„De aceea, susținerea deschisă și asumată în favoarea Ucrainei este, în primul rând, o alegere morală în favoarea celui agresat și împotriva agresorului. În eventualitatea reușitei Ucrainei de a-și apăra suveranitatea, cu suportul comunității internaționale, Republica Moldova ar căpăta și ea o șansă reală de a-și soluționa problemele strategice – asigurarea securității și integrarea în Uniunea Europeană. Cetățenii ar trebui să înțeleagă că mizele sunt pe potriva riscurilor asumate...”
---

Catastiful păcatelor Republicii Moldova

În ajunul Zilei Independenței Republicii Moldova reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse (MAEFR) a dat publicității un comentariu privind situația din Moldova. Sună straniu, dar MAEFR obișnuiește, cu diferite ocazii, să facă declarații privind evenimentele din Republica Moldova. De parcă aceasta nu ar fi un stat suveran și independent, care își rezolvă de sine stătător problemele interne, externe și de securitate. Este curios, de asemenea, că iritarea manifestată de reprezentantul oficial al MAERF se bazează, chipurile, pe publicații în presă. Respectiv, profitând de apropierea sărbătorii naționale – Ziua Independenței, MAERM a decis să dea publicității un fel de sinteză estrasă din catastiful păcatelor autorităților moldovene:

• acceptarea dotării Republicii Moldova cu utilaje militare occidentale – echipamente de deminare, arme de calibru mic, diverse tipuri de grenade, precum și echipamente de recunoaștere;
• aprobarea atragerii de către Occidentul colectiv în conflictul din Ucraina, în ciuda statutului de neutralitate consacrat în Constituția Republicii Moldova;
• transformarea Moldovei în anexă logistică a Ucrainei, livrarea către acesta a diferitelor bunuri, combustibil, medicamente, produse alimentare etc.;
• intenționarea îmbunătățirii infrastructurii feroviare și rutiere critice din Moldova, inclusiv evaluarea posibilităților de a primi aeronave de mare capacitate pe aeroportul din Chișinău;
• extinderea competențelor serviciului de informații care folosește practici totalitare în lupta împotriva oponenților politici ai regimului;
• îngrădirea libertății de exprimare…, crearea unui instrument de suprimare a disidenței în spațiul public – legea privind Centrul pentru Comunicații Strategice și Combaterea Dezinformării...,  având drept scop contracararea „propagandei ruse”;
• încălcarea gravă a tuturor obligațiilor internaționale în domeniul asigurării libertății presei, sterilizarea completă a spațiul informațional de resursele mass-media rusești… promovarea deschisă a narativelor anti-rusești, fără nicio restricție;
• limitarea numărului diplomaților ruși în misiunea din Republica Moldova, etc.  

În loc de felicitări de Ziua Independenței... 

Culmea este că menționatul comentariu al MAEFR are pretenția de a exprima opinia majorității populației, care este ignorată de guvernanți. De fapt, MAEFR recunoaște că catastiful are la bază opiniile analiștilor și a politicienilor moldoveni rezonabili. Probabil, ar trebui să înțelegem că este vorba despre politicienii rezonabili care primesc câte $700-800 mii lunar de la „Gazprom” pentru finanțarea activității lor politice. Pentru comparație, vom menționa, totuși, că în Rusia cei care nu sunt de acord cu politica regimului putinist sunt identificați drept coloana a 5-a sau agenți străini, numărul cărora a atins cifre amețitoare, majoritatea fugind din țară pentru a evita persecuțiile.

Comentariul MAEFR este, de fapt, o amenințare și o încercare de intimidare a Republicii Moldova, fiind prilejuită exact în ajunul Zilei Independenței: “... avertizez Chișinăul oficial împotriva unei implicări mai profunde în procesul de „sprijinire” a Ucrainei, care nu numai că va pune în pericol stabilitatea și securitatea în regiune, dar va transforma, de fapt, Moldova într-un complice la crimele de război de la Kiev”. Asta în circumstanțele în care Rusia a comis un act de agresiune neprovocată, a confiscat teritoriile țării vecine. Și motivul agresiunii, care a evoluat în mod ciudat, este demn de a fi menționat – crearea Ucrainei de către Lenin și bolșevici, pe pământurile care ar fi fost cadouri ale poporului rus.

Defilarea MAEFR pe câmpul minat de regimul putinist 

Comentariul MAEFR își are, totuși, farmecul său. El reprezintă un fel de defilare pe un câmp minat de însuși regimul putinist, în sensul că orice aserțiune din acest comentariu poate fi combătută fără mari eforturi. De exemplu, invocarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova nu poate fi percepută decât o glumă foarte proastă. Vorba e că de aproape un sfert de veac, după summit-ul OSCE de la Istanbul, practic toate ministerialele anuale ale OSCE se încheie cu somarea Rusiei să-și retragă prezența militară ilegală de pe teritoriul statului neutru Republica Moldova. Evident, pe mapamond nu există vreun alt stat, decât Rusia, care încalcă constant statului de neutralitate al Moldovei.

Și îngrijorările Rusiei privind eforturile de consolidare a securității prin dotarea Forțelor armate cu noi echipamente militare trezesc nedumerire. Vorba e că o lume întreagă s-a convins, nu o singură dată, că documentele oficiale semnate de Federația Rusă și garanțiile oferite de aceasta nu au nici măcar valoarea hârtiei pe care sunt fixate. La ce i-au servit Ucrainei toate tratatele și garanțiile bilaterale, internaționale sau faimosul Memorandum privind garanțiile de securitate în legătură cu aderarea Ucrainei la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (Memorandul de la Budapesta)? Actualmente, Ucraina varsă sângele apărătorilor săi, regretând că s-a dezarmat în conformitate cu Memorandului menționat, transmițându-i Rusiei toate armele sale nucleare și avioanele de transportare a acestora. Iar ulterior, în ciuda prevederilor Memorandumului, a fost supusă șantajului energetic, urmat de anexarea Crimeii, invazia în Donbas și, finalmente, atacarea frontală sub pretexte inventate. Toate țările vecine cu Rusia se văd nevoite să învețe din experiența recentă a Ucrainei. E important să se înarmeze suficient, cel puțin, pentru a rezista până când instituțiile internaționale încep a reacționa, iar ajutorul potențialilor parteneri devin disponibile pentru descurajarea agresorului. Deocamdată, de însușirea acestei lecții au dat dovadă Finlanda și Suedia, care au decis să adere la NATO. E o chestie pe care autoritățile și cetățenii moldoveni ar trebui s-o aibă în vedere. 

Nemulțumirea Rusiei privind intențiile guvernanților moldoveni de a-și dezvolta infrastructura feroviară și rutieră ne duce cu gândul la obligațiile, fixate în Memorandumul de la Budapesta, de abținere de la constrângerea economică pentru subordonarea Ucrainei intereselor statelor semnatare, subminându-i drepturile inerente și suveranitatea. De fapt, construirea de către Rusia a conductelor de gaze Nord Stream I și Nord Stream II a avut drept scop și șantajarea energetică a Ucrainei, urmată ulterior de șantajarea Uniunii Europene, începută în luna iulie 2021, cu o jumătate de an înaintea invaziei în Ucraina. În astfel de circumstanțe, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să profite de orice ocazie pentru a-și dezvolta infrastructura energetică și de toate alte tipuri pentru a evita dependența de Rusia.

Provoacă o mare jenă pledoaria Rusiei în favoarea libertății presei în Republica Moldova. Este adevărat că a fost retrasă temporar licența de emisia e șase posturi de televiziune, care retransmiteau programe din Rusia, dar acest lucru este absolut justificat în condițiile în care mass-media rusească proliferează constant o retorică războinică, îndemnând la atacuri cu arme nucleare împotriva Ucrainei și a Occidentului. A propos, la fel a procedat și Kazahstanul, care a dispus blocarea a 15 posturi TV rusești. În contextul celor menționate este de remarcat că numai în 2022 în Rusia au fost blocate peste 200 mii de resurse media din rețeaua internet, peste 3000 de site-uri, zeci și zeci de posturi TV și radio. Iată în astfel de circumstanțe MAEFR are curajul să acuze Republica Moldova de încălcarea dreptului la exprimare. 

Criticile MAERF referitoare la persecutările disidenților politici în Republica Moldova sunt, de fapt, o invitația la o discuție despre soarta oponenților politici ai regimului putinist, fie împușcați în plină stradă, sau otrăviți în stilul anilor 1930, de către specialiștii Laboratorului X din cadrul NKVD. Să ai în palmares cazurile Nemțov și Navalnîy și să invoci persecutarea disidenților politici din Republica Moldova este echivalent să cu a vorbi de ștreang în casa spânzuratului. Evident, nu mai are rost să vorbim despre condamnarea la ani grei de pușcărie a sute și mii de cetățeni ruși pentru afișarea cuvintelor „pace” și „nu războiului”.

Atitudinea față de amenințările MAEFR: Eroii putiniști vs. eroii ucraineni

Amenințările MAEFR la adresa autorităților Republicii Moldova trebuie tratate cu seriozitate. Despre faptele la care se pot deda autoritățile rusești ne vorbesc eroii pe care îi glorifică. Este vorba, în primul rând, despre eroii grupului Wagner, majoritatea dintre care au suferit o transformare miraculoasă din criminali de drept comun în eroi. Ultimii s-au angajat să lupte în Ucraina, în schimbul unei solde grase și eliberării din pușcărie. Acești eroi sunt utilizați fără jenă pentru atingerea scopurilor geopolitice ale regimului putinist în Siria, Africa, de fapt, oriunde. Apoi, urmele lor sunt șterse pur și simplu. Deci, sunt foarte periculoși. De mare rezonanță a devenit și recentul caz al eroilor din grupul Rusici, incorporat în Armata rusă, care se identifică absolut deschis drept naziști și care, la fel ca și grupul Wagner, luptă în Ucraina din 2014. Aceștia au misiunea denazificării Ucrainei.

În contrast, unii adevărați eroi, chiar emblematici, ai Ucrainei sunt originari din Republica Moldova. Este cazul lui Alexandru Mațievschi, care și-a privit moartea în ochi cu destoinicie chiar în clipele în care eroii putiniști comiteau o crimă de război împotriva sa, pe care o înregistrau video. Astfel de epizoade obligă moral cetățenii și reprezentanții autorităților moldoveni să-și manifeste deschis simpatia și suportul pentru poporul ucrainean. Mai cu seamă că președintele Zelenski a felicitat poporul ucrainean cu Ziua Independenței țării sale pe fundalul imaginii compatriotului nostru.

Republica Moldova are un prilej pentru mândrie

După declanșarea agresiunii împotriva Ucrainei, Rusia putinistă s-a pomenit sancționată și izolată. Pentru crime de război, împotriva președintelui Vladimir Putin a fost emis un mandat de arest din partea Curții Penale Internaționale (CPI). Astfel, 2/3 din țările lumii, care au semnat Statutul de la Roma al CPI, au obligația de a-l reține pe Putin pentru a fi deferit justiției. În acest sens, a fost interesant să urmărim tratamentul la care a fost supus Vladimir Putin și renunțarea acestuia de a participa la recentul summit BRIСS de la Johannesburg, unde urma să fie arestat.

În contextul menționat și în pofida potențialului său foarte modest, Republica Moldova are totuși un prilej pentru mândrie. Ea a fost prima țară din lume, care acum 20 de ani, la 25 noiembrie 2003, i-a transmis președintelui Vladimir Putin că nu este dorit la Chișinău. Actualmente, ne convingem că fapta ex-președintelui Vladimir Voronin a fost una de bun augur.

Concluzii

Amenințările MAEFR la adresa Republicii Moldova au menirea intimidării autorităților din țara noastră. Totuși, iritarea fățișă a Rusia este un indicator că regimul putinist a început să recunoască Republica Moldova în calitate de subiect al relațiilor internaționale.

Amenințările menționate comportă pericole dificil de ignorat, fiindcă nimeni nu poate ști când și cum se va termina războiul din Ucraina. Dar tocmai în asta consta valoarea suportul deschis al Republicii Moldova pentru Ucraina. Dacă am ști în avans cum se va termina războiul și care va fi impactul acestuia, suportul autorităților moldovene ar pierde mult din valoarea sa. De aceea, susținerea deschisă și asumată în favoarea Ucrainei este, în primul rând, o alegere morală în favoarea celui agresat și împotriva agresorului. În eventualitatea reușitei Ucrainei de a-și apăra suveranitatea, cu suportul comunității internaționale, Republica Moldova ar căpăta și ea o șansă reală de a-și soluționa problemele strategice – asigurarea securității și integrarea în Uniunea Europeană. Cetățenii ar trebui să înțeleagă că mizele sunt pe potriva riscurilor asumate.