Centrul Național pentru Energie Durabilă menționează că voucherele pot fi utilizate pentru achiziționarea frigiderelor și a mașinilor de spălat rufe. Programul are scopul de a reduce consumul de energie în locuințe și de a înlocui electrocasnicele vechi, care consumă mai multă electricitate.

În această ediție sunt eligibile gospodăriile în care locuiesc copii minori, persoane de peste 63 de ani sau persoane cu dizabilități severe. Autoritățile precizează că măsura urmărește să reducă cheltuielile pentru energie și să îmbunătățească condițiile de trai ale beneficiarilor.

De la lansarea programului, peste 42 500 de gospodării și-au înlocuit electrocasnicele vechi cu unele mai eficiente energetic, beneficiind de finanțare de până la 70% din costul unui aparat nou. Potrivit datelor prezentate de CNED, economiile anuale de energie obținute de beneficiari depășesc 37 de milioane de lei, iar peste 300 de tone de frigidere și mașini de spălat uzate au fost colectate pentru reciclare în cadrul programului.

Programul EcoVoucher este dezvoltat de Guvern cu sprijinul UE și este implementat de CNED, în cadrul proiectului „Eficiență energetică și energii regenerabile pentru Moldova”. Proiectul este implementat de GIZ împreună cu Guvernul Republicii Moldova și este finanțat de Guvernul Germaniei, cu cofinanțare din partea UE, Norvegiei și Danemarcei. Sesiunea curentă este finanțată de UE.

The post Începe o nouă sesiune EcoVoucher: 825 de gospodării vor primi câte 6 mii de lei appeared first on ipn.md.

Una dintre provocările majore rămâne consolidarea instituțiilor și creșterea încrederii cetățenilor în acestea, a remarcat Mariana Iațco, doctor conferențiar la Universitatea de Stat din Moldova. Ea a atras atenția asupra migrației specialiștilor și a elitelor, fenomen care afectează capacitatea statului de a implementa reforme și de a asigura o administrare eficientă. În opinia sa, succesul parcursului european depinde de dezvoltarea unor instituții funcționale, bazate pe meritocrație și autoguvernare.

În cadrul dezbaterii, Raluca Moldovan, doctor conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a menționat că relația Moldovei cu România trebuie să intre într-o nouă etapă în contextul apropierii de Uniunea Europeană. Dacă până acum accentul a fost pus preponderent pe identitatea comună și legăturile istorice, viitorul ar trebui să aducă mai multe inițiative concrete în domenii precum energia, transporturile și dezvoltarea economică.

„Podurile de flori au avut rolul lor, dar noua etapă are nevoie de poduri energetice și instituționale”, a declarat cercetătoarea, subliniind și importanța consolidării statului de drept.

Despre relația dintre cele două state a vorbit și Tana Foarfă, directoarea Europuls. Ea a apreciat sprijinul constant oferit de România Republicii Moldova, dar a remarcat că au existat perioade în care cooperarea putea produce rezultate mai vizibile la nivel practic.

Conferința „România și Republica Moldova, între memorie comună și destin european”, care se încheie se azi, a reunit reprezentanți ai mediului academic, experți și oficiali din ambele state, care au discutat despre provocările și oportunitățile pe care le aduce procesul de integrare europeană pentru Republica Moldova.

The post Experți: după „podurile de flori”, Moldova și România au nevoie de conectări reale appeared first on ipn.md.

Prezentă la eveniment, Jessika Roswall, comisara europeană pentru mediu, reziliență în domeniul apei și o economie circulară competitivă, a menționat că tranziția verde înseamnă construirea unei societăți și a unei economii care să poată evolua și să prospere pentru generațiile viitoare. Potrivit oficialei, acest proces începe cu investiții în competențe și educație, iar Uniunea Europeană poate inova și implementa tranziția verde doar dacă oamenii sunt implicați și pregătiți.

Rectorul UTM, Viorel Bostan, a declarat că tranziția verde necesită nu doar tehnologii noi, ci și competențe noi. El a subliniat că Universitatea Tehnică a Moldovei își adaptează în permanență programele educaționale pentru a oferi studenților competențele ecologice cerute de piața muncii și de economia viitorului.

Foaia de parcurs a fost elaborată cu sprijinul Uniunii Europene, în cadrul proiectului „Facilitarea unei tranziții verzi incluzive în Republica Moldova”, implementat de PNUD Moldova.

The post UE și PNUD Moldova sprijină dezvoltarea competențelor verzi în sectoarele-cheie ale economiei appeared first on ipn.md.

Instrumentele de inteligență artificială sunt folosite în special pentru a ajuta funcționarii să citească și să compare mai rapid volume mari de documente legislative din țările care vor să adere la Uniunea Europeană. Practic, sistemul poate identifica mai ușor diferențele dintre legile naționale și regulile europene și poate semnala unde există neconcordanțe.

Oficialii spun că tehnologia nu ia decizii, ci funcționează ca un sprijin pentru experți. Ea organizează informația, o structurează și ajută la filtrarea materialelor, astfel încât specialiștii să se poată concentra pe analiza propriu-zisă, care rămâne în responsabilitatea funcționarilor.

Pentru a gestiona mai eficient acest flux, Comisia Europeană a dezvoltat intern și un instrument propriu de inteligență artificială, după ce în 2024 a fost lansat GPT@EC, un sistem dedicat angajaților instituției. Scopul a fost și evitarea utilizării platformelor externe, din motive de securitate și protecție a datelor.

Deși inteligența artificială este văzută ca un sprijin pentru Comisia Europeană, unii oficiali din statele candidate își exprimă rezerve. Aceștia consideră că AI ar trebui utilizată cu prudență, mai ales pentru sarcini simple, precum traducerea sau organizarea documentelor, și nu pentru analize juridice complexe. Ei subliniază că deciziile finale trebuie să rămână în responsabilitatea experților, pentru a evita erori în evaluare.

The post UE introduce inteligența artificială în analiza legislației țărilor candidate appeared first on ipn.md.

Cifrele arată o schimbare profundă pe piața globală a comerțului cu petrol, cu Statele Unite care au ajuns la o producție zilnică de 22 de milioane de barili de țiței zilnic, din care 10,5 milioane de barili sunt exportați. Exporturile Rusiei ajung la 7 milioane de barili zilnic, iar cele ale Arabiei Saudite nu depășesc 6 milioane. Acum un an, situația era diferită: Arabia Saudita era pe primul loc cu peste 8 milioane de barili exportați zilnic, SUA, pe locul 2 cu 6,6 milioane și Rusia pe 3 cu 5,8 milioane.

Noua dominație a SUA pe piața de profil subminează puterea de negociere a prețurilor pe care au avut-o timp de decenii statele OPEC și aliații lor. Iar conflictele prelungite din zonele tradițional producătoare și exportatoare de petrol consolidează influența și exporturile SUA.

Pe de altă parte, experții contactați de Reuters atrag atenția asupra faptului că aliații SUA, inclusiv statele membre ale Uniunii Europene, devin și mai dependenți de Washington, de unde importă petrol și gaze petroliere lichefiate, în lipsa surselor tradiționale – Rusia sau țările din Orientul Mijlociu. Chiar și oficialii europeni, care inițial s-au bucurat de alternativa americană la importurile rusești sau din zona Golfului Persic, sunt acum mai sceptici și avertizează asupra riscurilor de creare a unei noi dependențe de companiile americane, notează Reuters. În prezent, 47% din totalul petrolului exportat de SUA ajunge în UE.

Avertismentele din capitalele europene vin în contextul în care UE se contruntă cu SUA pe terenul tarifelor vamale și al legislației de mediu, unde există serioase obstacole. Și țările din Asia, care cumpărau de obicei țiței din Orientul Mijlociu, importă acum 46% din necesar din SUA.

Moscova, de asemenea, nu își ascunde frustrarea. Igor Sechin, patronul companiei rusești Rosneft și unul dintre apropiații lui Vladimir Putin, a declarat că principalii beneficiari ai războiului din Iran sunt companiile petroliere americane. Totuși, cifrele arată că atât Rusia, cât și Arabia Saudită, erau în urma SUA la producția zilnică de petrol, chiar și înainte de începerea conflictului din Orientul Mijlociu.

Iar în condițiile în care cererea globală de petrol este de aproximativ 104 milioane de barili pe zi și statele exportatoare se confruntă cu riscuri de securitate, sancțiuni sau atacuri, exporturile SUA vor avea o piață constantă și sigură. În plus, spre deosebire de țările membre OPEC în care guvernele decid parțial sau total cotele de producție și exporturile, în SUA, decizia aparține doar companiilor private, care urmăresc exclusiv profitul.

The post Războiul din Orientul Mijlociu transformă SUA în cel mai mare exportator de petrol din lume appeared first on ipn.md.

Propunerea vine pe fondul discuțiilor din Uniunea Europeană privind viitorul extinderii, în document fiind menționată și Republica Moldova, alături de Albania, Muntenegru și Ucraina. Inițiativa vizează viitoarele tratate de aderare care ar putea include mecanisme suplimentare de control, cum ar fi o supraveghere mai strictă a respectării aquis-ului și o clauză care ar permite intervenții în cazul unor abateri de la principiile democratice, inclusiv în domenii precum libertatea presei, corupția sau funcționarea statului de drept.

O altă idee discutată este limitarea temporară a dreptului de vot al noilor membri în domeniile unde deciziile se iau prin consens, cum ar fi politica externă, bugetul Uniunii Europene sau procesul de extindere.

Discuțiile privind măsurile de siguranță au loc în paralel cu pregătirile pentru deschiderea oficială a negocierilor de aderare cu Republica Moldova. Președinția Consiliului UE, deținută de Cipru, a lansat anterior pregătirile pentru deschiderea primului cluster de capitole, Valori Fundamentale, care vizează domenii-cheie precum statul de drept, funcționarea instituțiilor democratice, reforma administrației publice și justiția. Deschiderea oficială a acestui cluster este așteptată în următoarele zile.

The post Cinci state UE propun clauze de intervenție și limitarea temporară a dreptului de vot pentru viitorii membri ai Uniunii Europene appeared first on ipn.md.

Parlamentul a găzduit vizita unui grup de deputați luxemburghezi, membri ai comisiilor pentru afaceri externe, afaceri europene și apărare din cadrul Camerei Deputaților. Aceștia au avut întrevederi cu membrii Comisiei parlamentare pentru integrare europeană și ai Grupului parlamentar de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg.

„Apreciem că Luxemburg susține consecvent aspirațiile europene ale Republicii Moldova și caracterul strict echitabil, bazat pe merite al procesului de aderare. Ne vom concentra pe implementarea reformelor și armonizarea legislației cu acquis-ul comunitar”, a declarat vicepreședinta Parlamentului, Doina Gherman.

Totodată, Doina Gherman a menționat că în cadrul discuțiilor au fost abordate și oportunitățile de dezvoltare a relațiilor economice dintre cele două țări. Datele prezentate de vicepreședinta legislativului arată că în Moldova activează în prezent 23 de întreprinderi cu capital luxemburghez, iar valoarea investițiilor acestora depășește 211 milioane de lei.

The post Cooperarea cu Luxemburgul și agenda europeană, discutate la Chișinău appeared first on ipn.md.

Republica Moldova traversează una dintre cele mai importante etape din istoria sa recentă — procesul de aderare la Uniunea Europeană. În acest parcurs, sprijinul partenerilor externi este esențial, iar Suedia rămâne unul dintre cei mai activi susținători ai reformelor democratice și instituționale din Republica Moldova. De la consolidarea justiției și combaterea corupției, până la securitatea energetică, digitalizare și reziliență în fața amenințărilor hibride, Suedia finanțează și susține numeroase proiecte dedicate apropierii Republicii Moldova de standardele europene. Despre aceste reforme, despre viitorul european al Republicii Moldova discutăm astăzi cu Ambasadoarea Regatului Suediei la Chișinău, Petra Lärke. Doamnă ambasadoare, bine ați venit și vă mulțumesc că ați acceptat invitația agenției de presă IPN.

Mulțumesc.

Doamnă ambasadoare, Suedia a fost un susținător constant al integrării europene a Republicii Moldova. Cum evaluați progresul Moldovei pe calea aderării la Uniunea Europeană?

Republica Moldova a făcut pași uriași către aderare și către armonizarea legislației sale, precum și în ceea ce privește construirea unui istoric de reforme cu adevărat impresionant. Desigur, aderarea la Uniunea Europeană este o sarcină de proporții. Este o muncă enormă și știu că există foarte mulți funcționari publici și oameni din întreaga Moldovă care lucrează extrem de mult pentru a atinge acest obiectiv.

Suedia este pregătită să ofere sprijin, iar tot ceea ce facem în Moldova, prin cooperarea noastră pentru reforme și prin cooperarea politică, este orientat exact în această direcție – spre viitoarea aderare a Moldovei la Uniunea Europeană. Dar, pe scurt, cred că Moldova a realizat multe reforme și a făcut numeroși pași înainte, însă este o muncă uriașă. Mai sunt multe de făcut și este nevoie de eforturi considerabile pentru ca întreaga țară să fie pregătită să adere la Uniunea Europeană.

În mai multe declarații publice ați subliniat importanța rezilienței democratice și a statului de drept. Care sunt reformele cele mai importante pentru ca Moldova să avanseze spre aderarea la UE?

Cu siguranță, ceea ce am spus și anterior și ceea ce vreau să subliniez din nou este construirea unui stat democratic în Republica Moldova, care a avansat deja foarte mult pe acest drum. Însă independența justiției și statul de drept sunt fundamentale pentru existența unei societăți pe deplin democratice și a unui stat cu o economie funcțională.

Aș menționa în primul rând reforma justiției aflată în desfășurare. Este o reformă cu adevărat transformatoare. Necesită timp și este costisitoare, atât din punct de vedere financiar, cât și al resurselor umane, dar este extrem de importantă. De asemenea, aș evidenția reforma administrației publice locale, care este o altă reformă esențială pentru integrarea întregii societăți în Uniunea Europeană. Prin comasarea unor unități administrativ-teritoriale și crearea unor structuri mai mari și mai eficiente, întreaga țară va fi mai bine pregătită să își asume atât responsabilitățile, cât și beneficiile care vin odată cu apartenența la Uniunea Europeană.

În același timp, vreau să subliniez că Moldova implementează toate aceste reforme – și sunt multe altele, precum reforma fiscală, reforma sănătății și cea a educației – sunt multe reforme în desfășurare, iar Republica Moldova realizează toate aceste reforme importante și depune un efort enorm, în timp ce, în același timp, se confruntă cu atacurile hibride venite din partea unuia dintre vecinii săi, Rusia.

Cred că acest lucru face provocarea și mai mare, iar rezultatele și mai demne de apreciere. Faptul că această țară are reziliența de a continua reformele și, în același timp, de a rezista atacurilor hibride este cu adevărat remarcabil.

Suedia sprijină numeroase proiecte de dezvoltare și guvernare în Republica Moldova. Ne puteți spune care sunt domeniile ce beneficiază astăzi de cel mai puternic sprijin suedez și de ce?

Avem un portofoliu amplu de proiecte în Republica Moldova și sunt foarte mândră de ceea ce Suedia a realizat aici în ultimii peste 30 de ani. Suntem prezenți de mult timp, iar sprijinul nostru a evoluat de-a lungul anilor. Guvernul Suediei a adoptat recent o nouă strategie care extinde cooperarea noastră cu Moldova pentru încă cinci ani. Direcțiile principale rămân aceleași, însă accentul pe procesul de aderare la Uniunea Europeană este și mai puternic.

Suntem activi în toate clusterele de negocieri pe care Moldova le va avea cu Uniunea Europeană. Reformele noastre se regăsesc în toate acele clustere. O atenție deosebită este acordată democrației și statului de drept, iar acest lucru va continua. În acest context, aș menționa și sprijinul nostru pentru presa independentă și educația media. Acestea contribuie atât la dezvoltarea unei societăți democratice și reziliente, cât și la combaterea atacurilor hibride și a influențelor externe care încearcă să submineze securitatea statului. Acesta e un capitol important.

De asemenea, acordăm o importanță majoră dezvoltării economice. Astăzi am asistat la semnarea unui acord între Consiliul Național pentru Comerț al Suediei și Ministerul Economiei, care va ajuta Republica Moldova să se alinieze la Directiva europeană privind serviciile. Este un domeniu complex, iar experții suedezi vor putea sprijini colegii lor moldoveni în acest proces.

Suntem foarte activi și în sectorul mediului. Aici acquis-ul comunitar este unul foarte amplu, iar reformele necesită resurse și capacități semnificative. Sunt mândră că putem contribui și în acest domeniu. Practic, suntem implicați aproape peste tot și încercăm să ajutăm Republica Moldova cât mai mult posibil să avanseze pe drumul său european.

După cum ați menționat, Republica Moldova se confruntă cu campanii de dezinformare și presiuni externe încă de la începutul războiului din Ucraina. Cât de importantă este reziliența instituțională pentru o țară candidată precum Moldova?

Este extrem de importantă. Am văzut în Uniunea Europeană că acest aspect poate varia în timp, însă este esențial pentru întreaga Uniune ca statele membre să fie cu adevărat democratice, să aibă instituții puternice care combat corupția și care au integritatea necesară pentru a interveni atunci când lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui.

Forța instituțiilor și existența unor structuri solide care susțin guvernarea și exercitarea puterii executive sunt elemente fundamentale.

Independența energetică a devenit o provocare majoră pentru Republica Moldova. Ce rol joacă Suedia în susținerea tranziției Moldovei către un sistem energetic sustenabil și sigur?

Independența energetică este extrem de importantă și cred că mulți dintre noi sunt impresionați de faptul că Moldova este acum complet independentă de energia și gazele rusești. Este remarcabil că ați reușit să vă restructurați piața energetică atât de rapid.

Desigur, mai sunt multe de făcut pentru a construi o piață energetică mai rezilientă și pentru a dezvolta propriile capacități în acest sector. Unul dintre domeniile în care Suedia a acționat foarte mult este eficiența energetică. Este unul dintre punctele noastre forte, atât la nivel național, cât și în programele de asistență pentru dezvoltare pe care le oferim altor parteneri. Prin intermediul BERD și al altor fonduri, am contribuit la creșterea eficienței energetice a clădirilor din Moldova și la îmbunătățirea infrastructurii de transport al energiei.

De asemenea, am sprijinit Moldova în perioadele de criză. De câțiva ani ne confruntăm cu o criză energetică iar prețurile au crescut semnificativ. Am considerat, de asemenea, important să sprijinim Republica Moldova, de exemplu prin Fondul pentru Reducerea Vulnerabilității Energetice, care a fost creat în urmă cu câțiva ani. Acesta a reprezentat una dintre formele noastre importante de sprijin pentru Moldova.

Tinerii din Republica Moldova privesc adesea Uniunea Europeană cu speranță, dar și cu incertitudine. Ce mesaj le-ați transmite personal generațiilor tinere despre viitorul european al Moldovei?

În primul rând, mesajul meu este simplu: viitorul arată foarte bine. Cred că viitorul Republicii Moldova în Uniunea Europeană este unul extrem de promițător. Moldova este o țară mică, dar are foarte multe de oferit. Integrarea deplină în piața internă europeană va aduce beneficii importante economiei și va contribui la consolidarea statului de drept, la aplicarea regulilor, la adoptarea noilor legi care vor asigura o bază solidă  pentru democrație. Deci vor fi multe beneficii.

Înțeleg însă că există și temeri. Unii oameni nu au călătorit foarte mult prin Uniunea Europeană și există, de asemenea, multe încercări de a răspândi frica din partea celor care nu doresc ca Moldova să adere la Uniunea Europeană. Dar aș vrea să subliniez foarte clar că puteți adera la Uniunea Europeană așa cum sunteți.

Ne place să vorbim despre o unitate în diversitate. În Suedia avem propriile noastre preferințe și diferențe culturale, avem limbi ale minorităților și propria noastră cultură, care uneori este una pe care poate nu toată Europa ar îmbrățișa-o. Dar asta nu este o problemă.

Ceea ce încerc să spun este că, în Europa, avem atât de multe țări diferite și nimeni nu își dorește ca toate să fie la fel. Ne dorim ca toate țările să continue să își dezvolte cultura, limbile și punctele forte, dar, în același timp, să se unească în jurul unor aspecte foarte importante, precum piața internă, securitatea și regulile și reglementările care ne servesc pe toți.

Așadar, sunt optimistă, dar iau în serios și unele dintre întrebările pe care oamenii le pot avea și care sunt pe deplin justificate. Cred că noi, ca Uniune Europeană, împreună cu Guvernul Moldovei, autoritățile locale și toți cei care lucrează în administrație și în Parlament, avem responsabilitatea de a merge în țară, de a explica toate aceste lucruri și de a purta discuții cu oamenii care au întrebări.

În final, doamnă ambasadoare, ce vă face să credeți că Republica Moldova poate duce la bun sfârșit reformele necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană?

Există mai multe motive. În primul rând, profesionalismul și dinamismul oamenilor pe care îi întâlnesc în instituțiile guvernamentale, în comunități, în Parlament, în societatea civilă și în mediul de afaceri. Oamenii știu foarte clar care este obiectivul lor, sunt dedicați și dispuși să depună efortul necesar. Acesta ar fi primul element ca răspuns la întrebarea dumneavoastră.

În al doilea rând, aș spune că ați demonstrat prin rezultatele obținute până acum că faceți lucruri foarte bune. Moldova este una dintre țările candidate care a avansat cel mai mult într-un timp atât de scurt. Ați finalizat procesul de screening într-un ritm record, iar în ultimul raport privind extinderea al Comisiei Europene, Moldova a fost menționată drept țara candidată care a înregistrat cele mai mari progrese în anul 2025. Așadar, putem vedea că dinamismul și viziunea acestor oameni produc foarte multe rezultate.

Dar, în cele din urmă, aș menționa oamenii Moldovei. Cetățenii Republicii Moldova au votat, în cinci alegeri consecutive, pentru un guvern proeuropean sau, în cadrul referendumului, pentru aderarea la Uniunea Europeană. Este clar că această populație și această țară au ales calea europeană. Și asta în pofida amenințărilor venite din exterior și în condițiile în care au trebuit să facă față simultan mai multor crize: crize economice, afluxului mare de refugiați și altor dificultăți.

Cu toate acestea, cetățenii Republicii Moldova au fost foarte clari în privința a ceea ce își doresc. Ei vor să adere la Uniunea Europeană și nu cred că cineva va putea să îi oprească.

The post Moldovenii vor să adere la Uniunea Europeană și nu cred că cineva va putea să îi oprească. Interviu IPN cu ambasadoarea Suediei appeared first on ipn.md.

Buna ziua, doamnelor și domnilor! Am onoarea de a discuta astăzi în studioul IPN cu un invitat de calibru: este vorba despre profesorul Oliver Jens Schmitt, doctor habilitat în Istorie și unul dintre cei mai importanti istorici contemporani ai Europei de Sud-Est. Predă Istoria Europei de Sud-Est la Universitatea din Viena și este membru al Academiei Austriece de Științe, unde conduce Centrul de Cercetare pentru Studii Balcanice. Are studii solide în istoria țărilor din Balcani și a scris cărți de referință despre, printre altele, fascismul est-european, ortodoxie, România și spațiul est-sovietic. Domnule profesor, bună ziua și vă mulțumesc că ați acceptat invitația IPN.

Vă mulțumesc pentru această invitație.

Domnule profesor, sunteți un istoric format în spațiul occidental, dar o mare parte din activitatea dumneavoastră ați dedicat-o Europei de Est. Mai mult, sunteți un foarte bun cunoscător al limbilor din zona Balcanilor. Vorbiți albaneza, româna și o parte dintre limbile slavice. Vreau să vă întreb în primul rând ce v-a atras inițial în această zonă, în special la România și Republica Moldova?

Este o întrebare foarte personală și neapărat și răspunsul trebuie să fie foarte personal. Să spunem, întreaga istorie începe cu familia. Tatăl meu își trage originea de la orașul Baden-Baden, care a fost în secolul al-XIX-lea o baie foarte cunoscută, unde și-au petrecut vacanțele și țari și foarte mulți boieri români. Între alții, prințul Sturza, care a construit acolo o bisericuță ortodoxă. Și tatăl meu, în timpul vacanțelor, m-a dus întotdeauna acolo.

Și asta a fost pentru mine prima impresie a culturii românești, extrem de exotică, bineînțeles, atunci. Și tatăl meu, deși nu a avut nicio legătură personală cu România, îmi vorbea despre dictatura ceaușistă, despre faptul că societatea care stă în spatele acestei biserici este complet separată de societatea noastră prin Cortina de Fier. Dar există și o Europă dincolo de această cortină.

Și când am început să studiez la Viena, Bizantinistica, am întâlnit acolo, în căminul studențesc, prima generație a studenților români, după căderea comunismului, care au venit să studieze în Occident. Și cu ei, în bucătăria căminului studențesc, am învățat română, am petrecut și vacanțele în România. Așa a început, să spunem, nu numai interesul meu, dar și o simțire de dragoste față de această cultură și de aceste țări de limbă română.

După ani de cercetare în această regiune, credeți că Occidentul înțelege pe deplin complexitatea identitară și istorică a Moldovei?

Nu, nu, deloc nu. Dar pot să spun, sau aș îndrăzni să spun, că acest interes acum a atins un nivel care nu a existat niciodată înainte în istorie. Aș spune că Moldova, în ultimii câțiva ani, a atras nu numai interes, dar mai ales respect, dar și mai multă admirație.

Pentru că, dacă chiar și discut cu politicieni sau studenți de la noi, întotdeauna evoc curajul civic al moldovenilor, care este mult mai dezvoltat decât curajul civic de la noi. Și de aceea, cred, în Europa, în aceste zile, noi putem să învățăm toți de la ceilalți, și nu numai în direcția Occident-Orient în Europa sau vest-est, dar și invers. Și cred de aceea, acum, interesul este sporit, adică există o cerere la noi să înțelegem mai bine cum se explică că Moldova, chiar și în comparație cu România, este o țară mai rezilientă, de pildă.

Și multă, multă lume vrea să audă un răspuns, dar trebuie să spun că am venit chiar și în Moldova ca să înțeleg și eu mai bine, nu pretind să fiu un cunoscător atât de fin cum sunt intelectualii de aici. Adică este, să spunem, a fi european înseamnă și ideea de a învața de la celălalt.

Pe de altă parte, Republica Moldova încearcă să se redefinească politic și cultural prin apropierea de Uniunea Europeană. Cum vedeți această transformare din perspectivă istorică?

Cred că din perspectivă istorică, Republica Moldova acum, a atins în momentul de față, a ajuns la un moment de cotitură. Pentru că niciodată în istoria acestei regiuni sau a acestui stat, Moldova nu a atras atât de mult interes. Chișinaul a găsit cei mai importanti șefii de stat europeni.

Este un fenomen obișnuit acum, dar nu este un fenomen vechi, să spunem. Recent, Chișinau a și primit 36 de ministri europeni pentru adunarea Consiliului Europei. S-a publicat o declarație de la Chișinau.

Acum face parte, să spunem, din viața diplomatică politică a Europei. Și asta arată că acum Moldova și Chișinaul fac parte a unui, să spunem, unui spațiu și mental politic european. Și cred că pur și simplu a devenit un fapt, dar un fapt care se datorează și curajului civic al societății moldovenești. Și este, cred, un capital simbolic uriaș care a fost acumulat aici în ultimii ani.

În multe dintre cărțile dumneavoastră analizați felul în care statele își construiesc identitatea prin memorie istorică. Republica Moldova pare cumva prinsă între mai multe tipuri de memorii. Dacă ne referim la cea moldovenească, la cea românească, la cea sovietică. Este această fragmentare o vulnerabilitate politică?

Este, da, în sensul dacă este instrumentalizată pentru scopuri politice, ceea ce a fost, să spunem, în sec. XX și întotdeauna cazul Moldovei. Și este evident, ați menționat moldovenism, ați menționat ideologia sovietică. Pe de o altă parte, ca reacție naturală, putem să observăm o idealizare a perioadei interbelice. Și cred că istoric trebuie să confruntăm societatea de astăzi cu realitățile de altă dată.

Adică nu trebuie să transfigurăm sau să prezentăm un trecut care în alb sau în negru nu a existat niciodată. Și știu că istoric, nu numai în Moldova, dar pentru multe societăți, poate să fie un proces foarte dureros. Dar pe de o altă parte sunt convins că o democrație, un stat de drept, trebuie să se bazeze și pe adevăr.

Și dacă acest adevăr este dureros, ne ajută să evităm greșelile comise odată. E mai periculos și mai dureros să repetăm greșelile decât să le analizăm, ce s-a întâmplat în trecut. Și cred că așa aș defini și rolul istoricului în această dezbatere.

Și pentru că vorbim totuși despre istorie, cât de mult influențează moștenirea sovietică, instituțiile și mentalitatea publică de astăzi din Republica Moldova?

Cred că Republica Moldova este expusă unor amenințări care se explică, cel puțin parțial, printr-o moștenire imperială rusă. Este evident că în Occident nu s-a înțeles bine rostul sau sensul motivației acestui război, care este un război care a fost declanșat nu pentru motive economice, așa noi gândim în Occident: întotdeauna în spatele conflictelor se ascunde întotdeauna un motiv economic – dar este vorba de un conflict imperial început de către un lider politic care a devenit un fel de istoric amator.

Și de aceea cred că din păcate nici Republica Moldova, nici Uniunea Europeană în general, nu au posibilitatea de a ocoli sau de a evita această dimensiune istorică. Ca istoric trebuie să spun că vremurile în care istoria cântărește și istoricii contează sunt vremuri neplăcute.

În cercetările dumneavoastră vorbiți despre influența Moscovei în Europa de Est și vorbiți despre această competiție între modelul imperial rus și modelul european. Și întrebarea mea este dacă considerați că Moldova are o importanță strategică aparte în această confruntare de modele?

Da, absolut. Pentru că eu în ultima mea carte despre rivalii occidentali ai Moscovei am încercat să arăt că marea teorie a politologului american Samuel Huntington este cu totul greșită. Samuel Huntington a construit o lume după categorii confesionale, adică există o lume ortodoxă și toți ortodocșii fac parte din această lume care este un fel de ruski mir, dar construită pentru publicul american.

Eu am încercat să arăt că această falie, această linie care într-adevăr separă două lumi politice trece nu prin lumea catolică sau protestantă și cea ortodoxă, dar prin societățile ortodoxe. Pentru că avem de a face cu culturi politice diferite, nu culturi confesionale. Și este evident că toate aceste societăți care făceau parte sau aveau legături foarte strânse cu Uniunea Polono-Lituaniană și care a fost în partea estică un stat preponderent ortodox, făceau parte dintr-o lume occidentală europeană, în sensul că: aveau Adunarea Stărilor, a existat chiar și în Principatul Moldovei, că competențele, să spunem, monarhul, erau restrânse, erau foarte limitate în Polonia-Lituania, dar chiar și în Moldova, voivodul a fost ales.

Principiul dinastic în Moscova nu a existat niciodată. Și în Polonia-Lituania ideea și teoria dreptului public al libertății politice făceau parte din ideologia de stat, era bine dezvoltată și exista, să spunem, o anumită cultură și identitate politică. În Moldova, bineînțeles, în comparație cu Polonia-Lituania, mai puțin dezvoltată, dar fiindcă mulți boieri moldoveni aveau case la Lviv și la Cracovia, legăturile culturale erau foarte strânse, chiar și faptul că Adunarea Stărilor în Moldova uneori era caracterizată ca Sejm, adică s-a folosit și termenul polonez, arată că lumea ortodoxă era, de fapt, împărțită în două tabere, o tabără moscovită, cu o cultură politică aparte, și toți ceilalți, ale căror legături cu cultura politică occidentală erau mult mai strânse.

Și un ultim lucru, puterea Stărilor, să spunem, o cultură protodemocratică, în această zonă era mult mai dezvoltată decât în Occidentul European. Adică Parlamentul Polono-Lituanian avea puteri sau avea competențe care nu au existat niciodată în Parlamentul Francez în prima epocă timpurie. Adică, pe scurt, nu cultura, nu confesiunea separă două lumi politice în Europa, dar cultura politică, strâns legată de existența unui Parlament și existența ideii sau conceptului drept și libertate.

Indiferent că s-a numit Imperiul Țarist sau URSS sau Federația Rusă, unul dintre instrumentele folosite a fost propaganda. Aș vrea să vă întreb cum s-a adaptat această propagandă rusă la noul context european al Moldovei?

Moldova a devenit în ultimii ani o adevărată problemă pentru Moscova și pentru acest imperiu al lui Putin, pentru că, să spunem, dacă analizăm situația, este cea mai săracă țară a Europei cu emigrație puternică și toți, să spunem, indicatori sau factori ar putea să ne dea imaginea că este o țară pierdută, dar fără nicio șanșă. Dar în realitate este cu totul altceva, că în această țară există o reziliență.

Eu, personal, chiar și în dialoguri cu colegi, am ajuns la concluzia că, pur și simplu, moldovenii cunosc această lume, ei cunosc lumea sovietică, ei înțeleg, în comparație cu românii dincolo de Prut, pur și simplu și instinctiv despre ce este vorba. Și înțeleg și mult mai bine decât occidentalii, care sunt sau naivi, sau avem și noi probleme cu influența și cu războiul hibrid și suntem expuși într-o manieră probabil mai gravă decât aici, în Moldova, deși avem resurse economice mult mai mari. Dar, pur și simplu, dacă ai un mijloc și nu știi să-l folosești pentru că nu înțelegi că a venit o situație de urgență, ești pierdut.

Și cred că ăsta este și un decalaj care, probabil, pentru telespectatorii dumneavoastră, ar putea suna foarte ciudat din gura unui occidental, dar eu încerc să fac o punte între realitatea și experiența dumneavoastră și ceea ce trăim noi în Occident. Și, de aceea, cred că, și eu o repet, a fi european înseamnă să înveți de la celălalt care, probabil, înțelege o situație mai bine decât tine.

Și pentru că războiul din Ucraina a accelerat apropierea Moldovei de Uniunea Europeană, aș vrea să vă întreb dacă considerați că acest război a dus cumva și la schimbarea definitivă a identității geopolitice a Moldovei?

Cu siguranță a avut impact, dar nu numai din partea Moldovei, dar și din partea Europei. Pentru că este, să spunem, un proces împletit. Pe de o parte, războiul a avut un impact uriaș asupra Moldovei, dar nu trebuie să uităm cum Moldova a reacționat, chiar și în ziua întâi după atacul rus.

A fost un gest de un curaj incredibil. Să spunem, guvernul nostru nu a arătat acest nivel de curaj civic și a fost o reacție spontană pe de o parte și pe de o altă parte o reacție bine cugetată. Bineînțeles, Moldova a primit foarte mulți refugiați ucraineni. Un fapt care a stârnit, să spunem, curiozitate, chiar surpriză în Occident. Pentru că știți, la noi, bine, s-au primit refugiații, dar extrema dreaptă de la început a început o agitație împotriva lor. Dar cum am spus, pe de o parte chiar Moldova s-a schimbat.

Mulți moldoveni au înțeles că acum este vorba de un moment de cotitură. Noi trebuie să ne hotărâm încotro mergem. Dar și pe de altă parte, Europa a înțeles că Moldova nu este o țară micuță undeva în mijloc între lume, dar contează. Și reacția, și simbolică, a fost foarte clară. S-au luat măsuri care sunt chiar și vizibile, în ceea ce privește roaming, circulația oamenilor, investiții în infrastructură. Bineînțeles, războiul a accelerat și asta și în momentul de față, chiar și în comparație cu alte state candidate, Moldova are, cu siguranță, cel mai mare prestigiu.

Eu sunt, ați menționat, – și mă ocup și de spațiul balcanic – sunt adesea în Macedonia de Nord, Kosovo, Albania și alte state care ani de zile au negociat cu Uniunea Europeană, dar niciodată și nicăieri nu există, să spunem, o majoritate atât de clară pentru că ați avut un referendum, ați avut alegeri, adică nu este numai un proiect de elită, dar întotdeauna această elită pro-europeană a încercat să integreze, să implice și societatea și asta mi se pare foarte important.

Pentru că în celelalte țări candidate, Albania, de pildă, este un stat autoritar, Macedonia de Nord se află și ea într-o criză adâncă, Serbia este și un stat autoritar și din punct de vedere moldovenesc, asta arată că Moldova, care a fost cu siguranță acum 10 ani, în această categorie, ultima, a ajuns prima și nu din întâmplare, pentru că moldovenii au făcut mult și multe și pot să spun pur și simplu și asta nu este opinia mea personală, dar este, izvorăște din foarte multe discuții pe care le-am purtat în ultimii ani, este și un semn de recunoștință.

Domnule profesor, în cărțile dumneavoastră ați scris și despre relația dintre biserică și putere în Europa de Est, de aceea aș vrea să vă întreb ce rol joacă ortodoxia în orientarea geopolitică a societăților post-sovietice și cât de periculos este pentru democrațiile fragile atunci când istoria și religia devin instrumente politice?

Este o întrebare foarte importantă, sunt mai multe dimensiuni. Există o țară în care răspunsul este evident: este Rusia, unde biserica s-a pus în slujba unui sistem dictatorial, un sistem care justifică că ortodocșii atacă o țară ortodoxă, distrug, ucid alți ortodocși, distrug patrimoniul cultural, moștenirea culturală a unui mare popor ortodox, adică se vede că această biserică s-a îndepărtat foarte mult de sensul, de rostul credinței noastre și este dragoste față de celălalt și nu omorul. În ceea ce privește Uniunea Europeană, aș spune că situația este foarte interesantă. Uniunea Europeană până acum nu a înțeles că prin integrarea Greciei, Bulgariei și României a devenit și o putere ortodoxă.

Ortodoxia face parte integrală a moștenirii noastre europene comune, dar pe de o parte elitele occidentale post-creștine nu au înțeles niciodată că acest război acum în Ucraină este și un război inter-ortodox pentru că Ucraina apără și o altă interpretare a ortodoxiei, o interpretare în strânsă legătură cu Patriarhul ecumenic de la Constantinopol. Cei care știu puțină istorie știu că rădăcinile acestui conflict încep undeva în secolul al XV-lea. Dar pe de altă parte nu este numai să spunem greșeala strategică a elitelor post creștine occidentale, dar pe de o altă parte, din păcate, bisericile ortodoxe care fac deja parte din Uniunea Europeană nu au înțeles această șansă, pentru că ortodoxia nu exclude statul de drept, ortodoxia nu exclude democrația.

Asta este propaganda rusă. Dar din păcate, nici biserica ortodoxă română, nici celelalte biserici ortodoxe nu au încercat să formuleze, să spunem, o teorie care arată că poți să fii ortodox în Europa, ești binevenit ca ortodox în Europa. Noi putem să dăm Europei ceva, că cultura și moștenirea ortodoxe pot să îmbogățească cultura europeană.

Pentru că reacția a fost întotdeauna, să spunem, defensivă: Occidentul, și asta este propaganda rusă, Occidentul cu moravuri degradate, cu homosexualitate și așa mai departe, și noi trebuie să ne apărăm valorile. Dar de ce biserica este atât de defensivă? Poate să ofere ceva, să intre în dialog? Și asta, din păcate, lipsește, deși sunt, mai ales în România, sunt unii intelectuali ortodocși, pro-europeni, care încearcă să facă această punte, din păcate, fără un sprijin activ, să spunem, din partea Patriarhiei române. Și Biserica Ortodoxă Bulgară acum este sub controlul rus, patriarhul Daniel a fost un candidat pro-rus și Grecia, din păcate, nu joacă un rol important. Adică aș spune că potențialul intelectual pentru integrarea ortodoxiei în Europa este foarte mare și cred că este un mesaj foarte, foarte important pentru că mulți oameni care trăiesc în societățile ortodoxe sunt credincioși și sunt bine-veniți ca atare și în Europa.

Dar depinde nu numai, să spunem, de felul în care sunt primiți în Europa, dar și felul în care intelectualii ortodocși și fețele bisericești încearcă să intre în acest dialog.

Rămânem în prezent și abordăm un alt subiect. În multe țări europene constatăm o creștere foarte mare, o ascensiune a populismului și radicalismului politic. De asta, aș vrea să vă întreb dacă există anumite lecții în perioada interbelică care ar trebui să preocupe și societățile din Europa de Est astăzi?

Dacă studiem sau comparăm prăbușirea democrației, de pildă în Germania și în România Mare, sunt anumite elemente pe care putem să le identificăm. În primul rând, bineînțeles, întotdeauna o criză economică care a provocat și efecte extrem de negative în Germania interbelică și în România.

Dar o democrație suferă și de lipsa de respect din partea elitelor. Chiar și în Germania și în România interbelică, o bună parte a elitelor a condus un fel de război civic împotriva acestui sistem constituțional. Întotdeauna se vorbea despre o prăbușire iminentă, un sistem care va dispărea natural pentru că este prea slab și dacă cetățenii sunt bombardați ani de zile cu acest fel de discursuri, bineînțeles au dificultăți de a înțelege de ce sistemul trebuie apărat.

Un alt factor foarte important a fost slăbiciunea partidelor democratice de a colabora împreună împotriva curentelor de extremă stângă și de extremă dreaptă. Și cred că cazul prăbușirii a statului democrat constituțional într-o Românie mare este o pildă grăitoare pentru că când regele Carol a II-lea și elitele autoritare au încercat și au reușit să distrugă statul democratic constituțional, partidele tradiționale, Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, care ani de zile au luptat între ele, nu erau în stare să reacționeze. Dinu Brătianu și Iuliu Maniu au ajuns la un fel de compromis politic, dar era prea târziu, nu au reușit să mobilizeze oamenii și un ultim element foarte important, o mare diferență între astăzi și perioada de atunci era lipsa unei burghezii românești.

Pentru că aici la Chișinau, dar și în Timișoara, în toate orașele din vestul țării, majoritatea era compusă de cetățeni de etnie non-română. Acești, așa zis, minoritari nu au fost integrați niciodată în acest stat, statul nu a încercat să le ofere ceva, să arate că, bine, vorbești o altă limbă, ai o altă tradiție culturală, dar totuși ești cetățean român. S-a propagat numai România românilor și numai a românilor și e evident, dacă un stat cu 30% minoritari se află într-o criză, acești cetățeni nu sunt implicați, adică de ce trebuie să fie loiali în momentul de criză, dacă au fost marginalizați ani de zile.

Și pe de altă parte, și asta a jucat un rol foarte important, lipsa unei burghezii și unui spirit civic, care există astăzi și de aceea, cred, asta este probabil cea mai mare diferență între situația de astăzi și de atunci, că în Moldova, dar mai ales în România, există acum o clasă de mijloc, care știe ce are de câștigat cu un sistem democratic în comparație cu un sistem autoritar.

Și în final, după ani de zile de cercetări și analiză în această regiune, ce ați înțeles despre Europa de Est și occidentalii încă nu reușesc să vadă?

Cred, în primul rând, probabil este, cu puțin patos politic, spațiul în care flutură steagul european este aici și nu în centru. Și asta înseamnă foarte mult.

Și cred că și asta este ceva ce discut întotdeauna cu studenții, dar încerc să transmit și la mass-media noastre. Oamenii aici, în Moldova, în Ucraina, să spunem în societăți care nu fac încă parte din Uniunea Europeană, înțeleg mult mai bine ce înseamnă Europa, ce înseamnă să fii european ce este cultură europeană, ca noi, să spunem, în centrul vechi. În acest sens, iarăși, trebuie, avem și noi ceva de învățat de la voi.

Domnule profesor, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.

Vă mulțumesc și eu.

Îi mulțumim profesorului Oliver Jens Schmitt pentru această discuție despre Europa de Est, despre memoria istorică și poziționarea Republicii Moldova între Est și Vest. Rămâne ideea că felul în care o societate se înțelege trecutul influențează direct alegerile sale pe viitor, mai ales într-o regiune în care istoria rămâne un spațiu de confruntare și nu doar de interpretare.

The post Moldovenii au înțeles că acum e un moment de cotitură și că trebuie să se hotărască încotro merg. Interviu IPN cu profesorul Oliver Jens Schmitt appeared first on ipn.md.

Doamnelor și domnilor, bună ziua! Franța rămâne unul dintre actorii europeni care susțin activ parcursul european al Republicii Moldova, atât la nivel politic, cât și prin proiecte concrete de cooperare și asistență. În ultimii ani, relațiile dintre Chișinău și Paris s-au intensificat, în special în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană, al reformelor democratice și al provocărilor de securitate din regiune. Franța sprijină Republica Moldova în domenii precum consolidarea statului de drept, dezvoltarea economică, securitatea energetică și reziliența instituțională. Despre acest parteneriat, despre sprijinul francez și despre viitorul european al Republicii Moldova discutăm astăzi cu ambasadoarea Franței la Chișinău, Dominique Waag.

Doamnă ambasadoare, vă mulțumim că ați acceptat invitația agenției de presă IPN!

Bună ziua și mulțumesc IPN pentru invitație!

Doamnă ambasadoare, cum evaluează Franța astăzi progresele realizate de Republica Moldova pe calea integrării europene?

Progresele Republicii Moldova sunt foarte importante, foarte rapide. Acest lucru a fost remarcat și în diferite rapoarte ale Comisiei Europene și recent de către Kaja Kallas în timpul vizitei sale la Chișinău. Progresele sunt cu adevărat rapide și impresionante în adoptarea acquisului comunitar în toate domeniile și cred că Guvernul condus de Alexandru Munteanu va putea menține această dinamică. Ceea ce trebuie făcut acum este menținerea ritmului reformelor adoptate în Parlament și, bineînțeles, implementarea acestora.

Cred că rapiditatea reformelor și profunzimea transformărilor întreprinse se datorează și consensului social existent în Moldova privind acest drum pe care moldovenii doresc să îl parcurgă spre Uniunea Europeană. Și tocmai acest consens social încearcă Rusia să îl destrame.

Aș dori să adaug că parcursul european al Moldovei reprezintă și un avantaj considerabil pentru cetățenii moldoveni și un plan pentru a trăi mai bine în această țară. Cred că este important ca cetățenii moldoveni să înțeleagă că acest proiect este, înainte de toate, un proiect de prosperitate și dezvoltare pentru o viață mai bună în Moldova. Nu trebuie văzut deloc ca o constrângere. Este un proiect pozitiv care va aduce beneficii tuturor cetățenilor.

După părerea dumneavoastră, care sunt cele mai importante reforme pe care Moldova trebuie încă să le implementeze pentru a avansa spre aderarea la Uniunea Europeană?

Se spune adesea – și este adevărat – că drumul spre aderare, sunt mai multe state candidate, după cum știți, se bazează pe meritul fiecărei țări. De multe ori, cele mai dificile reforme sunt în domeniul justiției și cred că acesta este și cazul Moldovei. Și aici a fost ales un parcurs bun, în special prin procesul de vetting aflat în desfășurare în sistemul judiciar moldovenesc.

Vedem deja că acest vetting produce rezultate. Ceea ce va fi important pentru statele membre ale Uniunii Europene este să se asigure că îmbunătățirile în domeniul statului de drept și reforma sistemului judiciar sunt solide și aș spune, chiar ireversibile. Pentru asta, este necesar ca deciziile judecătorești să devină definitive, astfel încât să se creeze o jurisprudență și, implicit, un stat de drept mai puternic, în special în lupta împotriva corupției.

Și aici aș dori să subliniez, pentru sistemul judiciar, că această cerință vine chiar din partea cetățenilor moldoveni, deoarece chiar cetățenii solicită sistemului de justiție să își îndeplinească cu adevărat rolul social – adică să trateze pe toți în mod egal și să ofere încredere investitorilor, fie ei moldoveni sau străini.

Prin urmare, reforma sistemului judiciar este evident esențială, dar ea este deja în curs.

Cred, de asemenea, că economia moldovenească trebuie consolidată pentru ca această țară să poată beneficia pe deplin de piața europeană. Acesta este unul dintre obiectivele Planului european de creștere: finanțarea infrastructurii, sprijinirea îmbunătățirii politicilor publice în diferite domenii, energie, transporturi, și îmbunătățirea funcționării economiei în ansamblu. Acesta este unul dintre obiectivele principale ale Planului de creștere și, după cum spuneam anterior, planul urmărește și să ofere încredere investitorilor străini, ceea ce va duce la consolidarea economiei.

Și poate al treilea punct important, cred eu, este reforma administrației în ansamblu. Și aceasta va avea un impact asupra economiei, pentru că o administrație care funcționează eficient, transparent și cu o reglementare previzibilă inspiră încredere investitorilor și are un efect pozitiv asupra economiei. Și aș adăuga că și la nivel local reforma administrației este importantă, pentru ca aceasta să poată lucra mai mult pe bază de proiecte de dezvoltare pe care Uniunea Europeană le va sprijini financiar.

Franța susține în prezent mai multe proiecte în Moldova. Care sunt domeniile prioritare ale cooperării franco-moldovenești?

Este dificil să vorbim despre domenii prioritare, pentru că, de fapt, cooperarea noastră este foarte largă și acoperă multe domenii. Dacă trebuie să menționez câteva, voi încerca să le aleg pe cele mai importante.

Mai întâi, aș dori să reamintesc, deși cred că oamenii știu deja, că Agenția Franceză pentru Dezvoltare este prezentă de câțiva ani în Moldova și activează intens în sectoarele energiei, probabil vom mai vorbi despre asta, și agriculturii. Ea a lansat deja proiecte în valoare de 310 milioane de euro în Moldova și, după cum știți, oferă împrumuturi cu dobânzi foarte mici și preferențiale, ceea ce permite Moldovei să investească deja în dezvoltarea sa economică.

Franța oferă, de asemenea, expertiză pentru proiecte finanțate de Uniunea Europeană, în special în domeniul luptei împotriva corupției, al combaterii criminalității organizate și al sprijinirii inovației și start-upurilor moldovenești.

Avem și o cooperare economică activă. Ambasada a invitat în luna martie o delegație de directori de întreprinderi francezi în Moldova și așteptăm probabil în iunie o delegație de la mari companii franceze.

De asemenea, avem o cooperare bogată în domeniul educației și al limbii franceze, ceea ce ne permite chiar să realizăm acest interviu în franceză. În 2024, Franța a lansat un proiect pentru predarea limbii franceze în clasele mici – în grădinițe și școli primare – pentru a pregăti elevii pentru clasele bilingve francofone. Țin să spun că aceste clase bilingve francofone reprezintă cu adevărat un proiect de excelență în sistemul educațional moldovenesc.

Am constatat personal, în timpul deplasărilor mele, că elevii acestor clase sunt excepționali și trebuie să le mulțumesc profesorilor pentru acest lucru, în special profesorilor de franceză de la clasele bilingve dar și de la celelalte, pentru că le cunosc bine dedicarea și vreau cu adevărat să le exprim întreaga mea recunoștință pentru implicarea lor în slujba predării limbii franceze, deoarece această limbă franceză este într-adevăr ceea ce creează și punți între țările noastre.

Aceasta este doar o mică parte a cooperării franceze, care în realitate este mult mai largă și acoperă și alte domenii.

În contextul regional actual, marcat de provocări de securitate și amenințări hibride, cum sprijină Franța Moldova în consolidarea rezilienței sale?

Suntem pe deplin conștienți în Franța de aceste amenințări hibride și de acest război hibrid paralel cu războiul purtat de Rusia în Ucraina, pentru că îl resimțim și în Franța. Există o cooperare și schimburi foarte strânse între administrațiile noastre în domeniul securității cibernetice și al securității în general. Am fost prezenți în timpul alegerilor din Moldova și am putut sprijini concret administrația moldovenească în acest domeniu.

Admir modul în care Moldova și-a apărat democrația în timpul proceselor electorale, deoarece războiul hibrid este foarte intens. Poate că cetățenii nu își dau întotdeauna seama, dar aceasta se manifestă și prin multă dezinformare, prin ceea ce vedem pe rețelele sociale și pe un anumit număr de canale, din păcate, zilnic; ea se manifestă și prin mii, chiar milioane de atacuri cibernetice. Acest război hibrid este complex și ia forme diferite.

Dar, de asemenea, – nu am menționat încă acest aspect – avem și o cooperare în domeniul apărării, cu consultări strategice anuale, schimburi de analize și, de asemenea, programe de formare în Franța sau în Moldova pentru militarii moldoveni. Sprijinim Moldova și în supravegherea spațiului său aerian, ceea ce este foarte important pentru suveranitatea sa. În orice caz, Moldova are parteneri europeni și francezi în acest domeniu. Suntem pe deplin conștienți de presiunile externe exercitate asupra acestei țări și suntem aici pentru a vă ajuta să le faceți față.

Securitatea energetică a devenit o prioritate strategică pentru Moldova. Ce rol poate juca Franța în acest domeniu?

Și aici Agenția Franceză pentru Dezvoltare este implicată, oferind expertiză Ministerului Energiei din Moldova, care dispune deja de o expertiză internă foarte solidă. AFD oferă împrumuturi pentru implementarea proiectului INSPIREE, cofinanțat împreună cu un important finanțator german. Acest proiect va permite renovarea a 30 de clădiri publice din întreaga Moldovă, în special spitale și cămine universitare, ceea ce va îmbunătăți confortul utilizatorilor și va reduce factura energetică a țării. Fundamental, dacă doriți, ceea ce este important pentru Moldova în domeniul energetic este să își asigure independența, astfel încât să nu mai fie vulnerabilă la presiuni sau șantaj extern.

În plus, aproape toate țările lumii sunt angajate într-o tranziție energetică. Vedem și astăzi, în contextul blocării strâmtorii Ormuz, cât de important este să îți asiguri independența energetică, să îți diversifici sursele de aprovizionare, să modernizezi sectorul energetic și infrastructurile și să te orientezi ferm spre energiile regenerabile – ceea ce Moldova deja face. Companii franceze prospectează deja piața moldovenească, deoarece au o expertiză solidă în domeniul energiilor regenerabile.

Revenind la rolul AFD, este important și să ne ocupăm de eficiența energetică a clădirilor – să le izolăm mai bine, să consume mai puțină energie și să reducem facturile cetățenilor moldoveni – este și acesta un obiectiv al cooperării noastre. Și acesta era deja un obiectiv al cooperării noastre de câțiva ani, deoarece, la lansarea platformei de parteneriat cu Moldova, Franța a preluat președinția grupului de lucru din domeniul energiei. Așadar, este într-adevăr un sector în care avem o cooperare deosebit de strânsă.

Integrarea europeană implică și un sprijin puternic din partea societății. Ce mesaj ați dori să transmiteți cetățenilor moldoveni privind viitorul lor european?

În primul rând, ca ambasadoare a Franței, transmit un mesaj de prietenie din partea Franței și a poporului francez. Mi-aș dori ca cetățenii moldoveni să aibă cu adevărat încredere în viitorul lor european. Discutând cu ei și călătorind prin această țară, observ cât de mult moldovenii se simt deja parte a familiei europene, și pe bună dreptate. Adoptarea acquisului european și implementarea reformelor necesare cer efort și muncă. Este un proces care durează, desigur.

Dar sunt convinsă că moldovenii își vor păstra coeziunea în jurul acestui obiectiv, pentru că aici, mai mult decât oriunde, s-a înțeles că Uniunea Europeană este un proiect de pace. Vedeți singuri: de când statele europene s-au unit în Uniunea Europeană, nu mai există conflicte între noi. Există o apropiere mult mai mare, relații mult mai bune, o înțelegere mult mai clară a intereselor reciproce, a compromisurilor pe care le putem face pentru a ajunge la un acord, pentru a avansa împreună și pentru prosperitatea noastră comună.

Fiecare țară care a aderat la Uniunea Europeană a obținut beneficii directe pentru populația și societatea sa, dar a adus și o contribuție Uniunii Europene, chiar și prin extinderea pieței europene, dar și prin participarea la decizii și la funcționarea democratică a Uniunii.

Și, în final, cum vedeți relațiile dintre Franța și Moldova în următorii ani?

Cred că aceste relații vor continua în același ritm, în mod sigur la nivel politic, deoarece sprijinul Franței este profund ancorat în diplomația noastră și va continua. Dar cred, de asemenea, că societățile noastre se vor apropia și mai mult și se vor cunoaște mai bine tocmai în cadrul acestei apropieri de Uniunea Europeană, deoarece toate societățile și toate popoarele care au aderat la Uniunea Europeană au învățat să se cunoască mai bine unele pe altele.

Este complet fals să se creadă că Uniunea Europeană intervine în chestiuni de cultură sau identitate. Vreau să fiu clară și fermă în această privință. Cei care susțin că există o influență europeană asupra identităților mint. Din contră, popoarele europene ajung să se cunoască mult mai bine. Călătorim mai mult unii la alții, dar și studiem mai mult împreună. Și studenții europeni participă la programe alternative și parcurg semestre în universități europene mai ușor. Există într-adevăr o îmbunătățire a cunoașterii reciproce și a prieteniei dintre popoarele europene. Continuăm să trăim diferit la Barcelona, în Salonic și la Stockholm, dar ne cunoaștem mult mai bine și suntem, de asemenea, mult mai solidari unii cu alții.

Mesajul meu către oamenii din Republica Moldova este un mesaj de prietenie și încredere în viitorul european, din partea francezilor.

Doamna ambasadoare, vă mulțumesc mult pentru acest interviu!

Și eu vă mulțumesc!

Octavian Bratosin, IPN

The post Cetățenii Moldovei trebuie să aibă încredere în viitorul european al țării. Interviu IPN cu ambasadoarea Franței appeared first on ipn.md.