Analiză Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”

Fiecare din cei 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Solicitaţi de Info-Prim Neo, politicieni, analişti, experţi şi personalităţi în diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un anume an, cât şi impactul lor asupra ţării în ansamblu.

ANUL 2011 în viziunea lui Valeriu Vasilică, director al Agenţiei de presă Info-Prim Neo

17 februarie - Guvernul a aprobat Proiectul de lege anti-discriminare care include la criteriile de discriminare şi sintagma ambiguă „orientare sexuală”, ceea ce a generat proteste şi nemulţimiri în societate. [11 martie] - Vicepreşedintele SUA, Joe Biden, a vizitat Republica Moldova.

5 mai - La Bruxelles s-a desfăşurat reuniunea Consiliului de Cooperare RM-UE în cadrul căreia a fost prezentat cel de-al doilea Raport de Progres privind negocierile Acordului de Asociere.

5 iunie - Alegeri locale, primul tur.

19 iunie - Alegeri locale, turul doi.

4 iulie - Premierul Vlad Filat a iniţiat o serie de consultări cu societatea civilă în privinţa activităţii Guvernului.

6 iulie - Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy s-a aflat într-o vizită în Republica Moldova.

6-10 iulie - A avut loc a 20-a Asamblee a Adunării Parlamentare OSCE, la Belgrad, unde OSCE a solicitat Federaţiei Ruse să finalizeze procesul de retragere a muniţiilor şi trupelor de pe teritoriul Republicii Moldova în corespundere cu dreptul internaţional şi cu angajamentele asumate în cadrul OSCE.

25 iulie - Mareşalul Seimului Republicii Polone, Grzegorz Schetyna, a efectuat o vizită în Republica Moldova. Polonia deţine preşedinţia UE în a doua jumătate a anului 2011.

27-28 iulie - La Chişinău a avut loc prima rundă de negocieri asupra Acordului dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova privind Spaţiul Aerian Comun.

Anul 2011a fost şi mai este Anul Muchiei de Cuţit

 El a confirmat, poate, mai mult decât alţi ani, starea de balansare a Republicii Moldova în cadrul sistemului de coordonate caracteristic unui stat şi unei societăţi: între trecut şi viitor, între Apus şi Răsărit, între nou şi vechi, între stabilitate şi instabilitate etc. Aceasta după ce evenimentele din aprilie 2009 şi inerţia din 2010 păreau să încline balanţa întro anumită parte. Poate cel mai mult s-a manifestat această stare de spirit din societate pe parcursul evenimentului principal al anului 2011 – alegerile locale, iar în cadrul acestora – alegerile din mun. Chişinău care întotdeauna au avut încărcătură de simbol, de marcator al trendului evolutiv pentru o anumită perioadă înainte.

Chişinăuienii şi-au împărţit preferinţele politice aproape exact în două, oferind pârghiile de administrare a capitalei şi unui primar cu orientări de dreapta, şi unui consiliul municipal cu o majoritate clară de stânga, în condiţiile când cele două forţe politice nu au demonstrat niciodată pe parcursul perioadei de independenţă, capacitate de colaborare. Câţiva ani în urmă acesta ar fi fost, şi a fost, considerat un rezultat bun, pentru că denota o mişcare înainte, acum orice neavansare este un regres. Situaţia nu se deosebeşte mult nici după rezultatele la nivel de ţară.

Desigur, anumite formaţiuni politice au luat mai multe mandate, comparativ cu perioadele trecute, altele mai puţine, dar fluctuaţiile s-au produs, în special, în cadrul anumitor segmente de pe eşichierul politic, nu şi între acestea. Astfel, partidele de centru-dreapta au continuat să concureze şi de data aceasta între ele, rupând unele de la altele voturi şi mandate, cele de stânga aşijderea, iar starea de spirit per ansamblu a rămas, în linii mari, aceeaşi. Starea de balansare s-a reprodus pentru o perioadă ulterioară, cu toate consecinţele la care ne putem aştepta. Această stare de lucruri are două motive care se interpătrund:

 1. Pe parcursul ultimilor ani, în societate nu s-au produs schimbări mari care ar fi generat schimbări observabile în bazele sociale ale partidelor din Republica Moldova, respectiv, în sistemul de aprecieri şi orientări ale cetăţenilor. Nu foarte multă lume a devenit mai bogată, aşa cum nu multă lume a devenit mai săracă, a rămas aproximativ aceeaşi proporţia cetăţenilor care pleacă/fug din ţară şi care vin/revin. Nu s-a schimbat simţitor nivelul general de studii, de calificare, de valori morale, puţine schimbări în curenţii de mentalitate etc. Starea de balansare încă nu a creat o masă critică pentru o anumită orientare preponderentă în cadrul societăţii moldoveneşti.

2. Lipsa de schimbări în bine în societate, respectiv, în baza socială a formaţiunilor politice şi în orientările categoriilor sociale se explică în mare parte prin prestaţia joasă a clasei politice moldoveneşti la etapa dată. Aprecierea se referă nu atât la lipsa unor îmbunătăţiri vizibile în nivelul de viaţă al omului simplu, justificate într-un anumit sens, obiectiv, de perioada îndelungată necesară pentru implementarea reformelor, cât la unul din factorii subiectivi, care ţin de cultura politică.

Anul 2011 a marcat punctul critic de jos în relaţiile puterii şi opoziţiei parlamentare, dar, în special, în relaţiile dintre componentele Alianţei de la guvernare. De la „principii şi valori”, şi „interesul naţional” declarate, acestea au coborât la procedee inadmisibile în comportamentul politic, în general, cât şi în cel al guvernării coaliţionale, în particular. Într-un anumit sens, activitatea politică a fost înlocuită cu huliganismul şi comerţul politic. Aceste derapaje îi dezgustă şi îi resping pe susţinătorii convinşi ai politicilor declarate de modernizare şi integrare europeană a ţării, îi sperie pe eventualii susţinători ai acestui curs de dezvoltare care, de multe ori, este asociat, în mod eronat, cu promotorii subculturii politice. S-a creat impresia că la ultimele alegeri generale multă lume a votat după principiul „răului cel mai mic”, iar aceasta nu aduce plus de claritate şi orientare în societate.

Este de aşteptat că anume comportamentul clasei politice va rămâne în viitorul apropiat factorul principal pentru depăşirea stării de balansare a societăţii moldoveneşti. Aceasta pentru că factorii externi de până acum, puternici fără precedent, nu au putut înclina balanţa în mod evident. Nici vizita la Chişinău a vicepreşedintelui american, Joe Biden, în luna martie, nici cea a preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, asistat de personalităţi marcante ale preşedinţiei poloneze a UE, în luna iulie, nici banii oferiţi de structurile europene şi internaţionale nu au avut efectul scontat în ceea ce priveşte reorientarea priorităţilor moldovenilor de la trecut la viitor, de la Răsărit la Apus, de la vechi la nou, de la instabilitate la stabilitate. În mare parte, anume prestaţia joasă a clasei politice de la Chişinău a compromis acest efect.

Astfel, anul 2011 a fost anul celor mai mari speranţe, al celor mai mari şanse, dar şi anul celor mai mari îngrijorări şi dezamăgiri. El este unul relevant pentru întreaga perioadă de independenţă a Republicii Moldova. Independenţa a adus libertăţi şi oportunităţi, dar a adus şi responsabilităţi cărora încă nu le putem face faţă cu toţii.