Summitul NATO de la Ankara, desfășurat pe 7 și 8 iulie, nu a fost un exercițiu diplomatic de rutină. A fost, în esență, actul prin care Alianța Nord-Atlantică și-a recunoscut oficial noua realitate strategică: Rusia nu mai este un rival ocazional sau o problemă regională, ci o amenințare structurală, pe termen lung, la adresa întregii securități euro-atlantice. Această formulare, repetată insistent în declarația finală, nu este o simplă figură de stil diplomatică. Este un diagnostic. Și diagnosticele, spre deosebire de declarațiile politice, au consecințe bugetare, militare și instituționale concrete.

Cifrele vorbesc de la sine. Peste 50 de miliarde de dolari în noi achiziții militare anunțate direct la summit. Un angajament de 70 de miliarde de euro pentru sprijinul Ucrainei doar în 2026, cu promisiunea unui nivel cel puțin egal în 2027. Cheltuielile totale de apărare ale statelor membre estimate să atingă 1,8 trilioane de dolari în acest an. Investiții masive în apărare antirachetă, sisteme fără pilot, inteligență artificială militară și infrastructură cibernetică comună. Aliații europeni și Canada și-au majorat, numai în 2025, cheltuielile de apărare cu peste 139 de miliarde de dolari.

Acesta nu este limbajul unei alianțe care se pregătește de pace. Este limbajul unei alianțe care se pregătește, metodic și cu resurse enorme, pentru o confruntare prelungită cu Rusia – fie ea directă sau, mai probabil, prin descurajare susținută financiar și tehnologic la un nivel fără precedent de la Războiul Rece încoace.

Reacția Moscovei a confirmat, paradoxal, exact ceea ce NATO a diagnosticat. Purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a numit deciziile de la Ankara „iresponsabile” și a acuzat statele europene că se pregătesc pentru un conflict armat cu Rusia. Dincolo de retorica obișnuită, a existat și o recunoaștere semnificativă din partea Moscovei: că toți aliații, inclusiv cei care nu percep un pericol imediat dinspre Rusia, au semnat aceeași evaluare a amenințării. Unanimitatea aceasta, subliniată chiar de Kremlin cu regret, este poate cel mai important semnal politic ieșit din summit.

Ce înseamnă, de fapt, apartenența la NATO – și ce înseamnă absența ei

Este exact aici unde discuția devine relevantă pentru Republica Moldova. Pentru că declarația de la Ankara nu vorbește doar despre Ucraina sau despre flancul estic al NATO în sens generic. Vorbește despre diferența fundamentală, existențială chiar, dintre statele aflate sub umbrela articolului 5 și cele care nu sunt.

Articolul 5 – principiul conform căruia un atac împotriva unui aliat este un atac împotriva tuturor – rămâne, așa cum a fost reafirmat la Ankara, fundamentul întregii arhitecturi de securitate occidentală. Este mecanismul care transformă un miliard de cetățeni din 32 de state într-o singură comunitate de apărare. Este motivul pentru care nimeni, nici măcar Rusia, nu a testat vreodată în mod direct un stat membru NATO printr-o agresiune militară convențională, în ciuda unei retorici ostile continue.

Ucraina nu are acest scut. Republica Moldova nu îl are nici ea. Și diferența dintre state precum Polonia sau statele baltice, pe de o parte, și Ucraina sau Republica Moldova, pe de altă parte, nu este una de intensitate a amenințării resimțite din partea Moscovei – este una structurală, juridică, de apartenență la un sistem de descurajare colectivă. Summitul de la Ankara a arătat, o dată în plus, cât de mult este dispusă Alianța să investească pentru a proteja acest sistem pentru membrii săi. Și, implicit, cât de expuse rămân statele din afara lui.

Sprijinul de 70 de miliarde de euro pentru Ucraina este generos, dar el rămâne, așa cum s-a subliniat chiar în textul declarației, asistență – nu garanție de securitate colectivă. Declarația finală de la Ankara nu conține nicio referire la o eventuală aderare a Ucrainei la NATO. Este o omisiune grăitoare: Alianța este dispusă să finanțeze masiv apărarea Ucrainei, dar nu, cel puțin deocamdată, să o integreze în mecanismul care ar face acest ajutor inutil pe termen lung, pentru că ar activa automat apărarea colectivă.

Precedentul Finlandei și al Suediei – și de ce contează pentru Chișinău

Cea mai clară lecție a ultimilor ani, una care ar trebui să fie punctul de plecare al oricărei dezbateri serioase despre securitatea Republicii Moldova, este cea oferită de Finlanda și Suedia. Ambele state au menținut, timp de decenii, o politică de neutralitate atent construită, motivată tocmai de dorința de a nu provoca Moscova și de a evita să devină o linie de front. Războiul din Ucraina a demonstrat, în câteva luni, falimentul acestei logici: neutralitatea nu a fost percepută de Rusia drept o garanție de siguranță pentru vecinii ei, ci drept o fereastră de vulnerabilitate. Helsinki și Stockholm au tras concluzia corectă și rapid – au renunțat la o tradiție de neutralitate mai veche decât Războiul Rece și au aderat la NATO.

Republica Moldova se află astăzi într-o poziție structural similară celei pe care Finlanda și Suedia au abandonat-o. Neutralitatea moldovenească, înscrisă în Constituție, este adesea prezentată drept o formulă de protecție împotriva implicării în conflicte regionale. În realitate, ea nu a împiedicat prezența trupelor ruse pe teritoriul național, în regiunea transnistreană, de peste trei decenii. Nu a împiedicat presiunile economice, energetice și informaționale exercitate constant asupra Chișinăului. Nu a împiedicat tentativele repetate de destabilizare politică internă. Neutralitatea nu a fost, în cazul Republicii Moldova, o garanție de securitate – a fost, cel mult, o formulă retorică ce a permis unui actor extern să mențină o influență disproporționată asupra unui stat suveran, sub pretextul respectării acestui statut.

Summitul de la Ankara confirmă, prin amploarea investițiilor și prin unanimitatea diagnosticului privind Rusia, că statele care se află efectiv sub protecția NATO tratează amenințarea rusă drept una reală, structurală și de lungă durată – nu drept un fenomen trecător care se va estompa de la sine. Este greu de argumentat că un stat aflat direct în vecinătatea acestei amenințări, fără protecția pe care o oferă articolul 5, ar putea fi mai puțin expus decât membrii Alianței.

România, Marea Neagră și responsabilitatea regională

Un alt element relevant pentru Chișinău, prezent explicit în relatările despre summit, este poziționarea României. Președintele Nicușor Dan a confirmat la Ankara angajamentul Bucureștiului de a aloca aproximativ 3,7% din PIB pentru apărare și securitate în 2026 și a subliniat rolul României ca actor stabilizator pe flancul estic și în regiunea Mării Negre, inclusiv prin sprijinul continuu acordat Ucrainei și Republicii Moldova, printre altele prin formatul București 9.

Această poziționare confirmă un adevăr geopolitic simplu, dar esențial: securitatea Republicii Moldova nu poate fi separată de securitatea regională mai largă a Mării Negre. România, stat membru NATO, își asumă un rol activ nu doar ca beneficiar al protecției Alianței, ci ca furnizor de stabilitate pentru vecinii săi nealiniați. Este o formă de sprijin valoroasă – logistică, politică, diplomatică – dar rămâne, prin definiție, limitată în comparație cu ceea ce ar oferi o apartenență directă la sistemul de apărare colectivă.

Lecția pe care Chișinăul are datoria să o învețe

Din declarația de la Ankara, din reacția furioasă a Moscovei, din precedentul finlandez și suedez, și din poziționarea activă a României, se conturează un tablou clar. NATO rămâne, așa cum demonstrează istoria ultimelor opt decenii, cea mai eficientă structură de securitate colectivă construită vreodată – nu pentru că ar fi infailibilă, ci pentru că niciun stat membru nu a fost vreodată atacat militar de un adversar convențional în cei peste 75 de ani de existență a Alianței. Investițiile anunțate la Ankara arată, mai mult decât orice discurs, că acest angajament rămâne solid și că statele membre sunt dispuse să plătească prețul politic și financiar pentru a-l menține.

Pentru Republica Moldova, întrebarea nu mai este dacă amenințarea rusă este reală – cei treizeci de ani de prezență militară neautorizată în Transnistria, de presiuni energetice și de campanii de dezinformare oferă un răspuns lipsit de ambiguitate. Întrebarea reală este dacă statutul de neutralitate mai servește vreun scop practic de protecție, sau dacă a devenit, așa cum s-a întâmplat cu neutralitatea finlandeză și suedeză înainte de 2022, o construcție simbolică menținută mai mult din inerție și teamă decât din calcul strategic rațional.

Lecția Ankarei nu este o invitație la retorică belicoasă, nici o presiune pentru decizii pripite. Este o invitație la realism. Statele care se bucură astăzi de cea mai mare securitate din regiune sunt cele integrate în structuri de apărare colectivă credibile și bine finanțate. Statele care rămân în afara acestor structuri, oricât de sinceră ar fi neutralitatea lor declarată, rămân expuse unui calcul de putere pe care nu îl controlează. Republica Moldova nu poate schimba geografia care o plasează la granița unei zone de conflict activ. Dar poate, ca și Finlanda și Suedia înaintea sa, să decidă dacă vrea să înfrunte această realitate izolată sau alături de o alianță care tocmai și-a demonstrat, cu cifre concrete și angajamente pe termen lung, disponibilitatea de a investi masiv în apărarea membrilor săi.

Ankara a fost, în fond, un test de coerență pentru Occident. Chișinăul are acum propriul test de coerență de trecut: acela de a alinia discursul politic despre europenizare și securitate cu o evaluare onestă a instrumentelor care oferă, în mod dovedit, protecție reală.

The post Ankara construiește descurajare, Chișinăul încă mizează pe neutralitate. Op-Ed de Anatol Țăranu appeared first on ipn.md.

Pentru asta, opt țări membre vor pune la dispoziția militarilor Alianței 16 centre de instruire. Decizia reflectă lecțiile învățate din războiul din Ucraina, unde dronele au devenit un element esențial al operațiunilor militare. NATO consideră că amenințările generate de vehiculele aeriene fără pilot evoluează rapid și impun investiții accelerate atât în sisteme de detectare și interceptare, cât și în pregătirea personalului.

Pentru a accelera achizițiile, Alianța va crea o piață comună dedicată sistemelor anti-dronă, prin care statele membre vor putea cumpăra echipamente testate și compatibile cu standardele NATO, se arată în comunicatul Alianței. Inițiativa urmărește reducerea timpului necesar achizițiilor și creșterea interoperabilității între armatele aliate.

Anunțul face parte dintr-un pachet mai amplu de proiecte prezentate la summitul NATO de la Ankara, care include și achiziții de aeronave-radar, drone de mare altitudine, avioane de realimentare și alte programe de consolidare a industriei de apărare. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că investițiile sunt menite să transforme angajamentele politice în capacități militare concrete și să răspundă amenințărilor tot mai complexe la adresa securității Alianței. Potrivit acestuia, dezvoltarea tehnologiilor anti-drone și extinderea cooperării industriale reprezintă o prioritate strategică pentru următorii ani.

The post NATO va investi peste 40 de miliarde de dolari în sisteme anti-drone și instruirea operatorilor appeared first on ipn.md.

Mandatul Irlandei, care se întinde pe o perioadă de șase luni, până pe 31 decembrie, marchează a opta oară când statul deține președinția Consiliului. Într-un context global definit de instabilitate și provocări majore, Dublinul își propune să acționeze sub deviza „Putere prin unitate”. De asemenea, accentul va fi pus pe statul de drept, reziliența democrațiilor și drepturile fundamentale, inclusiv protecția minorităților și a copiilor în mediul online.

În același timp, Irlanda va acorda o atenție deosebită procesului de extindere a UE, considerându-l un instrument esențial pentru asigurarea păcii și prosperității pe întreg continentul. Guvernul de la Dublin și-a exprimat sprijinul în procesul de aderare bazat pe merit pentru statele candidate precum Moldova și Ucraina. În acest sens, Irlanda insistă ca valorile fundamentale ale blocului comunitar, în special statul de drept, să fie respectate cu strictețe atât în interiorul UE, cât și în țările candidate.

Totodată, în timpul mandatului de șase luni, Irlanda își propune negocieri complexe privind viitorul buget multianual al uniunii, menținând în același timp sprijinul pentru politici-cheie precum Politica Agricolă Comună și coeziunea regională.

The post Irlanda preia președinția Consiliului UE, cu o agendă axată pe extindere și pe securitate appeared first on ipn.md.

Declarația comună, semnată de liderii Finlandei, Suediei, Poloniei, României și țărilor baltice, subliniază că flancul estic, care se întinde de la regiunea arctică la Marea Baltică și Marea Neagră, constituie prima linie de apărare în cazul unei agresiuni armate. Această regiune, spun ei, protejează nu doar frontierele naționale, ci și stabilitatea și prosperitatea întregii Uniuni Europene și a Alianței Nord-Atlantice.

Totodată, liderii au avertizat că politicile Rusiei și războiul său de agresiune împotriva Ucrainei confirmă faptul că Moscova rămâne principala amenințare la adresa păcii și securității euro-atlantice. Pe lângă agresiunea militară convențională, cei șapte lideri au condamnat campaniile hibride coordonate de Rusia, care includ acte de sabotaj, atacuri cibernetice, perturbarea infrastructurii critice și încălcări ale spațiului aerian cu drone.

În acest context, țările de pe Flancul Estic au subliniat urgența consolidării sistemelor anti-dronă și a capacităților de apărare prin inițiative naționale și multilaterale, susținute de mecanisme financiare ale UE. De asemenea, s-a pus un accent deosebit pe proiectul strategic Eastern Flank Watch, care vizează dezvoltarea unor capacități militare critice și consolidarea industriei europene de apărare, alături de inițiative precum Scutul Estic și Linia de Apărare Baltică.

În același timp, liderii au reiterat necesitatea de a sprijini Ucraina în efortul său de a obține o pace justă și durabilă, oferind garanții de securitate credibile. Documentul evidențiază faptul că sprijinul financiar prin împrumuturile UE este esențial, dar nu trebuie să înlocuiască ajutorul bilateral. Totodată, statele semnatare sprijină integrarea euro-atlantică a Ucrainei, considerând acest proces esențial pentru stabilitatea continentului.

The post Liderii de pe flancul estic al NATO se angajează să aloce 5% din PIB pentru apărare appeared first on ipn.md.

„Vom veni cu mai multe comunicări și o să explicăm ce prevede această modificare a legislației care este în lucru. Ne propunem, în conformitate cu Constituția Republicii Moldova, să oferim o instruire obligatorie cetățenilor, pentru a-și apăra patria”, a declarat Anatolie Nosatîi.

Ministrul a precizat că instruirea ar putea viza persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani și ar urma să se desfășoare în forme adaptate, în funcție de resursele disponibile și capacitatea Armatei Naționale. „Nu înseamnă că toți vor merge la armată. Este o interpretare eronată. Activitatea se va face gradual, în funcție de capacități”, a subliniat ministrul apărării.

Anatolie Nosatîi a mai menționat că măsura ar urma să contribuie la creșterea nivelului de pregătire a populației în fața diverselor situații de risc și la consolidarea rezilienței naționale.

The post Statul analizează introducerea unei forme minime de instruire militară obligatorie pentru cetățeni appeared first on ipn.md.

În discuțiile cu viceprim-ministrul industriei și comerțului, Karel Havlíček, Igor Gosu a abordat evoluția relațiilor economice dintre cele două țări, comerțul bilateral și investițiile cehe în Moldova. Potrivit președintelui Parlamentului, în țară activează în prezent peste 45 de companii cu capital ceh, iar autoritățile își propun să atragă noi investiții, inclusiv în domeniul energetic și în sectorul tehnologiilor moderne.

Un alt subiect al vizitei a fost cooperarea în domeniul apărării. În cadrul întrevederii cu viceprim-ministrul și ministrul apărării, Jaromír Zůna, șeful legislativului a declarat că Moldova și-a consolidat în ultimii ani capacitățile de apărare și apreciază sprijinul oferit de Cehia pentru modernizarea Armatei Naționale și instruirea militarilor moldoveni.

În cadrul vizitei, Igor Grosu s-a întâlnit la Telč și cu președintele Senatului ceh, Miloš Vystrčil. Oficialii au discutat despre parcursul european al Moldovei, reformele implementate la nivel local și experiența Cehiei în dezvoltarea comunităților și valorificarea patrimoniului local.

De asemenea, președintele Parlamentului a mers și în orașul Tábor, unde a vizitat atelierul artistului moldovean Teodor Buzu, stabilit în Cehia și cunoscut pentru activitatea sa artistică la nivel internațional. Totodată, Igor Grosu a participat la prezentarea filmului „Repere din Moldova”, realizat de regizorul ceh Petr Voldán, căruia i-a înmânat o diplomă de recunoștință din partea Parlamentului Republicii Moldova.

Vizita oficială a președintelui Parlamentului, Igor Grosu, în Cehia s-a desfășurat în perioada 22-23 iunie, la invitația președintelui Senatului ceh, Miloš Vystrčil.

The post Cooperarea dintre Moldova și Cehia, discutată de Igor Grosu cu oficiali cehi appeared first on ipn.md.

Liderii europeni au reconfirmat sprijinul ferm și de neclintit pentru Ucraina în contextul războiului de agresiune dus de Rusia. Un punct central al discuțiilor a fost creditul de 90 de miliarde de euro pentru 2026 și 2027, prima tranșă urmând să fie plătită până la sfârșitul lunii iunie. Această asistență financiară este menită să acopere deficitul bugetar al Ucrainei și să susțină eforturile de reconstrucție postbelică.

Pe lângă sprijinul financiar, UE s-a declarat pregătită să ofere garanții de securitate solide, inclusiv prin intermediul Coaliției de Voință și în strânsă cooperare cu SUA. Militar, prioritatea zero rămâne livrarea de sisteme de apărare aeriană, muniții și rachete pentru a proteja civilii și infrastructura energetică critică a Ucrainei.

În același timp, Consiliul European a condamnat ferm incidentul grav din 29 mai, când o dronă rusească s-a prăbușit peste un bloc din Galați, unde două persoane au fost rănite. Liderii UE au subliniat că agresiunea Rusiei amenință direct stabilitatea regiunii, iar ca răspuns la aceste amenințări de pe flancul estic, s-a decis accelerarea proiectului „Supravegherea flancului estic” și a altor inițiative menite să securizeze integral frontierele terestre, aeriene și maritime ale Uniunii.

Totodată, UE planifică să-și intensifice până în 2030 pregătirea pentru apărare prin reducerea dependențelor strategice și consolidarea bazei industriale pentru producția rapidă de echipamente. Strategia vizează dezvoltarea tehnologiilor de vârf și contracararea atacurilor hibride orchestrate de Rusia și Belarus. În paralel, presiunea asupra Moscovei va crește prin adoptarea celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni, vizând veniturile energetice și așa-numita „flota din umbră”.

The post Liderii UE au decis consolidarea sprijinului pentru Ucraina și accelerarea pregătirilor pentru apărarea statelor membre din flancul estic appeared first on ipn.md.

Participanții au analizat modul în care evoluțiile tehnologice schimbă domeniul securității și apărării, inclusiv lecțiile învîțate din războiul din Ucraina. Discuțiile s-au concentrat pe domeniile în care Republica Moldova ar putea investi pentru a-și consolida capacitățile de apărare și reziliența.

Printre prioritățile identificate se numără dezvoltarea dronelor și a sistemelor de detectare și combatere a acestora, utilizarea inteligenței artificiale, consolidarea infrastructurii digitale, dezvoltarea comunicațiilor securizate și crearea de soluții software pentru instituțiile din domeniul securității și apărării.

Participanții au subliniat că dezvoltarea acestor capacități necesită cooperarea dintre instituțiile statului, mediul academic, companii și investitori. Totodată, a fost evidențiată necesitatea adaptării legislației pentru a facilita dezvoltarea industriei de apărare, reducerea procedurilor birocratice și implicarea mai activă a sectorului privat în producerea de servicii destinate domeniului securității.

Un alt subiect abordat a fost extinderea cooperării internaționale, inclusiv în formatul Republica Moldova, România și Ucraina.

Potrivit directorului executiv al Institutului Euro-Atlantic pentru Consolidarea Rezilienței, Radu Burduja, discuțiile reprezintă începutul unui proces mai amplu de elaborare a unor inițiative și proiecte concrete. Organizatorii intenționează să formuleze recomandări și să promoveze parteneriate, investiții și proiecte care să susțină dezvoltarea unei industrii moderne de apărare.

The post Noile provocări de securitate și rolul tehnologiilor, discutate la Chișinău appeared first on ipn.md.

Astfel, companiile canadiene din domeniul apărării și cel aerospațial obțin dreptul de a participa la procedurile de achiziții desfășurate prin intermediul instrumentului de finanțare a achizițiilor de armament SAFE. Vasilis Palmas, ministrul apărării al Ciprului – țară care deține președinția rotativă a Consiliului UE – a declarat că alăturarea Canadei la SAFE stabilește un precedent important pentru modul în care blocul comunitar poate colabora cu parteneri strategici cheie pentru a proteja viitorul colectiv.

Uniunea Europeană a lansat programul SAFE anul trecut pentru a impulsiona investițiile în apărare. Instrumentul se concentrează pe finanțarea investițiilor urgente în baza tehnologică și industrială de apărare europeană, având ca obiective principale stimularea producției, asigurarea disponibilității rapide a echipamentelor militare și eliminarea deficitelor de capacitate din cadrul uniunii. Până în prezent, Consiliul UE a aprobat accesul la finanțare prin acest program pentru mai multe state membre, printre care România, Bulgaria, Cipru și Belgia.

The post Canada, prima țară non-europeană admisă în programul SAFE pentru achiziții de apărare appeared first on ipn.md.

Potrivit ministrului lituanian al apărării, Robertas Kaunas, strategia națională de securitate se bazează pe doi piloni fundamentali: dezvoltarea capacităților naționale și apărarea colectivă în cadrul NATO. El a subliniat importanța investițiilor proprii ca o condiție pentru sprijinul aliaților.

Prin această alocare bugetară pentru anul curent, statul baltic își propune, pe lângă modernizarea armatei, să descurajeze orice potențială agresiune în regiune.

The post Lituania devine primul stat NATO care va aloca peste 5% din PIB pentru apărare în 2026 appeared first on ipn.md.