișurile, întitulându-și opera – Războiul meu, în care i-a adus un omagiu lui Putin pentru că a anexat Crimeea și a ațâțat războiul din Donbass. Astfel, devine limpede de unde s-a inspirat Vladimir Putin, atunci când și-a formulat ideile puternice, în baza cărora s-a angajat să edifice o nouă ordine mondială. Mai ales că Vladimir Putin chiar a recunoscut sincer că persoana de referință a fost Ivan Ilyin, autorul lucrării Despre fascismul rusesc, care l-a impresionat atât de mult: „Îl citesc pe Ilyin, îl citesc permanent… Am o carte pe raft și adeseori o scot și o citesc” Într-o astfel de lumină este evident că Prohanov și Dughin sunt doar niște epigoni amărâți de-ai lui Ivan Ilyin. 

Reacțiile autorităților moldovene...

Evenimentele din Ucraina au un impact major asupra Republicii Moldova, despre care se crede că în anumite circumstanțe ar putea fi următoare victimă a apoteozei războiului. Și nu e vorba doar despre declarațiile apostolilor războiului din frontul imperialist al Clubul de la Izborsk. Lucrurile sunt mult mai grave, întrucât înalții demnitari ruși nu contenesc să amenințe Republica Moldova că ar putea împărtăși soarta Ucrainei. Asta pentru simplul motiv că încearcă cumva să se apere.

Acum, să stăm strâmb și să gândim drept, oricare ar fi atitudinea noastră față de actuala guvernare, care este plină de numeroase păcate. Au avut oare autoritățile moldovene dreptate, atunci când au decis interzicerea simbolurilor “Z” și „V” ale războiului rusesc împotriva Ucrainei? Actualmente, când înșiși apostolii războiului ne confirmă că simbolurile respective sunt parte a Alfabetului războiului, ar trebui să acceptăm cu toții că da, au avut dreptate. De bună seamă, orice propagandă a războiului trebuie interzisă. Cine din politicienii moldoveni au pledat în favoarea simbolurilor războiului? Exact cei din Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), care fac parte din frontul imperialist rusesc al Clubului de la Izborsk, ceea ce nu e de loc întâmplător. Aceștia refuză să condamne războiul, așteptând tacit lebăda neagră. Respectiv, nu este întâmplător că PSRM încet, dar sigur se destramă, fără implicarea guvernanților.

Au dreptate autoritățile moldovene, actualmente, când introduc pedepse penale pentru promovarea separatismului? Păi, însăși apostolii războiului din frontul imperialist ne-au avertizat demult că intenționează să anexeze părți din teritoriul Republicii Moldova, iar Putin ne-a vorbit despre așa-zisele cadouri ale poporului rus, pe care intenționează să le revendice înapoi, arătându-ne, prin exemplul Ucrainei, cum are de gând s-o facă. Abia acum înțelegem că pedeapsa penală pentru separatism trebuia introdusă încă în 2014, atunci când au devenit clare metodele Rusiei de incitare a separatismului, iar unul dintre apostolii războiului își scria opera – Războiul meu... Cel puțin așa a procedat Kazahstanul, care exact în 2014 și-a introdus în Codul penal Articolul 180. Activitatea separatistă, care prevede pedepse aspre nu doar pentru acțiuni concrete, ci și pentru intenții declarate. În consecință, actualmente, autorii declarațiilor pro-separatiste se văd nevoiți să-și ceară public scuze, atunci când sunt somați.

În contextul celor menționate, este straniu că bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, care a participat și ea la constituirea filialei din Republica Moldova a frontului imperialist rusesc, distanțându-se ulterior de PSRM, afirmă actualmente că “în privința libertății de exprimare, Moldova se apropie de Sudan și Libia”. Probabil, doamna Vlah mai are niște polițe de plătit sponsorilor din Rusia, de aceea își permite să facă declarații deochiate. Altminteri, ar fi știut că una dintre cele mai respectate organizației internațională a ziariștilor – Reporteri fără frontiere, au clasat, în 2022, Republica Moldova pe locul 40 în topul libertății de exprimare, în timp ce Rusia s-a regăsit pe locul 155 din 180 de state. A propos, situația din Sudan (locul 151) și Libia (143) privind libertatea de exprimare este mai bună decât cea din Rusia. Sau poate doamna Vlah este și ea o victimă nevinovată a fake news-urilor răspândite de Sputnik-Moldova? Oricum, trebuie să înțelegem că dacă, din punctul de vedere al doamnei Vlah, este absolut condamnabilă situația din Libia și Sudan, atunci cu atât mai mult ea este condamnabilă în cazul Rusiei. Respectiv, ar trebui să admitem că guvernarea a procedat corect și atunci când a blocat, doar temporar, difuzarea pe teritoriul Republicii Moldova a posturilor de televiziune și portalurilor din Rusia. Așadar, pe timpul apoteozei războiului este absolut corect să se adopte decizii adecvate de protecție.