Republica Moldova traversează o perioadă crucială în parcursul său european, iar deschiderea ambasadei Belgiei la Chișinău a marcat un pas strategic în consolidarea acestor legături diplomatice. Belgia, ca stat fondator al Uniunii Europene și gazdă a principalelor instituții comunitare, joacă un rol esențial în procesul de extindere. Invitatul nostru de astăzi este Excelența Sa, Evert Maréchal, Ambasadorul Regatului Belgiei în Republica Moldova.  Excelență, bine ați venit și vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați acceptat acest interviu.

Vă mulțumesc pentru invitație.

Excelența Voastră, ați declarat anterior că obiectivul Moldovei de a adera la Uniunea Europeană este realist. Având în vedere schimbările geopolitice actuale, care sunt cei mai importanți factori ce ar putea accelera sau întârzia acest proces?

Cred că este foarte important ca guvernul să mențină ritmul pregătirii țării pentru aderarea la UE. Până acum s-a descurcat foarte bine. A acționat foarte rapid și cred că este important să păstreze acest ritm, acest impuls.

Mai concret, care sunt factorii importanți care ar putea accelera sau întârzia procesul? Reforma justiției a fost întotdeauna cel mai important factor. Este important să existe un proces de vetting prin care să fie numiți judecători independenți, dar și procurori independenți, astfel încât fiecare cetățean să aibă dreptul la un tratament corect din partea unei justiții independente. Acest lucru este foarte important.

Un alt factor important este adoptarea unui număr mare de legi și standarde europene de către instituțiile guvernamentale. Dar este important și ca aceste legi să fie implementate. Nu este o sarcină ușoară, pentru că este foarte mult de lucru, însă este esențial ca aceste legi și reglementări să fie puse în aplicare. Acest lucru va determina și viteza aderării la UE.

Belgia este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și se află în centrul instituțional al acesteia. Din perspectiva dumneavoastră, care reforme din sistemul de justiție și din sectorul anticorupție din Moldova sunt absolut nenegociabile pentru statele membre?

Așa cum am menționat și înainte, este absolut necesar ca, în viitorul apropiat, țara să aibă judecători cu adevărat independenți, astfel încât procesele să poată fi organizate în mod corect și independent, iar cazurile de corupție să fie gestionate eficient.

Este foarte important ca marea criminalitate să fie combătută cu adevărat. De asemenea, trebuie să existe rezultate concrete — adică să vedem urmărirea penală activă a persoanelor care au comis infracțiuni, să existe procese și hotărâri pronunțate de judecători independenți. Acest lucru este foarte important în contextul aderării la UE.

Alinierea legislației naționale la acquis-ul european reprezintă o provocare tehnică uriașă. Ce sprijin concret sau expertiză oferă Belgia în prezent pentru a ajuta Moldova să gestioneze viitoarele negocieri?

În primul rând, aș dori să menționez că guvernul belgian a decis să deschidă o ambasadă la Chișinău acum trei ani, tocmai pentru a ajuta Moldova pe drumul său spre integrarea europeană. Acesta este un lucru foarte important. În al doilea rând, în 2024, Belgia a deținut președinția Consiliului Uniunii Europene și tot în timpul președinției belgiene s-a luat decizia de a deschide oficial negocierile de aderare cu Moldova. Belgia a făcut tot posibilul pentru a ajunge la această decizie pozitivă.

În ceea ce privește sprijinul concret, suntem întotdeauna deschiși oricăror solicitări pe care le-ar putea avea guvernul moldovean. Deja oferim ajutor și contribuim la programe europene care furnizează expertiză în domeniul legislației de mediu, legislației agricole, siguranței alimentare și altele.

De asemenea, oferim frecvent instruiri pentru diplomați și funcționari publici din țările candidate, astfel încât aceștia să se familiarizeze cu modul de funcționare al instituțiilor europene. În plus, analizăm în prezent modalități prin care să fim mai activi aici, în Moldova, prin intermediul agenției noastre de dezvoltare, care ar putea contribui mai concret la pregătirea Moldovei pentru aderarea la UE.

Ar trebui să menționez și programele multilaterale la care Belgia contribuie substanțial, cum este Consiliul Europei, care ajută Moldova să îndeplinească condițiile pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Asigurarea încrederii publice este vitală în timpul acestei tranziții. Cum poate Moldova să combată eficient dezinformarea externă și dezinformarea care vizează integrarea europeană? Și ce lecții pot fi învățate din experiența europeană în construirea rezilienței informaționale?

Ați menționat încrederea publică. Cred că încrederea publică este fundamentală pentru orice democrație. Fiecare democrație ar trebui să aibă instituții guvernamentale în care oamenii să poată avea încredere. Cum poate fi construită această încredere? Desigur, nu este ușor, dar cred că un guvern trebuie să explice clar care este programul său și ce face. Trebuie să explice reformele — iar aproape nicio reformă nu este ușoară. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru și astfel pot avea sentimentul că guvernul face ceea ce trebuie.

Aici ajung la al doilea factor important: comunicarea. Chiar dacă ai un guvern eficient, care face lucruri bune, este important să comunici clar acest lucru. Dacă nu comunici despre ceea ce faci, lași spațiu actorilor răuvoitori care produc dezinformare. Deci asta e important, să comunici.

Dacă există fake news și dezinformare, este important ca fiecare țară și fiecare Guvern, fiecare instituție să reacționeze rapid. Trebuie să vii rapid cu un contra-narativ, pentru că dacă aștepți prea mult sau dacă nu o faci, lași spațiul liber celor care răspândesc aceste narative false.Deci trebuie să acționezi rapid. Este important și ca toate autoritățile implicate să transmită același mesaj, aceeași demontare a falsurilor, același contra-narativ. Nu trebuie să existe discrepanțe între aceste mesaje.

Mai general vorbind, cred că este foarte important ca oamenii, în special tinerii, să învețe gândirea critică. Cred că istoria este foarte importantă în școli. Tinerii trebuie să învețe cum să interpreteze faptele și știrile. De asemenea, ar trebui să fie instruiți în educația media — cum să analizeze informațiile de pe rețelele sociale și din alte surse. Acesta este un rol foarte important pentru întregul sistem educațional și, desigur, este valabil pentru orice societate și orice țară.

Întrebați ce poate învăța Moldova de la Uniunea Europeană. Cred că este mai degrabă invers. Cred că Uniunea Europeană poate învăța multe din experiența Moldovei din ultimii ani. Am văzut că Moldova este expusă la numeroase amenințări hibride și acțiuni hibride venite din est, iar într-un anumit sens Moldova este un fel de laborator pentru toate aceste interferențe hibride.

Am văzut că Moldova a reacționat destul de bine, în ciuda dimensiunii mici și a capacităților limitate ale țării. Vedem, de asemenea, că apar constant tactici noi folosite de state precum Rusia. Pentru statele Uniunii Europene este interesant să observe cum poate fi gestionată cel mai eficient această amenințare hibridă, inclusiv dezinformarea.

Integrarea europeană necesită și fundații economice solide. Care sectoare ale economiei moldovenești considerați că au cel mai mare potențial pentru investiții belgiene și cum poate fi stimulat comerțul bilateral?

Văd un potențial considerabil în economia moldovenească și în cooperarea economică dintre Moldova și Belgia. Moldova este foarte puternică în agricultură, în industria agroalimentară, în vinificație și în producția de componente auto. Este puternică și în domeniul digital. Are, de asemenea, o poziție strategică interesantă și oferă stimulente atractive pentru investitorii străini.

Din partea belgiană, Belgia este, pe lângă producătorul celei mai bune beri și al celor mai buni cartofi prăjiți din lume și al diamantelor, și o țară foarte tehnologizată. Suntem foarte puternici în tehnologiile agroalimentare, în energie — în special energie regenerabilă — și în biotehnologie.

Belgia este, de asemenea, foarte bine poziționată în Europa, fiind înconjurată de piețe mari precum Germania, Franța, Regatul Unit și Olanda. Astfel, Belgia este un hub foarte interesant pentru exporturile moldovenești către toate aceste state membre ale UE. Cred că există un potențial foarte mare de cooperare între partenerii economici belgieni și actorii economici moldoveni.

Securitatea regională este o preocupare majoră din cauza războiului din Ucraina și a problemei regiunii transnistrene. Cum vede Uniunea Europeană stabilitatea și securitatea Moldovei ca viitor stat membru și care este poziția Belgiei în această privință?

Moldova este situată în extremitatea estică a Uniunii Europene. Este o țară mică și tânără, expusă la numeroase provocări hibride și geopolitice. A reușit foarte bine să facă față acestor amenințări, însă ele nu vor dispărea. Din perspectivă europeană, cred că este important să continuăm să ajutăm și să sprijinim Moldova în consolidarea rezilienței sale, așa cum am făcut până acum și cum trebuie să continuăm să facem și în viitor.

Ați menționat și regiunea transnistreană. Uniunea Europeană și Belgia susțin pe deplin integritatea teritorială a Moldovei. Regiunea transnistreană face parte din Moldova. De asemenea, susținem restabilirea controlului politic asupra regiunii de către Guvernul de la Chișinău.

Acesta este însă un proces care durează, ar putea lua câțiva ani, se desfășoară gradual și, din fericire, pașnic. Și trebuie să rămână astfel. Avem încredere în Guvern în gestionarea acestui proces. Pe de altă parte, există și procesul de integrare europeană, care are loc în paralel, dar nu cu aceeași viteză. Ambele procese sunt importante, însă unul nu este condiționat de celălalt. Reintegrarea regiunii transnistrene poate avea loc peste câțiva ani, dar nu reprezintă o condiție pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană. Aceasta este, cred, poziția UE și a Belgiei.

Dincolo de criteriile politice și economice, integrarea europeană înseamnă și valori comune. În acest sens, cum evaluați pregătirea societății pentru integrarea deplină în Uniunea Europeană?

Cred că cultura și valorile culturale sunt foarte importante, însă ele nu fac parte direct din procesul de aderare. Uniunea Europeană este plină de diversitate culturală și trebuie să rămână astfel. Fiecare țară și fiecare stat membru trebuie să își păstreze tradițiile și diversitatea culturală. Acest lucru este foarte important.

Ceea ce este important este sprijinul țării pentru aderarea la UE. În Moldova, acest sprijin a fost exprimat de mai multe ori în ultima perioadă — în timpul alegerilor și al referendumului, deci sprijinul există. Desigur, vor exista întotdeauna oameni cu opinii diferite și acest lucru este perfect normal. Atât timp cât există democrație, libertate de exprimare, stat de drept și alegeri corecte, acest lucru este perfect în regulă.

Cred că Moldova este pe drumul cel bun: a avut alegeri libere, permite libertatea de exprimare și diversitatea religioasă și de convingeri. Prin urmare, consider că țara merge în direcția corectă.

Excelență, vă mulțumesc foarte mult pentru interviul acordat.

Și eu vă mulțumesc încă o dată pentru invitația în studio.

The post Integrarea europeană, în paralel cu reintegrarea țării, dar cele două procese nu sunt condiționate. Interviu IPN cu ambasadorul Belgiei appeared first on ipn.md.

 „Țările noastre au un țel comun – integrarea europeană și menținerea democrației. Împreună e mai simplu”, a declarat Oleg Bereziuc în cadrul unei conferințe de presă la IPN. Expertul a subliniat rolul esențial al României în consolidarea parcursului european al regiunii

Vitalie Marinuța, director executiv interimar al Institutului de Studii Europene din Moldova, a menționat că integrarea europeană a devenit nu doar o prioritate guvernamentală, ci o aspirație comună a societății. „Pentru Moldova și Ucraina, procesul de integrare a devenit un scop general. În Moldova, el se desfășoară într-un context geopolitic complicat, sub presiuni interne și externe, dar se observă o tendință clară spre democrație și stabilitate. Dacă în Ucraina războiul este unul armat, în Moldova el este hibrid – informațional și economic”, a notat Vitalie Marinuța.

La rândul său, Magomed Tariev, vicepreședinte al Institutului de Politică Globală din Ucraina, a declarat că rezultatele alegerilor recente din Moldova arată o rezistență semnificativă față de interferența externă. „Într-o perioadă complicată pentru Europa, Moldova a demonstrat că a tratat alegerile ca o adevărată luptă și a câștigat, în ciuda pronosticurilor. A dovedit că tehnologiile ruse și banii rușilor nu sunt atotputernici – un exemplu care, din păcate, nu se vede în toate statele UE”, a spus Magomed Tariev.

Expertul a adăugat că situația rămâne fragilă, având în vedere prezența militară rusă pe teritoriul Republicii Moldova. „Trebuie să luăm în calcul faptul că o parte a Moldovei este ocupată. Pe teritoriul dumneavoastră este o armată străină și tehnică rusă. Și noi înțelegem foarte bine că niciodată, pașnic, ei nu se vor retrage. De nicăieri nu au plecat pașnic în urma unor înțelegeri”, a conchis Magomed Tariev.

Notă: Agenția IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.

The post Moldova a demonstrat că Rusia nu mai poate dicta politica sa, experți din Moldova și Ucraina appeared first on ipn.md.

„Este un război pe care nimeni nu l-a declarat, fără linie de front și tranșee. Războiul hibrid poate dura nevăzut zeci de ani. Metodele sunt multe, dar scopul este unul singur – să lase Moldova în sfera de influență a Kremlinului”, menționează autorii documentarului.

Filmul analizează în detaliu războiul hibrid dus împotriva Republicii Moldova, concentrându-se pe metodele de influență și control folosite de Kremlin. Printre subiectele principale abordate se numără corupția electorală, operațiunile politice complexe orchestrate de Rusia, infiltrarea și manipularea instituțiilor politice și judiciare, precum și rolul regiunii transnistrene în acest „joc geopolitic”.

Filmul prezintă mărturii, investigații și exemple concrete. De asemenea, evidențiază cum Moldova este ținta unei strategii menite să o mențină în sfera de influență a Moscovei, în ciuda aspirațiilor sale europene.

În film apar directorul Serviciului de Informații și Securitate, Alexandru Musteața, ministrul apărării, Anatolie Nosatîi, șeful Inspectoratului General al Poliției, Viorel Cernăuțeanu, dar și purtătorul de cuvânt al Guvernului, Daniel Vodă. De asemenea, este vorba și despre șefa Ziarului de Gardă, Alina Radu, jurnalista Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu, președinte comunității WatchDog.MD, Valeriu Pașa și alții.

Filmul poate fi deja urmărit pe pagina de YouTube a proiectului „Țara Mică- Маленькая Страна”. Autorul proiectului este jurnalistul Dumitru Gargaliuc.

The post „Marele război hibrid”, documentar despre influența Rusiei în Moldova appeared first on ipn.md.

Ziua de 28 iunie nu este doar o pagină tragică din istoria Basarabiei. Este și o dată simbolică pentru prezentul nostru amenințat, o conștientizare a faptului că pericolul ocupației nu s-a încheiat, ci a luat forme noi, mai subtile, mai perfide: manipularea, propaganda și războiul informațional.

Aceasta este una dintre cele mai agresive și constante componente ale războiului hibrid dus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. În centrul acestui război nu se află doar șantajul energetic sau amenințările militare, ci și o campanie de proporții, menită să rescrie memoria colectivă, să manipuleze istoria și să fractureze identitatea națională.

Manualul lui Medinski – lecții de istorie fabricate

Ocupația sovietică de acum 85 de ani nu este o pagină încheiată din trecutul Basarabiei, ci un fenomen care continuă să fie exploatat metodic de propaganda rusă în cadrul strategiei sale de destabilizare a Republicii Moldova. Transformarea ocupației în „eliberare” reprezintă piatra de temelie a unui narativ periculos de manipulare a trecutului, care nu mai este demult o simplă deformare propagandistică, ci o metodologie sofisticată, aplicată cu rigurozitate de la Moscova.

Printre principalele instrumente ale acestei operațiuni se numără așa-zisele „lecții de istorie” promovate de Vladimir Medinski, consilierul lui Putin și fost ministru al culturii. Medinski nu face decât să reîncălzească vechile clișee sovietice despre existența a două popoare diferite – români și moldoveni – și a două limbi distincte. Scopul este clar: inducerea unei fracturi identitare artificiale, menită să alimenteze o orientare geopolitică pro-rusă a Republicii Moldova.

Această falsificare identitară nu rămâne în zona speculațiilor academice, ci se traduce direct în strategii politice concrete, cu mize geopolitice evidente. Dacă moldovenii ar fi „altceva” decât românii, atunci, prin logică propagandistică, destinul lor nu ar mai fi legat de București și Bruxelles, ci de Moscova. Pe această premisă falsă se construiește întreaga arhitectură anti-europeană, anti-românească și pro-rusă, propagată de agenții de influență ai Kremlinului.

În esență, propaganda rusă în Republica Moldova își sprijină întreaga construcție pe inocularea, prin toate mijloacele disponibile, a unui „moldovenism” antiromânesc, gândit ca o armă ideologică împotriva românității Republicii Moldova. Acest construct identitar artificial servește drept muniție propagandistică pentru o întreagă „coloană a cincea” din societatea moldovenească – o rețea de politicieni, formatori de opinie și pseudo-elite corupte, a căror misiune este perpetuarea acestui narativ otrăvit.

Scopul final este limpede și cinic: menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Moscovei și, în condiții prielnice, facilitarea unei eventuale ocupații militare. Inocularea sistematică în conștiința colectivă a narativului moldovenist antiromânesc, prin instrumentele războiului hibrid, reprezintă garanția dominației ruse în regiune. Acolo unde tancurile nu pot încă să pătrundă, propaganda pregătește terenul.

Proiectul „Moldova Mare” – un cal troian al revizionismului rusesc

În aceeași logică subversivă se înscrie și proiectul așa-numitei „Moldova Mare” – o construcție geopolitică resuscitată cu grijă de strategii de la Kremlin. Nu întâmplător, în timpul uneia dintre numeroasele sale deplasări la Moscova, Igor Dodon a primit, direct din mâna lui Vladimir Putin, o hartă a „Moldovei Mari” — un gest care nu este altceva decât o schiță a dezmembrării României și Ucrainei în beneficiul intereselor rusești.

Ca la comandă, la Chișinău și-a făcut apariția un partid întitulat „Moldova Mare”, condus de un apropiat al fugarului Ilan Șor, personaj bine cunoscut pentru legăturile sale cu serviciile secrete rusești. Sub masca unui patriotism moldovenist, această formațiune nu face decât să pregătească terenul pentru destabilizare internă și subminarea statului Republica Moldova din interior.

Moldovenismul antiromânesc promovat de asemenea partide și structuri nu reprezintă o simplă teorie de salon sau un exercițiu academic steril. Este vulnerabilitatea strategică a Republicii Moldova prin care Rusia sapă, metodic, la temelia identității naționale a majorității etnice din societatea moldovenească.

Acest „proiect” nu este o fantezie politică, ci o armă ideologică folosită de Kremlin în cadrul războiului hibrid împotriva Republicii Moldova. Iar istoria ne arată că acolo unde se strecoară calul troian, pericolul nu întârzie să apară.

Românismul – antidotul suprem la războiul hibrid al Rusiei

Pentru societatea moldovenească, conceptul moldovenismului antiromânesc reprezintă adevăratul călcâi al lui Ahile, în asigurarea rezilienței împotriva aspirațiilor imperialiste ale Moscovei. Această vulnerabilitate identitară poate fi exploatată pentru a submina coeziunea națională și pentru a facilita influența străină.

Antidotul împotriva acestei amenințări constă în extinderea și consolidarea identității românești a societății moldovenești, care reprezintă cea mai sigură garanție împotriva revanșei imperialiste a Rusiei lui Putin. Românismul nu este doar o opțiune culturală, ci devine în contextul actual o necesitate strategică de salvare a Republicii Moldova în războiul hibrid și garanția perpetuării cursului european.

Concluzii și perspective

Congresul Național al Memoriei a demonstrat, fără echivoc, că lupta pentru identitate nu mai poate fi tratată ca o simplă dezbatere academică, ci trebuie înțeleasă ca o dimensiune esențială a securității naționale. O memorie istorică asumată, curățată de distorsiunile propagandei, devine o resursă strategică de apărare în fața amenințărilor hibride și a tentativelor de influență externă.

În acest context, identitatea românească nu reprezintă doar o componentă culturală sau istorică, ci un reper de stabilitate și un factor de coeziune socială. Extinderea și consolidarea conștiinței apartenenței la spațiul românesc și european constituie una dintre cele mai solide garanții ale rezilienței interne și ale continuității opțiunii europene a Republicii Moldova.

În fața acestor provocări, societatea moldovenească se află în fața unei alegeri care nu poate fi evitată. Continuarea vulnerabilităților identitare și a confuziilor istorice nu poate decât să slăbească statul și să-l expună în fața influențelor externe ostile. Consolidarea identității naționale, înțeleasă în cadrul său istoric firesc, oferă singura cale realistă de a consolida o societate rezilientă, capabilă să-și apere interesele și să-și urmeze parcursul european.

The post Congresul Național al Memoriei, reflecții – propagandă și război hibrid. Op-Ed de Anatol Țăranu appeared first on ipn.md.