Pe data de 8 decembrie, se împlinesc 30 de ani de la semnarea Acordului de la Belovejsk, prin care a fost lichidată Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ca stat și ca subiect de drept internațional. Însă, după toate semnele, URSS rămâne să trăiască atât în memoria, cât și în speranțele unei părți din populația fostului stat, inclusiv din cadrul Republicii Moldova. Convențional, aceste categorii sunt numite „nostalgici după URSS”. Motivele și semnificațiile acestei stări de lucruri au fost discute de către participanții dezbaterii publice „30 de ani fără URSS: de ce a dispărut, de ce mai „trăiește”?”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că URSS a apărut la scurt timp după Revoluția Burgheză din februarie 1917, abdicarea Țarului Nicolai II-lea. După evenimentele care s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, a fost adoptată prima Constituție a Uniunii Sovietice, care proclama dictatură a proletariatului, nu exista separarea puterilor în stat, astfel formându-se un regim politic totalitar. „În 1939 a fost adoptată o nouă Constituție, care chipurile lărgea drepturile cetățenilor la alegerea în mod direct a organelor de conducere, dar, așa cum am menționat, în Uniunea Sovietică s-a stabilit un regim totalitar”, a notat Igor Boțan.
Expertul a menționat că au urmat mai multe etape, ultima fiind scurta perioadă de guvernare gerontocratică și venirea la guvernare a lui Mihail Gorbaciov. Ultimul a proclamat perestroika – revizuirea întregii vieți în Uniunea Sovietică. „La conferința a 19-a de partid din iunie-iulie 1988 a fost adoptată o decizie extrem de importantă – Rezoluția privind democratizarea vieții social-politice din Uniunea Sovietică – care a permis pluralismul și a pus capăt dominației Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, care, potrivit articolului șase din Constituția sovietică era „forța conducătoare și directoare a societății”. Odată cu începerea pluralismului, au început procesele de renaștere națională într-un șir de republici sovietice, în primul rând, în republicile baltice și în cele din Caucazul de Sud. Toate fenomenele luate împreună au condus la disoluția Uniunii Sovietice”, a explicat Igor Boțan.
Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, a menționat că atunci când vine vorba despre destrămarea Uniunii Sovietice este vorba și despre colapsul unui sistem social-economic, care se numea sistemul socialist și care avea cea mai fidelă expresie în Uniunea Sovietică. Potrivit lui, Uniunea Sovietică sau sistemul socialist a fost primul model globalist propus civilizației umane. „Istoria civilizației cunoaște foarte multe formațiuni imperiale care s-au perindat în istorie, dar acest imperiu sovietic era o primă pretenție globalistă”, a notat comentatorul. În opinia sa, istoria a demonstrat că acesta a fost un proiect utopic.
Anatol Țăranu spune că Uniunea Sovietică a fost cu adevărat un imperiu, construit pe ruinele imperiului țarist. „Și acest imperiu era unul multinațional, fapt care și a jucat festa. Când a început politica perestroika – o încercare de a reforma sistemul de sus în jos – arhitecții ei nu au bănuit că principala forță motrice a acestei reforme, care foarte repede s-a transformat într-o veritabilă revoluție, va constitui o mișcare de emancipare națională pe întinsul imperiului. Ei nu au bănuit acest lucru. Ei au crezut că se va limita la reforma sistemului economic, care să devină din punct de vedere social mult mai atractiv. Până la urmă s-a clarificat faptul că libertatea adorată de o mulțime de oameni, ca beneficiu politic, să pălească pe fundalul revindecărilor renașterii naționale. Anume acest element al imperiului sovietic – multinaționalitatea – a dinamitat pe interior imperiul și a dus la colapsul lui”, a mai spus Anatol Țăranu.
Veaceslav Ioniță, expert economic IDIS „Viitorul”, a declarat că oamenii au în memorie multe lucruri pozitive din Uniunea Sovietică. „Însă, un mit care există până astăzi și care trebuie explicat cetățenilor este că – noi am devenit săraci nu din cauza că s-a destrămat Uniunea Sovietică și s-au rupt relațiile, ci Uniunea Sovietică s-a destrămat din cauza ruinării sistemului său economic. Aceasta trebuie să fie foarte clar, deci, ruinarea sistemului economic a dus la ruinarea Uniunea Sovietice. Atunci, când lucrurile merge bine ele merg bine, dar când merg prost... În aceste condiții, fiecare țară din Uniunea Sovietică considera că este nedreptățită în raport cu ceilalți, că este furată de Centru și fiecare a dorit să se salveze singur. Și, de fapt, acest element național de salvare separată a fiecărei națiuni vine din ruinarea și prăbușirea sistemului economic”, opinează Veaceslav Ioniță.
Potrivit lui, din punct de vedere economic, în Uniunea Sovietică, totul a mers bine până în anii 70-75, iar după aceea lucrurile au început să meargă prost, fapt resimțit de populație: „Din acel moment a început așa-zis reformă, treptat au urmat anumite acțiuni, însă, deși oamenii primeau mai mulți bani, ei nu aveau nimic în plus– situație numită informal de experți „inflație ascunsă”. Acest lucru însemna că prețurile nu creșteau, dar mărfuri nu erau”. Veaceslav Ioniță a precizat că prăbușirea economică a Uniunii Sovietice a început în anii 89-90 și s-a prelungit. „În Moldova, din toată Uniunea Sovietică, din nefericire pentru noi, ținând cont de structura economiei de atunci, prăbușirea a fost cea mai resimțită și am continuat să cădem până în 2000”, explică expertul. În opinia sa, recuperarea durează, iar, pentru a ajunge unde am fost, sunt necesari cel puțin încă cinci ani.
Președintele Centrului de Cercetări Științifice în Psihologie, psihologul Ștefan Popov, a menționat că, felul în care omul era perceput în societatea sovietică – omul era o simplă unealtă, care reflectă ca o oglindă societatea. „El nu avea personalitate, individualitate, iar sentimentele, emoțiile și convingerile lui nu rezultau din interior, ci din exterior. Astfel, convingerea ideologilor sovietici era că dacă schimbi societatea, schimbi și individul. În opinia psihologilor sovietici, nu exista inconștientul, ci totul era la nivel de conștiință. Respectiv, cetățeanul poate fi foarte ușor programat, credeau ei. Și foarte mult s-a dezvoltat psihologia condițională în care omul este perceput ca un roboțel. Ce se întâmplă în acest sens? În mare parte, elimini personalitatea individului, elimini autonomia și individualitatea și acest lucru creează un conflict interior imens”, explică psihologul.
Potrivit lui, tot ceea a fost în perioada sovietică era o reprimare foarte puternică a unor instincte interioare, „iar cetățeanul sovietic era în mare parte nul nevrotic. Adică trăia în mare pate cu multă negație și reprimare emoțională – fapt arătat și în filme sovietice. În momentul în care reforma lui Gorbaciov în ceea ce ține de Glasnosty cumva a creat o fisură care a permis conștiinței sociale și psihologice să se manifeste, a fost suficientă această mică fisură ca să explodeze ceea ce a fost reprimat. Respectiv, cetățenii nu aveau cum să susțină indus acest sentiment, pentru că nu putem să spunem că erau fericiți. În consecință, factorii psihologii au influențat și asupra economiei”, a declarat Ștefan Popov. Or, potrivit lui, standardizarea nu poate fi aplicată într-o economie, care trebuie să se dezvolte, bazându-se pe inovație, pe creativitatea. În caz contrar, aceasta stagnează.
Dezbaterea publică la tema: „30 de ani fără URSS: de ce a dispărut, de ce mai „trăiește”?”, este ediția 216 din ciclul de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, proiect susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
