Decizia de reorganizare prin înstrăinare a posturilor municipale publice ale audiovizualului „Antena C” şi „Euro TV Chişinău” este, probabil, cel mai de anvergură atac împotriva presei şi jurnaliştilor incomozi puterii din 2004 până în prezent. Reamintim că în primăvara acelui an, activitatea posturilor respective a fost suspendată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) pe motiv că în activitatea acestora ar fi existat nişte carenţe de ordin juridic. Iar în august 2004, mai mulţi jurnalişti de la Compania „Teleradio-Moldova” (TRM), care în cadrul activităţii lor îşi mai permiteau să critice puterea „au picat concursul” de selectare pentru a-şi continua activitatea în Compania care ulterior s-a numit publică. Aceeaşi fabulă a revenit pe tapet la 29 martie curent, când spicherul Marian Lupu a anunţat, la o conferinţă de presă, despre existenţa unui proiect al Codului Audiovizualului, pentru ca, deja peste o săptămână, fără a fi adus la cunoştinţa opiniei publice şi a fi supus dezbaterilor societăţii civile, acesta să fie votat de Parlament în prima lectură. Pe parcursul a 3 luni care au urmat, până la adoptarea în lectură finală, societatea civilă a organizat numeroase seminare şi mese rotunde la care a fost discutat proiectul viitoarei legi, au fost formulate propuneri, variante de alternativă etc., ca, până la urmă, să devină clar că, în mare, această trudă a fost zadarnică. Proiectul a fost aprobat la finele sesiunii trecute a Legislativului şi în lectura a doua, intrând în vigoare la 18 august. Una din cele mai dezbătute aspecte ale Codului Audiovizualului a fost cel potrivit căruia noua lege nu prevede existenţa şi funcţionarea altor radiodifuzori publici decât TRM, iar instituţiile publice locale, existente în prezent, trebuie reorganizate. Aceste noi reglementări au fost calificate de mai mulţi experţi în domeniu drept o tentativă clară de a lichida instituţiile incomode puterii. În pofida acestor discuţii, în pofida dezbaterilor din plenul Parlamentului, Consiliul municipal Chişinău a adoptat la 30 noiembrie, prin votul consilierilor comunişti şi creştin-democraţi, decizia de reorganizare prin înstrăinare a celor 2 instituţii municipale. [„Toate soluţiile sunt bune, dar o vom alege pe cea mai rea”] Reorganizarea a fost prezentată drept o soluţie necesară de aducere în concordanţă a activităţii celor 2 instituţii cu prevederile Codului. Problema este, însă, că, oficial, nimeni nu ştie cum se va face aceasta. Nici Codul şi nici alte acte legislative nu prevăd în mod expres soluţii pentru acest caz, ba chiar normele existente în diferite legi intră în contradicţie unele cu altele. Ca şi în orice situaţie, când nu există răspunsuri la întrebări, apar zvonuri. Potrivit unora, cele 2 posturi vor fi „împărţite” între partenerii comunişti şi creştin-democraţi. Cei mai bine informaţi ştiu chiar şi că comuniştilor le va reveni „Euro TV Chişinău”, iar pepecediştilor – „Antena C”. Potrivit altora, şi primarul interimar Vasile Ursu „se va pricopsi” cu unul din posturi. Sunt şi dintre cei care „cunosc” despre existenţa unui cumpărător din Turcia pentru „Euro TV” şi a altuia din Germania - pentru „Antena C”. Cert este că atât colectivele posturilor audiovizuale municipale, cât şi reprezentanţii societăţii civile, politicieni, radioascultători şi telespectatori nu sunt de acord cu decizia respectivă. Consiliul municipal a avut mai multe variante de reorganizare a celor 2 instituţii. Posturile au înaintat CMC propriile propuneri. Şi unii consilieri au propus proiecte de alternativă. Potrivit unuia, urma să fie constituită o comisie care să analizeze situaţia şi să propună Consiliului câteva posibilităţi de reorganizare. S-a mai propus transformarea posturilor în ONG-uri etc. Până la urmă, după lungi discuţii, s-a votat decizia care s-a votat, ceea ce va conduce, după toate probabilităţile, la privatizarea „Antenei C” şi „Euro TV Chişinău” şi, de fapt, la lichidarea unor instituţii cu mesaj public. Se pare că această soluţie nu favorizează nici dezvoltarea audiovizualului autohton, nici colectivele şi - ceea ce este mai important – nici consumatorul de informaţie. Şi atunci apare întrebarea: cine va avea de câştigat? Să fie oare adevărate zvonurile care circulă tot mai insistent?! [Comuniştii mint, iar ppcd-iştii se ţin de cuvânt?] Vicespicherul Iurie Roşca, preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) ştia încă din aprilie că „Antena C” şi „Euro TV Chişinău” vor fi privatizate. Întrebarea este dacă ştia şi cine le va privatiza. Roşca a declarat clar atunci, în cadrul unui seminar internaţional, că „posturile publice municipale “Antena C” şi “Euro TV” vor fi lichidate ca instituţii publice şi privatizate, după intrarea în vigoare a Codului Audiovizualului”. Fiind solicitat să spună dacă va fi consultată opinia locuitorilor capitalei în această chestiune, Roşca a răspuns: „Nu întrebăm pe nimeni, noi suntem legislatorii, vom întreba în 2009”. Pe de altă parte, la finele lunii iunie, deputatul comunist Victor Stepaniuc, preşedintele Comisiei parlamentare pentru cultură, ştiinţă, învăţământ, educaţie, tineret, sport şi mas-media, în cadrul unei conferinţe comune de presă cu Marianne Mikko, copreşedinte al Comitetului de Cooperare Parlamentară RM–UE, a declarat că experţii europeni au confirmat că aşa-numitele posturi publice „probabil trebuie să funcţioneze”. Experţii au confirmat că prin posturi publice se are în vedere cele aflate în proprietate publică, nu neapărat cu acoperire naţională. „Asemenea canale vor fi”, a promis deputatul comunist. Până la urmă, se adevereşte că „asemenea canale nu vor fi”. Ne întrebăm şi de această dată: să fi cunoscut Roşca mai multe decât Stepaniuc, sau ultimul a făcut aceste declaraţii doar de ochii (urechile) oficialului european, aşa cum se practică în R. Moldova de mai multe ori?! [Încep pregătirile pentru alegerile din 2007] Consilierul municipal independent Mihai Roşcovan a declarat recent că, în perioada în care era liderul fracţiunii creştin-democrate din CMC, iniţiativa de a sista finanţarea celor 2 posturi municipale venea direct din partea lui Iurie Roşca. Roşcovan a declarat că, în preajma campaniei electorale din 2005, fracţiunea PPCD din CMC a reuşit să-l convingă pe Roşca de necesitatea celor 2 posturi, de faptul că ele reflectează echidistant şi imparţial evenimentele. După toate aparenţele, tocmai aceste argumente – imparţialitatea şi echidistanţa – i-au devenit urâte liderului PPCD după instaurarea „consensului politic din 4 aprilie”. Cei care doresc reorganizarea instituţiilor visează cu toată râvna ca acestea să nu mai funcţioneze în actualul format în campania electorală pentru alegerile locale generale din 2007. Dar acestea se apropie vertiginos. Până la începutul campaniei electorale au mai rămas cel mult 4 luni, timp în care „reformatorii” trebuie să reuşească lichidarea instituţiilor, privatizarea lor, conceperea altei politici editoriale, trierea jurnaliştilor care nu vor dori să lucreze la comandă şi selectarea altora, care să asculte de „patron”. Este mult de lucru şi timp puţin, însă graba cu care se derulează evenimentele vorbeşte despre seriozitatea intenţiilor autorilor acestui scenariu. Ne dăm bine seama că lichidarea sau transformarea actualelor instituţii publice va crea un nou gol în audiovizualul autohton. Dincolo de acesta, însă, evenimentele readuc în prim plan discuţiile despre solidaritatea de breaslă. Recent, Maria Dimineţ, unul din liderii Partidului Liberal, acuza jurnaliştii că tocmai ei sunt vinovaţi de ceea ce se întâmplă cu cele 2 instituţii, mai bine zis – lipsa de atitudine din partea lor. „Singura soluţie este să ne consolidăm eforturile şi să ne revendicăm puterea care ne aparţine”, a declarat ea. [Grebla istoriei] Jurnaliştii moldoveni ar trebui să înveţe de la colegii lor din Rusia care au boicotat solidar conferinţa de presă de la Minsk, în cadrul summit-ului şefilor de stat CSI, în semn de protest faţă de refuzul autorităţilor belaruse de a-i acredita pe 3 colegi de-ai lor. La scurt timp, venit acasă de la summit, Vladimir Voronin organizează şi el un briefing la care invită selectiv presa. Şi aceşti jurnalişti s-au dus! Nu este pentru prima dată când Preşedinţia scuipă obraznic pe obligaţia de a informa TOATĂ opinia publică despre treburile în stat, selectându-şi riguros lista de portavoce care să scrie „cum trebuie” şi să nu dea întrebări incomode. Nu despre asta, însă, vorbim azi. Lipsa unităţii jurnaliştilor, împărţirea lor în mai multe tabere, deseori ostile, poate juca festa oricărui organ de presă. Să ne amintim de recentul „caz Braghiş” de la Pro TV Chişinău. Spre deosebire de iminenta lichidare a „Antenei C” şi „Euro TV Chişinău”, problema Pro TV-ului era… mai minoră, dacă putem numi minoră privarea de detenţia a unui om. Atunci, însă, mass-media din R. Moldova a luat atitudine, ceea ce a avut rezultat. De ce nu se procedează şi acum în acelaşi fel? Istoria mass-media din R. Moldova mai cunoaşte, din păcate, cazuri de lichidare „corectă din punct de vedere politic şi juridic” a unor organe de presă. S-ar părea că nu se întâmplă nimic deosebit nici acum. Dar, să nu uităm că angajaţii celor 2 instituţii municipale au mai retrăit evenimente similare. Să ne amintim de greva foamei pe care au declarat-o în 2004, de protestele din faţa sediului CCA. Atunci jurnaliştii celor 2 posturi au reuşit de două ori, în două luni, să scoată lumea la proteste masive. Şi, pentru că tot am pomenit de istorie, să nu uităm că Revoluţia de catifea din noiembrie 1989 de la Praga a pornit tot de la tentativa puterii de a închide o instituţie mass-media.