După Unirea din 1918 populația din Basarabia a învățat regulile democratice, fiind instituite procesele electorale și respectate drepturile omului. Opinia aparține istoricului Anatol Țăranu și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema: „Consecințele Unirii și ale „Reunirii-Vossoedinenie”. Analiză comparativă”, partea I-a, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, după Unirea din 1918, teritoriul dintre Prut și Nistru a cunoscut o modernizare avansată de tip european, populația băștinașă fiind în același timp protejată de ororile regimului stalinist.
În luna mai 1812 a avut loc raptul Basarabiei și anexarea la Imperiul Rus. Istoricul Anatol Țăranu spune că perioada de peste 100 de ani, caracteristică dominației țariste, a însemnat pentru teritoriul dintre Prut și Nistru un declin din punct de vedere al dezvoltării societății. Deși gubernia înregistra o anumită creștere economică și demografică, era vorba despre o dezvoltare colonială, iar populația băștinașă era asuprită și privată de drepturi.
„După 1812 Basarabia a trecut printr-un fel de modernizare. Nu putem nega faptul că în Basarabia a avut loc o dezvoltare. Numai populația a crescut de 5-6 ori în Basarabia în perioada dintre 1812 până la recensământul din 1897. Dar aceasta a fost o modernizare de tip colonial. Era o modernizare caracteristică pentru țările Africii, India engleză. Principalul element al modernizării coloniale este deznaționalizarea. Da, s-a dezvoltat economia, au avut loc schimbări pozitive în agricultură, doar că din punctul de vedere al dezvoltării societale s-a produs o prăbușire abruptă, s-a produs o deznaționalizare”, a spus doctorul în istorie, Anatol Țăranu.
Potrivit istoricului, în componența României Mari, începând cu anul 1918, Basarabia a înregistrat progrese din punct de vedere cultural, social și economic, fiind demarate mai multe reforme, printre care reforma agrară și cea electorală. Anatol Țăranu spune că în cei 22 de ani de existență a Basarabiei în cadrul statului român au fost instituite regulile democratice, specifice perioadei interbelice.
„Ceea ce s-a întâmplat în Basarabia după 1918, după Actul Unirii, și asta este o consecință fundamentală, s-a produs o modernizare de tip european – modernizare europenistă. Iar consecința politică a acestei modernizări de tip european a fost faptul că basarabenii au învățat regulile jocului democratic, regulile de organizare democratică a societății. Multiplele alegeri care au avut loc în Basarabia, cu toate rezervele caracteristice timpului respectiv, au fost perfect sincronizate cu procesele democratice din Europa. E vorba de votul secret, direct. Basarabenii au învățat ce înseamnă democrația electorală și au învățat ce înseamnă respectarea drepturilor omului, într-o formulă caracteristică perioadei interbelice”, a explicat istoricul.
Istoricul Anatol Țăranu mai spune că grație Unirii din 1918 basarabenii au fost proptejați de teroarea roșie, de deportările și foametea care au urmat după preluarea teritoriului de către Uniunea Sovietică.
„Una dintre consecințele fundamentale politice care au vizat Basarabia interbelică a fost faptul că populația de pe acest teritoriu a fost ferită de toate ororile regimului din Uniunea Sovietică, e vorba de foamete, colectivizare, război civil, încălcarea drepturilor omului, elemente legate de teroarea stalinistă. O sumedenie de basarabeni, familii întregi, astăzi sunt în viață datorită faptului că în Basarabia nu s-a întrerupt șirul vieții, ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Basarabia ar fi fost în componența Uniunii Sovietice. În Transnistria, în timpul Holodomorului din 1932-1933 au murit peste 20 de mii de oameni, numai din cauza foametei. În Basarabia acest fenomen n-a avut loc în perioada interbelică”, a mai spus Anatol Țăranu.
Dezbaterea publică la tema „Consecințele Unirii și ale „Reunirii-Vossoedinenie”. Analiză comparativă”, partea I-a, este a 33-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
