La 25 de ani de Independenţă, Agenţia de presă IPN „s-a  autosesizat” să adune un portret a ceea ce constituie astăzi Republica Moldova. Pentru aceasta a provocat mai multă lume, inclusiv oameni de stat, politicieni, businessmeni, activişti civici, artişti, dar şi persoane fără funcţii şi titluri, dar care au ce spune. Tabloul generic se numeşte: „Gânduri despre şi pentru Moldova”.
---

Mariana Onceanu-Hadârcă, membra Consiliului Coordonator al Audiovizualului: Independenţa poate fi comparată cu un pom sau cu o grădină, care poate fi frumoasă şi poate da rod, chiar dacă nu are condiţii climaterice-geopolitice favorabile, poate creşte şi în mijlocul pustiului, şi pe o insulă stâncoasă, dacă are oameni pricepuţi, harnici şi cu multă voinţă care să îngrijească de ea.

Independenţa i-a influenţat cariera şi viaţa radical şi spune că nu doar ei. Toţi au fost marcaţi. Chiar dacă din punct de vedere material şi al statului social, crede că atât ea, dar mai ales părinţii au avut de pierdut, nu regretă schimbarea. Cu toate dezamăgirile şi şansele ratate la nivel de ţară, nu s-ar întoarce pentru nimic în lume „în cuşca ideologică de altă dată”. A reveni la modelul vechi este cel mai mare coşmar pe care  şi-l poate imagina.

În opinia sa, cele mai mari realizări din această perioadă sunt copiii şi tinerii care au oportunitatea de a face carte, de a-şi dezvolta mintea şi caracterul liber fără restricţii şi prejudecăţi ideologice şi mai ales faptul că au şansa de a merge la studii la orice şcoli şi universităţi din lume. Este o mare victorie în comparaţie cu limitele reale, geografice şi mai ales cele spirituale din perioada sovietică. I se umple sufletul de o imensă bucurie şi de speranţă când îi aude cum vorbesc, cum judecă unii dintre tinerii  de astăzi şi ce perspective de afirmare au.

O altă mare realizarea este libertatea – libertatea de a alege: faptul că oamenii se pot deplasa liber în lume şi că îşi pot decide singuri soarta, în sensul că pot alege să practice o meserie la buget, să se angajeze la privat, să încerce o afacere pe cont propriu, „să vândă verdeaţă în piaţa agricolă, sau ...să plece din ţară”.

Mariana Onceanu-Hadârcă: „Ştiu toate obiecţiile care vor apărea la aceste afirmaţii, dar cei care au trăit în epoca sovietică să-şi amintească, iar cei mai tineri nu cred că îşi pot imagina cum ar fi să nu poţi alege: dacă nu erai de acord cu linia de partid sau, pur şi simplu, ai intrat în disgraţia vreunui şefuleţ de partid, ţi se dădea o caracteristică negativă sau, şi mai rău, ţi se retrăgea carnetul de partid sau comsomolist şi prin aceasta –gata, nu mai aveai nicio şansă, niciuna! Nici să faci studii superioare sau să-ţi găseşti un loc de muncă cât de cât, nici la deratizare nu te primeau – exemplul tipic descris în „Cel mai iubit dintre pământeni” de M. Preda”.

Mariana Onceanu-Hadârcă a fost şi lector universitar, până în 2012. Spune că pe timpuri, accesul la studii superioare era limitat prin plan de stat şi foarte puţini reuşeau să acceadă la studii fără pile, iar după finalizarea studiilor aveau foarte-foarte puţine şanse să se întoarcă în localităţile lor, pentru că trebuiau să plece unde îi repartiza statul.

A locuit împreună cu familia la Chişinău, într-un demisol în cămin aproape până în anii '90. Aceasta pentru că era îngrădit accesul intelectualilor la locuinţe în oraş, tatăl fiind medic, lector la Universitatea de Medicină, iar mama profesoară de matematică. Nu puteai avea locuinţă nici cu bani, nici fără bani, dar „mita şi pe atunci făcea minuni”.

Mariana Onceanu-Hadârcă: „Nu voi descrie o altă stare cronică a acelei perioade „deficitul de anumite produse”, dar cel mai groaznic era când aveai nevoie de anumite medicamente şi elementar nu aveai de unde face rost de ele. Şi aici mita nu mai funcţiona mereu, pentru că unele nu erau în farmacii, ci erau aduse pe ascuns de peste hotare, prin contrabandă, riscai şi pedeapsă penală dacă te prindeau. Am adus aceste exemple pentru a fi cât mai concretă în a explica ce înseamnă totuşi libertatea şi ce victorie imensă este, pe care nu o conştientizăm”.

Printre cele mai mari eşecuri ale perioadei de independenţă sunt, în opinia sa, de asemenea copiii şi tinerii, acea parte a lor care nu are acces la educaţie şi instruire şi nu are posibilitatea să se dezvolte, să aibă o meserie şi să-şi găsească rostul. S-a creat o imensă prăpastie între tinerii instruiţi şi informaţi şi cei care nu au mai avut oportunitatea să o facă. Cauza derivă din alt mare eşec, şi anume incapacitatea oamenilor din Republica Moldova de a gestiona corect şi de a profita de libertate, incapacitatea noastră a tuturor, dar mai ales a celor care s-au perindat pe la conducere, de a construi un real şi adevărat stat de drept. Şi cel de-al treilea mare eşec este compromiterea valorilor şi a semnificaţiilor noţiunilor de „democraţie şi standarde europene”. În viziunea sa, la 25 de ani de Independenţă, Republica Moldova este foarte puţin independentă, slabă şi hărţuită de interese meschine.

Răspunsul pentru un copil care ar o întreba-o de ce trebuie să se mândrească cu faptul că este cetăţean al Republicii Moldova, ar fi că mândria de ţară e ca şi mândria de copil – înainte de a te mândri, trebuie să-i oferi multă dragoste, iar asta înseamnă efort şi grijă permanentă faţă de el, înseamnă să-l educi, să-l instruieşti, să-i oferi o undiţă şi să-l înveţi să prindă peşte, abia atunci poţi avea dreptul moral de a cere să fii mândru de el. „Şi i-aş mai spune că, nu ştiu cum se întâmplă, dar în ţara noastră copiii, când cresc mari, uită ce înseamnă dragostea, mila, bunătatea şi generozitatea, dorinţa de a face fapte bune”, a notat Mariana Onceanu-Hadârcă.

Nu a ales Moldova să-i fie casă, dar a rămas aici, chiar dacă a avut mai multe şanse de a pleca, pentru că a sperat mereu că Moldova poate fi o mică Elveţie şi încă mai speră. În opinia sa, moldovenii sunt oameni buni şi ospitalieri, sensibili şi foarte des iau decizii sub influenţa emoţiilor, nu prea sunt obişnuiţi să-şi stabilească un plan şi apoi să acţioneze. Acest lucru îi face de multe ori să pară dezorganizaţi. Mulţi sunt foarte creativi şi ingenioşi.

Mariana Onceanu-Hadârcă: „Ne doresc nouă tuturor o administrare a lucrurilor în ţară de model european, să ştim a ne organiza pentru a avea un nivel înalt de bunăstare şi de relaţii sociale umane. Să nu mai căutăm raiul în altă parte, ci să avem puterea şi voinţa de a-l construi, de fapt de a ne creşte grădina, aici la noi, acasă”.
---

Din 2001 și până în 2012, Mariana Onceanu-Hadârcă a fost lector la catedra Literatură universală şi comparată, Universitatea de Stat din Moldova. Pe parcurs a activat în calitate de jurnalist, producător TV, prezentatoare şi traducătoare de filme artistice şi documentare. Din 2011, este membră a Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

Materialele din Ciclul: „Gânduri despre şi pentru Moldova” sunt difuzate începând cu data de 18 iulie. Printre protagonişti îi avem pe: Dumitru Alaiba, Iurie Ciocan, Ana-Maria Ţulea, Ion Manole,Olga Gagauz, Stella Ciobanu, Iurie Leancă, Victor Parlicov, Doru Curoşu, Igor Meriacre, Valeria Şeican, Ciprian Raeţchi, Andrei Năstase  Ghenadie Gâlcă, Arcadie Barbăroşie,Valeriu Matei, Eugen Doga, Dumitru Postovan, Petru Macovei, Tatiana Negruş, Maia Sandu, Viorel Soltan, Valentin Guţan, Gheorghe Erizanu, Iulia Iabanji, Aureliu Batrînac, Viorel Cibotaru, Petru Bodarev, Sergiu Prodan, Igor Dodon etc. Au mai acceptat să ofere interviuri Nicolae Timofti, Andrian Candu, Pavel Filip etc.