logo

Ziua de 28 iunie 1940 între sărbătoare și catastrofă. Dezbatere IPN


https://www.ipn.md/ro/ziua-de-28-iunie-1940-intre-sarbatoare-si-catastrofa-8004_1105487.html

Una din sursele importante ale fragmentării societății moldovenești actuale își are rădăcinile în istorie, mai bine zis în aprecierea diferită a evenimentelor istorice importante, iar ziua de 28 iunie face parte din această categorie. Pe 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost ocupate de Uniunea Sovietică, iar în societate există o apreciere cu diapazonul „de la sărbătoare la catastrofă” a acestei zile. Contextul acelei perioade de cumpănă pentru soarta societății moldovenești, dar și care au fost motivele, acțiunile și consecințele acelei zile îndepărtate de acum 84 de ani au discutat participanții la dezbaterea publică „Ziua de 28 iunie 1940 între sărbătoare și catastrofă”, organizată de Agenția de presă IPN.

Expertul permanent proiectului, Igor Boțan, a declarat că Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop.

„Pactul, prin protocolul secret, a însemnat împărțirea sferelor de influență în Europa între cele două puteri. Practic, acest pact de neagresiune între cele două mari puteri stipula, printre rânduri, că fiecare dintre cele două state semnatare avea libertatea să acționeze conform propriilor interese politice și teritoriale, cu condiția să nu o facă în detrimentul celeilalte părți, iar miezul problemei îl reprezenta de fapt controlul asupra spațiului european dintre cele două state”, explică expertul.

Igor Boțan a precizat că ultimatul este, de obicei, un comunicat, cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. „Deci, este vorba despre o notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. Ultimatumurile sunt utilizate în principal în politică și, uneori sunt precedate de o declarație de război”, a mai spus expertul proiectului.

Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, consideră că problema Basarabiei în relațiile internaționale începe în anul 1812, atunci când a fost anexată prin forța armelor de către Imperiul Țarist. „A fost un act care se înscria perfect în realitățile politice și diplomatice din acea perioada. Atunci, acela care dispunea de forța armei, care era puternic, acela și dicta condițiile juridice de relaționare cu alte state. Aici e bine să ne aducem aminte – Principatul Moldovei, care exista în acel moment și din componența căruia făcea parte teritoriul Basarabiei, mai pe urmă anexat de către Imperiul Țarist. Deci, Principatul Moldovei nu era parte a Imperiului Otoman, dar era în relații de suzeranitate cu Imperiu. Era o situație de semi-dependență de Imperiul Otoman. Adică exista o suveranitate limitată a Principatului Moldovei și atunci când Rusia țaristă a anexat Basarabia, de fapt, negocierile s-au dus nu cu acest stat care avea o suveranitate, dar s-au dus între Imperiul Otoman și Imperiul Țarist. Turcia nu avea dreptul juridic, chiar și pentru perioada respectivă, să facă ceea ce a făcut – adică să cedeze o parte din principatul Moldovei către Rusia țaristă”, relatează Anatol Țăranu.

Doctorul în istorie a declarat că pe 27 martie 1918, ca rezultat al celor evenimente care se petreceau în Rusia, inclusiv revoluția, prin votul Sfatului Țării – organul reprezentativ al Basarabiei din acea perioadă – acest teritoriu a trecu benevol în componența României. „De fapt, s-a întors acasă în spațiul său al provenienței sale etnoculturale și istorice. De fapt, recunoașterea juridică a Actului trecerii Basarabiei în componența României s-a făcut la Congresul de la Paris din 1920, congres care a pus punctul pe Primul Război Mondial. La acel congres a fost semnat acordul prin care se recunoaște că Basarabia este parte a României. Asta a fost baza juridică a apartenenței Basarabiei la România”, a menționat comentatorul.

Potrivit lui, Uniunea Sovietică, pe parcursul perioadei interbelice, în permanență a contestat apartenența Basarabiei la România. Dar au fost momente în lupta diplomatică în jurul problemei Basarabiei, când URSS de fapt manifesta disponibilitatea de a recunoaște Basarabia în componența României, pe anumite condiții. „Mai departe de inițiativă, nu s-a trecut. Dar există documente care atestă faptul că diplomația sovietică era gata să discute această problemă la modul serios. Deci, Uniunea Sovietică înțelegea că Basarabia este pământ românesc, că aparține României, dar desigur, din considerente politice și geopolitice, Uniunea Sovietică a făcut tot posibilul să nu recunoască acest lucru ca mai pe urmă să revină la problema Basarabiei în 1940 și prin forța armelor să-și reîntoarcă acest teritoriu”, a mai spus Anatol Țăranu.

Ion Varta, doctor în istorie, a declarat că, prin acel Tratat de pace din 28 octombrie 1920, semnat în cadrul Conferenței de pace de la Paris, s-a conferit legitimitate actului istoric din 27 martie 1918. Adică marile puteri au recunoscut că, de fapt, acest teritoriu a fost acaparat anterior contrar voinței. Potrivit lui, „revenind acasă”, acest teritoriu a avut parte de o mulțime de primeniri și reveniri la normalitate. Or, sub administrația imperială rusă de ocupație, populația din Basarabia a fost de fapt deznaționalizată.

„Eram cea mai incultă populație după romi. Recensământul din 1897 atestă doar 6,1% din populația majoritară românească știutoare de carte. Aici, dacă îi excludem pe reprezentanții aristocrației și clerului, țăranii știutori de carte erau vreo 4%. Dar ei nu știau carte românească. Ei frecventau școlile de un an-doi ani de zile, așa-numitele școli parohiale sau ministeriale. Acolo începeau cu abecedarul rusesc, adică erau oricum inculți. Acesta era aspectul dramatic în care s-au pomenit românii basarabeni înstrăinați și rupți de la matrice”, explică istoricul.

Potrivit lui, odată cu reîntregirea acestui teritoriu și revenirea la România, s-a produs o sumedenie de primeniri. Sub aspect juridic, Basarabia a intrat în circuitul european, s-au instituit instituțiile administrative de tip occidental. „În sfârșit, toată Basarabia profita de pe urma acestor evenimente și se produc aceste premeniri. S-au constituit prin lege organică, mai întâi, iar mai apoi prin decret regal – 738 de comune cu consilii comunale alese în competiții perfect valabile, între diferite formațiuni politice. Adică Basarabia a intrat într-un circuit modern european. Sub aspect cultural, am avut parte de o adevărat revoluție culturală, pentru că fiind aproape total analfabeți, am putut în sfârșit să ne instruim copiii în limba maternă… La finalul prezenței noastre în componența regatului României, eram peste 50% știutori de carte, inclusiv maturii au frecventat școli serale. Sovieticii, când reanexează, localnicii sunt trecuți în categoria populației analfabete pentru că nu știau limba rusă. Schimbările s-au produs sub toate aspectele”, menționează Ion Varta.

Dezbaterea publică la tema „Ziua de 28 iunie 1940 între sărbătoare și catastrofă” este a 39-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.