Andrei Sangheli: «De 17 ani fiecare echipă guvernamentală o ia ca de la început»
- 26.08.2008 19:47
- 980
- 7 minute(ă)
-
[ - Unde credeţi că a ajuns în 17 ani Republica Moldova în calea ei spre Independenţă?]
- Este ştiut că Independenţă absolută nu există. Nu am făcut un salt prea mare în aceşti ani. Mai mult, după dezvoltarea economică nu am ajuns nici la nivelul anului 1990, de exemplu. Însă fiecare Guvern a făcut ceva pozitiv pentru a atinge acele scopuri pe care le vedeam la început: o viaţă mai bună pentru oameni, o ţară mai puternică şi mai respectată în lume. Tragedia însă constă în faptul că fiecare echipă guvernamentală a luat-o de fiecare dată ca de la început, neglijând acţiunile predecesorilor săi. Independenţa, ca şi orice piramidă, se clădeşte treptat, folosindu-se ceea ce au clădit alţii, nu dărâmând. Cred că este de vină „rânza moldoveanului” de care ştim cu toţii. Dar, durerea noastră cea mai mare din toţi aceşti 17 ani rămâne Transnistria, conflictul nerezolvat.
[ - Se afirmă că aţi fost cel mai influent / independent Prim-ministru din toată perioada de independenţă a Republicii Moldova şi în calitate de argumente se aduc cele două mandate guvernamentale pe care le-aţi avut; un conflict câştigat în faţa Şefului statului de atunci în legătură cu demiterea unui ministru din subordine, ş.a. Pe ce s-a bazat acea putere, care i-au fost sursele?]
- Eu personal nu am câştigat în faţa nimănui nimic. Dacă vă referiţi la cazul demiterii Ministrului apărării, generalul Greangă, de către şeful statului, afirm şi acum că poziţia mea a fost dictată de responsabilitatea pentru echipa guvernamentală. Dacă cineva din echipă a şi greşit cu ceva, responsabilitatea este, în primul rând, a mea ca Prim-ministru, nu mă pot ascunde după deget sau după o persoană. Eu am mai avut situaţii de acestea, dacă vă amintiţi, cu miniştrii Valeriu Bulgari, Vitalie Gorincioi, de exemplu, şi a trebuit să ţin piept şi în faţa fracţiunii parlamentare a partidului care m-a înaintat în funcţie. Strict legal era vorba de partajarea puterilor în stat, iar în sensul securităţii statului, demiterea ministrului apărării în acel timp era un pericol serios pentru independenţa ţării. Resursele independenţei mele, dacă spune cineva că am avut-o, ţin de încrederea pe care am avut-o în spiritul de echipă şi în echipa cu care lucram, nu numai cea guvernamentală. Am ştiut să protejez echipele, să investesc în ele.
A trebuit să luăm mai multe decizii importante, care nu sufereau amânare, uneori cu rezultate imprevizibile. Aproape că nu era zi ca în faţa Guvernului să nu avem mitinguri, deseori de 5 mii de oameni şi mai mari. Veneau oamenii pe jos, de la sute de kilometri să caute dreptate la Chişinău. Care partid poate aduna acuma atâta lume în piaţă, dar şi care Guvern le-ar putea sta în cale? Atunci pentru mulţi oameni s-a răsturnat lumea, s-au schimbat regulile de viaţă. Şi Guvernul nu avea răspunsuri la toate. Pentru că ce s-a întâmplat? În sistemul sovietic politicul era căciula şi sub ea era economicul. Căciula dispăruse, încă nu se formase clar alta nouă. Dar economia trebuia să răspundă la nevoile de fiecare zi ale omului. În elaborarea noilor reguli economice, am mers mai mult pe intuiţie, pe convingerea că ea trebuie aşezată pe baza proprietăţii private.
[ - Care momente, de asemenea importante, le regretaţi, pentru că nu le-aţi putut influenţa sau le-aţi influenţat în direcţie greşită?]
- Am făcut ceea ne-a permis epoca şi poporul. Am lucrat în echipă, nu am luat decizii de dictator. Oricum, regret că nu am reuşit să reprofilăm complexul industrial al Moldovei care, la nivelul URSS, a fost unul foarte puternic. Ca să lucreze pentru ţară. Poate, pentru că reforma agrară nu a fost dusă la capăt. Şi iarăşi – conflictul transnistrean.
[ - Aţi fost „prins” de presa vremii cu fraza despre aceea că România nu a oferit R. Moldova „nici un carandaş”. Cum apreciaţi forma şi conţinutul acelei fraze acum, peste ani?]
- Am spus-o într-un context foarte concret, când cineva vroia să facă echipa noastră vinovată de o datorie foarte concretă a R. Moldova faţă de România. Se adăugau emoţii: vedeţi, România ne ajută atât de mult iar Moldova nu-şi onorează obligaţiile. Eu spuneam atunci clar că nu aveam la acel moment datorii. Pe presă nu mă supăr pentru aceasta, este meseria dvs. să prindeţi funcţionarii la greşeli, inclusiv de limbă. Mă supăr că însăşi presa de la noi a ajuns să se vândă acum într-atâta că în perioada noastră nici nu ne închipuiam că se poate aşa. Cum să crezi o astfel de presă?
[ - Cum aţi reacţionaţi în momentele când aţi crezut că guvernele de după Dvs. greşesc în lucruri importante?]
- Foarte dureros, în special în lucruri clare. Au fost tentative să-mi spun poziţia, dar vă spuneam că nu toţi din cei care au venit după noi cred în continuitate. Deşi, repet, fiecare echipă a făcut şi lucruri bune. Pentru că lucrează în altă perioadă, în altă epocă, aş spune. Un merit al Guvernului de astăzi este că se ocupă de consolidarea bugetului. Pe vremea noastră nu puteam ajunge la aşa ceva, însă am pregătit în mare parte terenul pentru ca să ajungă cei de azi.
[ - De ce mai mulţi ani nu sunteţi văzut în viaţa publică? Cu ce vă ocupaţi acum?]
- Mă ocup de lucruri reale, concrete, calitatea căruia o pot garanta. Sunt director general la compania Limagrain Moldova, care este reprezentanţa companiei franceze Limagrain Central Europe, cu o mare pondere în lume. Ea se ocupă de seminţe de porumb, floarea soarelui, grâu, orz, mazăre,etc. În capul mesei în activitatea noastră se află noţiunile de selecţie, genetică, producere, protecţie, vânzări, de aceea ne bucurăm împreună cu producătorii agricoli autohtoni de rezultatele obţinute. De altfel, aproape toţi membrii celor două cabinete pe care le-am condus sunt angajaţi în astfel de firme internaţionale prestigioase. La aceasta mă referea când spuneam că este de datoria mea să investesc în echipă, în oamenii ei.
