Pentru pregătirea lecției tematice, Ministerul Educației și Cercetării va organiza, în perioada 17-28 august, ateliere metodice online pentru cadrele didactice. În cadrul acestora, profesorii vor primi resurse didactice de sprijin și recomandări privind modul de desfășurare a activității.

„Ministerul încurajează toate cadrele didactice să participe la ateliere și să utilizeze resursele puse la dispoziție, astfel încât prima lecție din noul an școlar să contribuie la formarea unei înțelegeri profunde a independenței Republicii Moldova ca valoare care unește generațiile în jurul libertății, democrației, drepturilor omului și responsabilității față de binele comun”, a menționat Valentina Olaru, secretar de stat la MEC.

Activitățile fac parte din Decada valorilor naționale și este inclusă în Programul național „Independența care ne unește. Moldova-35”, dedicat împlinirii a 35 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

The post Prima lecție din noul an școlar va fi dedicată independenței Republicii Moldova appeared first on ipn.md.

Ministerul Finanțelor a atras atenția, în procesul de avizare a Programului național „Independența care ne unește. Moldova-35”, că acțiunile dedicate aniversării trebuie realizate fără a afecta angajamentele financiare deja asumate în domeniul culturii. Instituția a menționat că evenimentele urmează să fie finanțate din bugetele aprobate ale autorităților responsabile, fără alocări suplimentare de la bugetul de stat.

Potrivit notei de fundamentare a proiectului de hotărâre a Guvernului, în bugetul Ministerului Culturii pentru anul 2026 au fost aprobate 29,5 milioane de lei pentru desfășurarea activităților culturale, dintre care 10 milioane de lei au fost alocate suplimentar pentru acțiunile consacrate manifestărilor dedicate celor 35 de ani de la proclamarea independenței.

Ulterior, alocațiile pentru activități culturale au fost diminuate la 29 de milioane de lei. La data de 8 iunie 2026, bugetul pentru aceste activități era executat în proporție de 84,8%, iar suma rămasă ajunsese la aproximativ 4,4 milioane de lei.

În acest context, Ministerul Culturii a solicitat autorizarea redistribuirii a 10 milioane de lei din contul subvențiilor alocate pentru susținerea activității instituțiilor teatral-concertistice, pentru acoperirea cheltuielilor legate de evenimentele culturale care nu au fost planificate inițial.

Ministerul Finanțelor nu a susținut această soluție, menționând că la elaborarea bugetului pentru anul 2026 subvențiile pentru instituțiile teatral-concertistice au fost majorate cu 56 de milioane de lei, inclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de personal generate de modificarea cadrului normativ. Instituția a avertizat că redistribuirea celor 10 milioane de lei ar putea afecta activitatea instituțiilor și a recomandat Ministerului Culturii să identifice alte resurse disponibile în cadrul bugetului propriu, prin redistribuirea economiilor de la alte măsuri sau articole de cheltuieli.

Potrivit datelor prezentate în proiect, Ministerul Culturii dispunea, la 8 iunie, de alocații disponibile în valoare de 477,9 milioane de lei pentru domeniul culturii, după executarea a circa 41,4% din bugetul total alocat sectorului. Ministerul Finanțelor a indicat că printre sursele care ar putea fi analizate pentru redistribuire se numără Fondul culturii, unde erau disponibile aproximativ 26,3 milioane de lei, dar și Programul național „Acces la cultură”, cu circa 10 milioane de lei neutilizate la acel moment.

Costul total al întregului program național „Independența care ne unește. Moldova-35” nu este indicat în proiectul hotărârii de Guvern. Documentul stabilește doar că fiecare instituție responsabilă va asigura finanțarea acțiunilor din contul și în limitele bugetelor aprobate, fără solicitarea unor mijloace financiare suplimentare la modificarea Legii bugetului de stat pentru anul 2026.

Programul „Independența care ne unește. Moldova-35” include 28 de acțiuni, printre care manifestări festive în Piața Marii Adunări Naționale, paradă militară, expoziții, concerte, documentare, activități educaționale, Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”, Zilele Europene ale Patrimoniului și Târgul Național al Covorului „Covorul Dorului”.

The post Ministerul Culturii a vrut să ia 10 milioane de lei de la teatre pentru evenimentele „Moldova-35”. Finanțele cer altă soluție appeared first on ipn.md.

„Peste 36 de ani, Moldova își construiește soarta cu adevărat. Acest drum pe care suntem, drumul integrării europene, a început de la părinții și bunicii noștri, care pe 23 iunie 1990 au decis să se rupă de regimul sovietic”, a declarat șefa statului.

Ea a îndemnat cetățenii să rămână uniți și să susțină parcursul european al țării. „La fel ca părinții și bunicii noștri, acum 36 de ani, să fim uniți, să muncim cu demnitate și curaj pentru a realiza acest proces, programul de integrare europeană”, a menționat Maia Sandu.

Cu un mesaj dedicat Zilei Suveranității a venit și președintele Parlamentului, Igor Grosu, care a afirmat că 23 iunie este ziua în care poporul și-a exprimat dorința de a-și decide liber viitorul și de a schimba destinul țării. „Datorită acelei decizii curajoase, astăzi putem să ne croim propriul drum – cel european”, a mai spus șeful legislativului.

Ziua Suveranității este marcată anual pe 23 iunie. La această dată, în 1990, Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a adoptat Declarația de Suveranitate, document considerat unul dintre pașii decisivi care au precedat proclamarea Independenței Republicii Moldova.

The post Maia Sandu: Moldova își poate consolida suveranitatea prin aderarea la UE appeared first on ipn.md.

Totodată, legea reglementează situațiile de conflict de interese care ar putea afecta imparțialitatea conținutului jurnalistic. Actul normativ include, de asemenea, prevederi privind protecția jurnaliștilor, independența editorială, combaterea dezinformării și dezvoltarea educației media.

Proiectul a generat dezbateri intense în plen. Deputata Partidului Socialiștilor, Adela Răileanu, a declarat că inițiativa conține prevederi importante privind pluralismul mediatic, independența editorială și drepturile jurnaliștilor, însă a criticat unele formulări și mecanisme de aplicare. „O lege a presei trebuie să ofere garanții pentru libertatea jurnalismului, nu să creeze premise pentru extinderea controlului administrativ asupra acesteia”, a menționat deputata.

La rândul său, deputatul Partidului Politic Partidul Nostru, Nicolae Margarint, a declarat că majoritatea parlamentară se acoperă cu standarde europene ca să creeze diferite pârghii pentru a ține presa sub control.

Reprezentanții majorității parlamentare au respins criticile opoziției. Deputata PAS Marcela Adam a afirmat că Republica Moldova a învățat în ultimii ani cât de importantă este existența unei prese independente și cât de periculoasă poate deveni manipularea spațiului informațional. „Vă îndemn să votați nu doar pentru un text legislativ, ci pentru o societate în care adevărul are valoare”, a declarat aceasta.

Autorii inițiativei susțin că noile reguli vor contribui la creșterea transparenței în sectorul mass-media și la consolidarea unui mediu informațional mai sigur și mai rezistent la influențe politice sau economice. Inițiativa legislativă a fost aprobată cu votul a 53 de deputați ai majorității parlamentare.

The post Mass-media va fi obligată să-și dezvăluie proprietarii și eventualele conflicte de interese appeared first on ipn.md.

Lituania este adesea privită în Republica Moldova drept un exemplu de succes al unei foste republici sovietice care a reușit, într-un timp relativ scurt, să construiască instituții puternice, să adere la Uniunea Europeană și NATO și să își consolideze reziliența în fața provocărilor regionale. Astăzi, Lituania este unul dintre cei mai vocali și activi avocați ai integrării europene a Chișinăului. Invitatul nostru este excelența sa, Tadas Valionis, ambasadorul Republicii Lituania în Republica Moldova. Excelență, bine ați venit și vă mulțumesc că ați acceptat invitația agenției de presă IPN!

Vă mulțumesc că m-ați invitat!

Lituania este adesea considerată o poveste de succes printre fostele state sovietice. Privind în urmă, care au fost cele mai dificile reforme pe care țara dumneavoastră a trebuit să le implementeze pe drumul spre Uniunea Europeană?

Cred că, în cazul nostru, avem multe lucruri în comun cu Moldova, dar există și multe diferențe. Poate cea mai mare diferență este că, atunci când vorbim despre Moldova, există provocări legate de justiție, corupție și altele. În cazul nostru, lupta împotriva corupției a început încă din anii ’90. A fost puțin mai ușor pentru că instituțiile noastre au crescut, într-un fel, odată cu lumea criminală și au luptat cu ea de la egal la egal. În Moldova au existat regimuri care au permis corupției să prospere, iar acum problema este mult mai mare decât a fost la noi.

În cazul nostru, cred că cea mai mare provocare a fost cea economică, deoarece în ziua în care ne-am declarat Independența, Rusia a întrerupt toate livrările de energie. Nu mai era gaz, nu mai era petrol. Toate mașinile s-au oprit. Și au făcut asta de mai multe ori. Dar, în același timp, acest lucru ne-a ajutat foarte mult, pentru că operatorii economici legați de Rusia au fost cei care au avut cel mai mult de suferit. Practic, prin tăierea gazului și prin sancționarea noastră, Rusia și-a lovit propriii aliați economici. Acel prim șoc economic a fost, cred, cel mai mare impuls pentru ca economia noastră să se orienteze spre Uniunea Europeană.

Imediat după declararea Independenței am considerat că trebuie să ne îndreptăm spre Europa. Am avut strategii clare, iar chiar și legile noastre au fost elaborate încă de la început cu ideea că vom adera la UE într-un fel sau altul sau, cel puțin, că vom fi foarte apropiați de spațiul european, deschiși comerțului și circulației, în special cu țările europene.

Desigur, au existat și alte provocări. Am avut și noi probleme de corupție și încă le avem. Cred că fiecare țară are astfel de probleme. Dacă ați urmări acum presa lituaniană, ați vedea politicieni investigați, unul după altul, polițiști arestați pentru că ajutau contrabandiști să introducă țigări din Belarus și așa mai departe. Nimeni nu este imun. Și noi am avut la început aceleași provocări legate de lumea criminală. Am avut dificultăți mari în adaptarea agriculturii și în implementarea reglementărilor europene privind protecția mediului. Dar aceasta nu a fost doar o provocare economică, ci și una de mentalitate, de schimbare a modului în care gândim despre mediul în care trăim. Au fost foarte multe de făcut, dar am reușit.

Moldova a fost prima țară care a recunoscut Independența Lituaniei în 1990. Cât de important este acest moment istoric în relația actuală dintre cele două țări?

Este foarte important, dar nu doar simbolic. Moldova ne-a recunoscut prima. Cunosc personal politicieni care au fost în sală atunci când s-a votat recunoașterea Independenței noastre. Decizia nu a trecut din prima încercare, au fost mai multe tentative până când Sovietul Suprem al Moldovei a adoptat rezoluția și a recunoscut Independența noastră.

De asemenea, cunosc politicieni încă activi în Lituania care au participat la întâlnirile din august și au vorbit în numele Lituaniei. Cunosc oameni care au ajutat la tipărirea presei clandestine moldovenești, pentru că noi aveam alfabet latin chiar și în perioada sovietică. Tipăream cărți în alfabet latin pentru Moldova în perioada sovietică. Și Letonia făcea asta. Presa clandestină lituaniană colabora și cu cea moldovenească. Avem foarte multe lucruri în comun.

Cred că suntem încă pe același drum, pentru că lupta noastră pentru libertate și independență nu s-a încheiat. Da, suntem în UE și în NATO, suntem mai avansați economic, dar provocarea este aceeași. Încă ne confruntăm cu aceleași forțe care încearcă să ne distrugă. De aceea este foarte important pentru Lituania ca Moldova să reușească. Este în interesul nostru strategic ca voi să aveți succes, pentru că atunci și noi vom fi mai siguri, mai prosperi și așa mai departe. Nu este vorba doar despre justiție sau simpatie, pentru că vedem cum funcționează lumea și simțim că avem nevoie de Moldova în comunitatea europeană.

Războiul din Ucraina a schimbat arhitectura de securitate în întreaga regiune. Ce lecții ar trebui să învețe Moldova din modul în care statele baltice au abordat securitatea națională și cooperarea regională?

Să ne imaginăm lumea în situația în care Rusia ar fi atacat Ucraina înainte ca extinderea UE și NATO să aibă loc. Ce am fi făcut atunci? Pentru Lituania ar fi fost mult mai dificil și mai periculos să sprijine Ucraina. La fel pentru Polonia și România. Unde ar fi fost Moldova dacă aceste extinderi nu s-ar fi produs? Cât timp ar fi rezistat Ucraina sau Moldova dacă extinderile nu s-ar fi produs?

Mesajul meu principal este acesta: vă rog, gândiți-vă, vă rog, integrați-vă în Europa. Este singura cale prin care țările mici pot fi în siguranță.

Nu cred că arhitectura de securitate s-a schimbat, cred că au dispărut iluziile. Și noi am avut iluzii despre lume. Îmi place să le spun colegilor mei diplomați din Lituania că, deși afirmam mereu că Rusia reprezintă o mare amenințare, trebuie să ne uităm și la bugetul apărării. Dacă există o amenințare reală, aceasta se vede direct în bugetul de apărare. Mult timp am cheltuit mai puțin de 1% din PIB pentru apărare, până la primul război din Ucraina, când ne-am trezit la realitate.

Acum cheltuim peste 5% din PIB pentru apărare, adică peste 5 miliarde de euro anual, iar anul viitor probabil vom ajunge temporar la 6%. Acum pot spune sincer că nu doar eu, ci întreaga Lituanie crede și dacă vă uitați la ce au făcut alte țări, toți știu ce trebuie făcut. Fiți realiști și faceți ceea ce puteți face astăzi. Integrarea în structurile occidentale este cea mai bună strategie.

În interviurile dumneavoastră anterioare ați spus că reforma justiției este nenegociabilă. Care a fost cea mai radicală măsură pe care Lituania a luat-o pentru a demonstra partenerilor europeni că luptă cu adevărat împotriva corupției?

Noi chiar am luptat împotriva corupției. Dar fiecare țară are propria sa poveste. În cazul nostru, la începutul anilor 2000, cel mai mare succes a fost curățarea sistemului polițienesc. Am construit un serviciu public foarte puternic și acesta a fost un efort uriaș. Rezultatele au devenit vizibile.

Este o situație paradoxală: atunci când oamenii pot mitui poliția, nu au încredere în ea, chiar dacă uneori li se pare mai ușor să rezolve lucrurile astfel. Acum este aproape imposibil. Dacă ești oprit pentru viteză, totul este filmat, înregistrat, amenzile sunt plătite online, totul este transparent. În mod firesc, încrederea societății în poliție a crescut foarte mult.

La începutul aderării noastre la UE am avut și un caz major: l-am suspendat din funcție pe președintele țării din cauza influenței rusești. Nu este vorba doar despre a demonstra ceva altora. Este vorba despre a fi un stat puternic și funcțional. Dacă Moldova vrea să funcționeze ca stat, fie în UE, fie în afara ei, are nevoie de instituții puternice, nu doar de politicieni puternici.

Moldova depinde mult de agricultură, însă UE are reguli foarte stricte. Cum a protejat Lituania fermierii locali în perioada de preaderare, astfel încât aceștia să poată prospera în UE?

Cred că aceasta este provocarea care apropie cel mai mult țările noastre, pentru că fermierii sunt ca o singură națiune. Fie că vorbim despre Lituania, Polonia, Moldova, România sau Ucraina, provocările sunt aceleași.

În cazul nostru, fermierii au fost grupul cel mai sceptic față de aderarea la UE. Dar acum ei sunt cea mai pro-europeană parte a populației, pentru că au beneficiat cel mai mult. Cred că nicio altă categorie socială nu a câștigat atât de mult precum fermierii.

Nu este vorba doar despre subvenții, ci și despre accesul la cea mai mare piață agricolă din lume și la marile lanțuri europene de retail. În doar câțiva ani am văzut o modernizare tehnologică enormă și creșterea profiturilor.

Desigur, este foarte important ca negociatorii voștri să negocieze bine. Există multe aspecte negociabile: cotele de producție, cota producției subvenționate de Uniunea Europeană, poate că anumite ramuri agricole ar putea fi închise, dar pentru asta se oferă compensații. Noi am avut terenuri agricole transformate în păduri, iar fermierii au fost despăgubiți foarte generos. Sunt multe lucruri pe care le poți face.

Nu este suficient doar să le vorbești fermierilor despre beneficiile UE. Ai nevoie de o administrație puternică și de negociatori puternici, care să colaboreze îndeaproape cu fermierii. În Lituania avem astăzi un dialog foarte bun între guvern și comunitatea agricolă și cred că funcționează foarte bine. Fermierii sunt printre cele mai prospere categorii sociale din țară.

Propaganda folosește adesea nostalgia sovietică pentru a întoarce oamenii împotriva UE. Cum a construit Lituania rezistența la dezinformare într-o societate încă divizată?

Încă lucrăm la asta. Sunt în Moldova de patru ani și văd că și Moldova își construiește reziliența, înțelegerea și capacitatea de a acționa. La ultimele alegeri am observat că instituțiile moldovenești nu doar au înțeles ce se întâmplă, ci și-au îmbunătățit capacitatea de reacție. Acest lucru este foarte important.

În acest domeniu, țările noastre sunt uneori mai avansate decât alte state din UE sau din Occident. Dar trebuie să muncești permanent: gândire critică, educație media, jurnaliști independenți, ONG-uri. Este o luptă fără sfârșit.

Astăzi suntem provocați de noi instrumente: inteligența artificială și rețelele sociale. Recent au existat investigații în Lituania despre modul în care rețelele sociale sunt folosite împotriva statului. Chiar zilele trecute citeam în The Guardian un op-ed al ministrului de externe islandez despre cum actori externi încearcă să influențeze Islanda înaintea referendumului din august.

Este o luptă continuă. Mă bucur că suntem rezilienți, dar partea tristă este că suntem rezilienți pentru că suntem aproape mereu ținte. Suntem foarte aproape de această amenințare. Pentru voi este la fel: ori deveniți mai puternici, ori dispăreți. Țările trebuie să devină mai puternice, altfel se vor destrăma. Noi nu ne-am destrămat și cred că nici Moldova nu o va face.

În final, Excelență, ce mesaj ați dori să transmiteți moldovenilor care uneori se îndoiesc că o țară mică poate să se integreze cu succes în Uniunea Europeană și să construiască instituții democratice puternice?

Eu aș întreba: care sunt celelalte opțiuni?

Generației mele și celor mai în vârstă le-aș spune să se gândească la viitorul pe care îl doresc pentru copiii lor, la opțiunile și șansele pe care vor să le aibă aceștia. Iar tinerilor le-aș spune: vreți Europa în Moldova sau vreți ca lucrurile să rămână așa cum sunt?

Și noi suntem o țară foarte mică, aproximativ la fel ca Moldova ca populație. Care sunt opțiunile? Ori decide altcineva pentru tine. Dacă ești în afara UE, alegerea este între Rusia și Europa. Și oricum trebuie să respecți reguli. În Rusia nu ai niciun cuvânt de spus, ești doar controlat. În Europa stai la masă și participi la elaborarea regulilor.

Nu văd o opțiune mai bună pentru ca o țară mică să supraviețuiască și să prospere în această parte a lumii decât să facă parte din comunitatea europeană, din piața comună și din acest spațiu comun de securitate.

Vă mulțumesc pentru interviu.

Mulțumesc și eu pentru invitație.

Octavian Bratosin, IPN

The post Aderarea la UE este cea mai bună opțiune pentru o țară mică. Interviu IPN cu ambasadorul Lituaniei appeared first on ipn.md.

Ziua Drapelului Național a fost instituită în 2010, printr-o hotărâre a Parlamentului, dar rădăcinile acestei sărbători se leagă de data de 27 aprilie 1990, când tricolorul albastru, galben și roșu a fost proclamat pentru prima dată drapel oficial al RSS Moldovenești, în contextul mișcării de renaștere națională.

Drapelul Republicii Moldova este identic ca structură cu cel al României, dar este distinct prin prezența stemei de stat în centrul benzii galbene. Stema conține vulturul heraldic ce ține în cioc o cruce de aur, iar în gheare are un sceptru și o ramură verde de măslin, simboluri ale suveranității, păcii și înțelepciunii.

În acest an, Republica Moldova marchează 36 de ani de la adoptarea tricolorului ca simbol al suveranității, independenței și identității naționale.

Cele trei culori au și ele o simbolistică: albastrul reprezintă cerul senin, loialitatea și adevărul, galbenul semnifică bogăția și grânele câmpurilor moldovenești, iar roșul evocă sângele vărsat de strămoși pentru libertate și curajul poporului. Împreună, aceste culori reflectă unitatea trecutului, prezentului și viitorului Republicii Moldova și cetățenilor săi.

The post Astăzi este sărbătorit drapelul Republicii Moldova appeared first on ipn.md.

Însărcinatul cu afaceri și șeful adjunct al misiunii Ambasadei SUA în Republica Moldova, Nick Pietrowicz, a menționat că sărbătoarea marchează o celebrare a libertății, inovației și oportunității, trăsături definitorii ale poporului american. El a subliniat că Statele Unite au sprijinit Moldova prin asistență pentru dezvoltare economică, progres tehnologic, ajutor pentru refugiați și reforme în domeniul justiției și poliției. „Împreună construim un viitor mai sigur, mai puternic și mai prosper pentru țara mea și pentru țara dumneavoastră”, a declarat oficialul.

Premierul Alexandru Munteanu a declarat că evenimentul de astăzi celebrează un principiu fundamental – libertatea, care nu este doar concept abstract, ci o alegere esențială. „Acum 250 de ani, semnatarii declarației de independență a Statelor Unite au pus în centrul statului un principiu simplu dar revoluționar pentru acea vreme – omul este prioritatea, dreptul. Astăzi, libertatea înseamnă capacitatea unui stat de a proteja cetățenii”, a adăugat șeful executivului.

Primarul municipiului Chișinău, Ion Ceban, a felicitat poporului american cu ocazia împlinirii a 250 de ani de la fondarea Statelor Unite ale Americii și a exprimat aprecierea pentru contribuția remarcabilă a SUA la promovarea păcii, prosperității și progresului global. Edilul a subliniat angajamentul continuu al poporului american pentru consolidarea relațiilor dintre Republica Moldova și Statele Unite ale Americii.

În cadrul evenimentului, doritorii au jucat baschet, fotbal american și tragerea frânghiei în zona sportivă. Programul mai include un concert live cu participarea unei trupe rock americane și proiecția filmului „National Treasure” (Comoara Națională).

Pe lângă activitățile distractive, vizitatorii au putut afla informații despre serviciile oferite de Ambasada SUA în Moldova și despre activitatea centrelor cultural-educative americane. Totodată, au fost prezentate programele de schimb educațional ale Guvernului SUA, precum și asistența acordată de Statele Unite în domeniul justiției.

Ambasada SUA a organizat activități similare pe 22 aprilie la Bălți, iar pe 24 aprilie un eveniment asemănător va avea loc la Comrat. Pe 4 iulie, Statele Unite vor marca cea de-a 250-a aniversare a semnării Declarației de Independență.

The post 250 de ani de la independența SUA, sărbătoriți la Chișinău appeared first on ipn.md.

În contextul bombardamentelor din Ucraina, care au avariat grav linia electrică Isaccea-Vulcănești, premierul a explicat impactul acestui incident asupra securității energetice a țării.

„Linia Isaccea-Vulcănești este linia noastră principală, de aceea când a fost lovită am realizat că avem o penurie în orele de vârf de aproximativ 400 MW. 400 de MW e mult pentru Republica Moldova”, a menționat Alexandru Munteanu.

Șeful executivului a precizat că pentru eliminarea acestor riscuri, este crucială conexiunea energetică cu România, prin linia electrică Bălți-Suceava. „Vom obține o independență totală când vom lansa linia Bălți-Suceava, care va ocoli porțiunea de 40 de kilometri care trece pe teritoriul Ucrainei”, a explicat Alexandru Munteanu.

Prim-ministrul a precizat că autoritățile se pregătesc să lanseze lucrările liniei Bălți-Suceava în viitorul apropiat, în paralel cu dezvoltarea altor surse de energie.

„Va mai dura până va fi gata acest proiect. Lansăm acest proiect în câteva luni. Vom încerca să accelerăm atât cât va fi posibil. Între timp, încercăm că creăm surse alternative, cum ar fi cele regenerabile. Deja mai mult de 1/3 din energia electrică generată în Republica Moldova provine din regenerabile”, a precizat prim-ministrul.

The post Moldova va obține o independență energetică totală când va lansa linia Bălți-Suceava, premier appeared first on ipn.md.

Se împlinesc 108 ani de la votul istoric al Unirii Basarabiei cu România. Astăzi reunificarea românească – înțeleasă ca unirea dintre Republica Moldova și România – rămâne una dintre cele mai complexe ecuații politice ale Europei de Est. Ea nu poate fi redusă nici la nostalgie istorică, nici la oportunism geopolitic. Este, în esență, o problemă de convergență între memorie, identitate și context internațional.

Dacă în cazul reunificării germane în 1990, istoria a oferit o „fereastră” aproape irepetabilă, în spațiul românesc condițiile sunt mult mai fragmentate. Comparația cu Reunificarea Germaniei nu trebuie înțeleasă ca un model de urmat mecanic, ci ca un instrument analitic, o oglindă care scoate în evidență atât posibilitățile, cât și limitele proiectului românesc.

Istoria: fundament comun, traiectorii divergente

Națiunea română modernă s-a construit în logica secolului al XIX-lea, sub presiunea imperiilor și în spiritul ideii europene de stat-națiune. De la proiectele intelectuale ale Școlii Ardelene până la Unirea Principatelor Române și culminând cu Marea Unire, unitatea politică a fost expresia unei conștiințe colective în formare.

Această construcție a fost însă fracturată de două momente istorice majore: anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 și ruptura produsă în 1940, în urma Pactul Ribbentrop-Molotov. Spre deosebire de divizarea germană postbelică, care a fost în esență geopolitică, ruptura românească a fost urmată de un proces sistematic de reconfigurare identitară.

În spațiul dintre Prut și Nistru, deceniile sovietice au produs nu doar represiune – deportări, foamete, deznaționalizare – ci și o transformare profundă a conștiinței. Aici se află diferența structurală față de cazul german: în timp ce Germania a fost divizată politic, spațiul românesc a fost parțial reconfigurat identitar.

Lecția germană: convergența ca moment istoric

Prăbușirea Zidului Berlinului a pus în mișcare unul dintre cele mai impresionante procese politice ale secolului XX, transformând în mai puțin de un an o Germanie divizată într-un stat unificat. Această evoluție rapidă nu a fost rezultatul hazardului, ci expresia unei convergențe rare de factori decisivi: dispariția Uniunii Sovietice ca actor coercitiv, acordul marilor puteri occidentale, forța economică a Germaniei de Vest și, mai ales, existența unei identități naționale ferme și necontestate.

Pentru cetățenii din Germania de Est, apartenența la națiunea germană nu reprezenta o alegere, ci o certitudine. Nu exista o competiție între identități, nici ambiguități majore privind apartenența națională.

Prin contrast, în Republica Moldova, realitatea este profund diferită. Identitatea colectivă este fragmentată și adesea tensionată, oscilând între repere românești, moldovenești sau formule hibride. Această pluralitate identitară nu constituie un simplu detaliu de context, ci principala barieră structurală în calea oricărui proiect de reunificare.

Republica Moldova: stat între direcții geopolitice

Independența din 1991 a fost proclamată într-un context de dezagregare imperială, nu de consolidare națională. Republica Moldova a moștenit instituții fragile și o societate profund divizată.

Conflictul din regiunea transnistreană – susținut indirect de Rusia – a blocat procesul de consolidare statală și a menținut o vulnerabilitate strategică constantă. Timp de trei decenii, Republica Moldova a oscilat între două direcții: integrarea europeană și dependența de spațiul ex-sovietic.

Alegerea cursului de dezvoltare european și obținerea statutului de candidat la Uniunea Europeană au schimbat semnificativ dinamica. Integrarea europeană nu exclude reunificarea – dimpotrivă, o poate transforma dintr-un proiect disruptiv în unul gradual și funcțional.

Condițiile reale ale reunificării

Dincolo de dimensiunea simbolică a discursului, reunificarea depinde în mod esențial de o serie de condiții concrete. În primul rând, este indispensabil un consens identitar intern solid, deoarece, în absența unei majorități românești clare în Republica Moldova, orice proiect de unire ar fi lipsit de legitimitate democratică. Această problemă nu este doar de natură politică, ci una profund psihologică, legată de modul în care este percepută apartenența națională. În al doilea rând, convergența europeană joacă un rol crucial, întrucât integrarea în Uniunea Europeană creează un cadru comun de norme, instituții și valori, reducând relevanța frontierelor și diminuând potențialul traumatic al unei eventuale unificări. În fine, limitarea influenței ruse rămâne o condiție esențială, deoarece atâta timp cât Rusia continuă să fie un actor activ în regiune, inclusiv prin dosarul transnistrean, orice inițiativă de reunificare va rămâne vulnerabilă la presiuni și ingerințe externe.

Scenarii posibile: între gradualitate și oportunitate

Scenariul gradual

Apropierea continuă prin integrare europeană, interconectare economică și armonizare instituțională. Un eventual referendum ar veni ca punct final, nu ca punct de plecare.

Scenariul accelerat

O schimbare geopolitică majoră – similară contextului din 1989-1991 – ar putea deschide o oportunitate rapidă. Dar, fără consens intern, acest scenariu ar fi instabil.

Status quo-ul

Pe termen scurt, acesta rămâne cel mai probabil: apropiere fără unire formală, dar cu integrare funcțională crescândă.

Obstacolele structurale: dincolo de voința politică

Reunificarea nu este împiedicată doar de lipsa voinței politice, ci mai ales de o serie de realități structurale care complică profund acest proces. Printre acestea se numără decalajul economic considerabil dintre România și Republica Moldova, fragilitatea instituțională însoțită de moștenirea corupției, problema nerezolvată a Transnistriei, precum și sensibilitățile minorităților etnice și lingvistice. Spre deosebire de situația Germaniei de Vest, care dispunea de resursele necesare pentru a integra rapid Germania de Est, România ar avea nevoie de un sprijin extern substanțial pentru a putea susține un proces de o asemenea amploare.

Rolul României: între responsabilitate și prudență strategică

Pentru România, reunificarea nu reprezintă doar un ideal istoric, ci și o responsabilitate politică și strategică. Tocmai de aceea, acest obiectiv nu poate fi tratat în registru emoțional, ci trebuie gestionat prin politici coerente, pe termen lung, adaptate realităților regionale și internaționale. O abordare eficientă presupune, în primul rând, consolidarea interconectării dintre cele două maluri ale Prutului prin investiții consistente în infrastructură și energie, capabile să creeze o dependență funcțională și beneficii concrete pentru cetățeni. În același timp, sprijinul ferm și constant pentru parcursul european al Chișinăului devine esențial, deoarece însăși mișcarea spre integrarea în Uniunea Europeană oferă cadrul instituțional și normativ care poate face un eventual proces de reunificare mai previzibil și mai stabil.

Pe dimensiunea internă, politicile educaționale și culturale trebuie orientate spre consolidarea și afirmarea identității românești, într-un mod incluziv și argumentat, capabil să reducă fragmentările identitare existente. Complementar, România ar trebui să promoveze activ, în plan extern și în special la nivelul Uniunii Europene, legitimitatea dreptului la unitate națională, în linie cu precedentul german, transformând această temă din una sensibilă în una de principiu european.

În mod paradoxal, însă, România continuă să tolereze perpetuarea, inclusiv în spațiul european, a percepției conform căreia românii din Republica Moldova ar constitui o minoritate națională distinctă. Această ambiguitate nu doar că slăbește coerența discursului strategic, dar afectează și capacitatea de a susține, în mod credibil, un proiect de reunificare fundamentat pe identitate comună.

Concluzie: un proces, nu un moment

Comparată cu reunificarea Germaniei, reunificarea românească apare, fără îndoială, mai complexă, dar nu imposibilă. Diferența esențială nu rezidă doar în contextul geopolitic, ci mai ales în stadiul conștiinței colective. Germania s-a reunificat rapid pentru că unitatea identitară exista deja; în spațiul dintre Prut și Nistru, această unitate rămâne încă un obiectiv în curs de reconstrucție.

În acest proces, rolul liderilor politici devine determinant. Istoria anului 1918 demonstrează că momentele decisive nu sunt fructul hazardului, ci al acțiunii unor elite capabile să înțeleagă contextul și să acționeze responsabil. Liderii Sfatului Țării nu au creat artificial voința unirii, ci au cristalizat-o politic, oferindu-i formă instituțională și legitimitate. Ei au știut să transforme o oportunitate istorică într-o decizie strategică, asumându-și riscuri într-un context incert.

Astăzi, o eventuală reunificare nu va putea fi rezultatul unui gest politic singular sau al unei conjuncturi favorabile izolate. Ea presupune un proces gradual de convergență – economică, instituțională și, mai ales, identitară. Liderii politici contemporani au responsabilitatea de a construi acest proces cu răbdare și claritate strategică, evitând atât tentația populismului, cât și pasivitatea.

Unirea nu este un act de voință instantanee, ci o construcție istorică ce necesită timp, coerență și efort susținut. Iar succesul său depinde de întâlnirea dintre două dimensiuni: pe de o parte, maturizarea societății și consolidarea unei conștiințe comune, iar pe de altă parte, existența unor lideri capabili să recunoască momentul favorabil și să acționeze, asemenea celor din 1918, cu luciditate, curaj și responsabilitate.

The post Reunificarea românească: precedentul german și dilemele contemporane. Op-Ed de Anatol Țăranu appeared first on ipn.md.

Cu acest prilej, șefa statului va susține un discurs în plenul Parlamentului de la Vilnius, în cadrul unei sesiuni solemne.

Agenda vizitei cuprinde întrevederi cu omologul lituanian, cu prim-ministra Inga Ruginienė și cu președintele Parlamentului, Juozas Olekas.

Discuțiile vor viza parcursul european al Republicii Moldova, consolidarea securității și rezilienței în regiune, sprijinul continuu pentru Ucraina, precum și cooperarea bilaterală, inclusiv oportunitățile de investiții pentru companii lituaniene în Moldova.

The post Președinta va efectua o vizită oficială în Lituania appeared first on ipn.md.