În ultimele luni, una dintre temele exploatate tot mai intens de administrația de la Tiraspol și de presa controlată din regiunea transnistreană este crearea Fondului de convergență. Acesta este prezentat drept un mecanism prin care Chișinăul ar urma să „ia banii transnistrenilor”, să „sugrume economia” regiunii și, în cele din urmă, să provoace închiderea întreprinderilor, sărăcirea populației și chiar o „catastrofă umanitară”.

În realitate, autoritățile Republicii Moldova intenționează să elimine treptat facilitățile fiscale de care beneficiază agenții economici din regiunea transnistreană și să aplice inclusiv TVA și accize la import. Însă Tiraspolul combină această informație cu estimări neverificate, omite alte surse de finanțare ale Fondului și ignoră aproape complet banii și serviciile de care locuitorii regiunii beneficiază deja prin sistemele publice ale statului Republica Moldova.

Ce este Fondul de convergență?

Fondul de convergență este un mecanism pe care autoritățile de la Chișinău intenționează să-l creeze în cadrul bugetului de stat. Prin intermediul acestuia vor fi finanțate unele proiecte destinate reducerii diferențelor economice și sociale dintre cele două maluri ale Nistrului.

Potrivit explicațiilor oferite până acum de autorități, banii ar putea fi utilizați pentru infrastructură, educație, eficiență energetică, dezvoltarea mediului de afaceri și sprijinirea populației din regiunea transnistreană.

Vicepremierul pentru reintegrare, Valeriu Chiveri, a declarat anterior că Fondul ar putea finanța inclusiv programe sociale. În cazul unei creșteri puternice a tarifelor la energie pe malul stâng, Chișinăul ar putea extinde asupra locuitorilor regiunii sistemul de compensații aplicat deja pe malul drept. Valoarea Fondului a fost estimată preliminar la aproximativ trei miliarde de lei. Aceasta nu reprezintă însă o sumă fixă și nici valoarea taxelor care ar urma să fie colectate de la întreprinderile din regiune. Volumul final va depinde de veniturile efectiv acumulate și de finanțarea oferită de partenerii externi.

De unde vor veni banii?

În declarațiile și documentele prezentate anterior de autoritățile moldovene era prevăzut că o parte dintre veniturile Fondului ar putea proveni din taxele și impozitele achitate de persoane fizice și juridice din regiunea transnistreană. Alte surse ar urma să fie bugetul de stat și finanțarea acordată de partenerii externi, inclusiv Uniunea Europeană. În paralel, autoritățile intenționează să uniformizeze treptat regimul fiscal aplicat companiilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

Narațiunea Tiraspolului: „Fondul de jefuire”

În ultimele luni, retorica administrației transnistrene a devenit tot mai dură. Responsabilul pentru relații externe de la Tiraspol, Vitali Ignatiev, a numit Fondul de convergență drept un „fond de jefuire al Transnistriei” și a afirmat că introducerea TVA și accizelor ar putea duce la oprirea întreprinderilor, sărăcirea populației și o „escaladare gravă” a tensiunilor.

Postul „Первый Приднестровский” descrie mecanismul ca pe o încercare a Chișinăului de a „lua banii transnistrenilor” prin „pseudo-TVA și accize”. Deputatul așa-numitului parlament, Vadim Kravciuk, a calificat Fondul drept un „paravan” pentru pretinse măsuri de apropiere dintre cele două maluri.

Un alt deputat, Andrei Safonov, a mers și mai departe, a spus că scopul Chișinăului ar fi ca regiunea să rămână fără bani, economia să se prăbușească, întreprinderile să se închidă, iar populația să plece.

Astfel, disputa despre fiscalitatea și modul de administrare a unui viitor fond este transformată într-un scenariu potrivit căruia autoritățile moldovene urmăresc distrugerea deliberată a economiei regiunii transnistrene.

„Trei miliarde vor fi luate de la întreprinderile transnistrene”

Cifra de aproximativ trei miliarde de lei este utilizată la Tiraspol uneori fără context. Aceasta reprezintă o estimare preliminară a dimensiunii Fondului de convergență și nu suma care ar urma să fie colectată exclusiv de la companiile din regiunea transnistreană.

Fondul este conceput pentru a combina mai multe surse de finanțare: venituri bugetare, o parte din taxele și impozitele legate de regiune și bani oferiți de partenerii externi.

Prin urmare, formula potrivit căreia Chișinăul ar urma să „ia trei miliarde de lei de la transnistreni” și apoi singur să decidă ce face cu acești bani nu corespunde mecanismului prezentat până acum de autoritățile de la Chișinău.

„Taxele sunt introduse pentru a distruge economia regiunii”

Aplicarea TVA și accizelor poate duce într-adevăr la creșterea costurilor pentru unele întreprinderi și la scumpirea anumitor mărfuri importate. Impactul economic al măsurii este o problemă legitimă și trebuie evaluat. Dar afirmațiile potrivit cărora introducerea taxelor va duce inevitabil la oprirea fabricilor, dispariția locurilor de muncă sau o „catastrofă umanitară” sunt, în acest moment, prognoze politice, care nu sunt bazate pe analize.

În același timp, discursul de la Tiraspol omite faptul că întreprinderile din regiune sunt deja profund integrate în sistemul comercial al Republicii Moldova. La sfârșitul primului semestru din 2026, în Registrul de stat figurau 2 492 de agenți economici din stânga Nistrului și municipiul Bender. Totodată, 76,9% din exporturile regiunii în primul semestru al anului 2026 au fost orientate către Uniunea Europeană. Principalele destinații au fost România, Italia și Slovacia.

Accesul la piața europeană presupune utilizarea cadrului vamal, documentelor și procedurilor Republicii Moldova și aplicarea standardelor necesare comerțului cu UE. Astfel, Tiraspolul vorbește despre costurile uniformizării fiscale, dar mult mai rar despre beneficiile accesului la piața europeană obținute prin sistemul comercial al Republicii Moldova.

„Chișinăul doar ne va lua banii, și nu va da”

O altă imagine promovată frecvent este aceea că relația financiară dintre cele două maluri funcționează într-o singură direcție: banii ar pleca din regiune spre Chișinău, fără ca locuitorii din stânga Nistrului să beneficieze de resursele statului. Datele oficiale arată însă o situație mult mai complexă.

În anul 2025, cetățenii Republicii Moldova domiciliați în regiunea transnistreană au primit prestații sociale în valoare de 138,53 milioane de lei din bugetul asigurărilor sociale de stat. Peste 10 mii de persoane au beneficiat de asemenea plăți. În doar primele șase luni ale anului 2026 au fost achitate alte 76,3 milioane de lei pentru 8 016 beneficiari. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în cazul indemnizațiilor pentru creșterea copiilor și al plăților unice la naștere.

O dinamică similară există și în sistemul medical. La sfârșitul anului 2025, 74 500 de cetățeni cu domiciliul în regiunea transnistreană erau înregistrați în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală. Până la sfârșitul primului semestru al anului 2026, numărul lor a ajuns la peste 82 de mii.

În anul 2025, pentru 6 456 de cazuri tratate în spitalele din sistemul național au fost alocate 119,48 milioane de lei. Alte 23,15 milioane de lei au fost utilizate pentru medicamente și dispozitive medicale compensate acordate locuitorilor din raioanele de est.

Aceste date nu înseamnă că toate necesitățile sociale ale regiunii sunt acoperite de Chișinău. Ele arată însă că afirmația potrivit căreia Republica Moldova doar colectează bani de la locuitorii regiunii ignoră fluxurile financiare importante în direcția opusă.

Integrarea economică are loc deja

Fondul de convergență apare într-un context în care apropierea economică și juridică dintre cele două maluri avansează chiar și în lipsa unei soluții politice pentru conflictul transnistrean. La sfârșitul anului 2025, în Registrul de stat al populației erau luați în evidență 364 885 de locuitori ai regiunii transnistrene și municipiului Bender. Dintre aceștia, 356 833 erau cetățeni ai Republicii Moldova, iar peste 337 de mii dețineau pașaport moldovenesc.

În anul 2025, 13 810 persoane cu domiciliul în regiune erau angajate oficial pe malul drept. Mai mult de 80% dintre acestea lucrau în municipiul Chișinău. În același an, 856 de tineri din regiune au beneficiat de locuri finanțate din bugetul de stat în universități și instituții de învățământ profesional-tehnic.

Procesul este vizibil și în domeniul transporturilor. Mii de automobile ale locuitorilor regiunii sunt înregistrate cu plăci naționale, iar mecanismul numerelor neutre este descris de autorități drept unul tranzitoriu. Analiștii Fundației Carnegie au remarcat, la rândul lor, că Republica Moldova a făcut progrese importante în integrarea economică și juridică a regiunii transnistrene fără a relua negocierile asupra statutului politic final al acesteia.

Chișinăul lasă loc pentru speculații

Retorica Tiraspolului nu poate fi analizată fără a observa și problemele de comunicare ale autorităților moldovene. Mecanismul exact al Fondului nu este încă pe deplin clar pentru public. Nu se știe încă ce sumă va fi acumulată anual, cât va veni din bugetul național, cât din taxele colectate și cât va fi oferit de partenerii externi.

De asemenea, nu este suficient de clar cum vor fi selectate sau propuse proiectele, în ce condiții vor putea fi finanțate investiții în localitățile necontrolate de autoritățile constituționale și în ce măsură administrația de la Tiraspol va fi implicată în proces.

Concluzie

Afirmația că Fondul de convergență este pur și simplu un mecanism prin care Chișinăul vrea să „jefuiască Transnistria” transformă intenția malului drept într-un scenariu de amenințare.

TVA și accizele vor fi într-adevăr aplicate treptat, iar efectele lor asupra întreprinderilor și prețurilor trebuie monitorizate. Nu există, la moment, dovezi că aceste măsuri vor provoca inevitabil prăbușirea economiei, depopularea regiunii sau „catastrofa umanitară” despre care vorbesc reprezentanții Tiraspolului.

În același timp, întreprinderile din regiune exportă majoritar către Uniunea Europeană prin sistemul Republicii Moldova, iar zeci de mii de locuitori beneficiază deja de asigurare medicală, prestații sociale, educație, locuri de muncă și documente emise de autoritățile constituționale.

De aceea, întrebarea esențială nu este dacă Fondul „va lua banii transnistrenilor”, ci cum va funcționa concret: câți bani vor fi colectați, cât vor contribui Republica Moldova și partenerii externi, cine va decide asupra proiectelor, cine va gestiona Fondul și ce beneficii concrete vor ajunge la locuitorii de pe malul stâng al Nistrului. Până când aceste mecanisme vor deveni complet transparente, subiectul va continua să ofere administrației de la Tiraspol un teren favorabil pentru manipulare și alimentarea fricii.