Nici o iluzie: în mintea ucrainenilor, care au văzul războiul - mici și mari, indiferent de vârstă, răul se identifică cu Rusia. Despre război ei vor știe că este ( a fost!) o nenorocire. O nenorocire care le-a furat celor mici copilăria și i-a făcut să vadă lumea altfel decât a fost până acum. Declarații în acest sens despre ucrainenii refugiați, scăpați de ororile războiului din țara lor, a făcut Vitali Timish, consilier al ambasadei ucrainene la Chișinău în cadrul dezbaterii „Ce vor ține minte copiii ucraineni despre război, țări și oameni?”, care a avut loc la Agenția de presă IPN.
„Indiferent de când și cum se va termina războiul, acești copii au suferit o traumă care o să-i urmărească toată viața. Ei vor fi alții decât au fost până acum, ei deja privesc realitățile cu alți ochi. Și dacă băieților le va veni vreodată să se joace de-a războiul, vă dați foarte bine seama cine va fi dușmanul, chiar dacă cineva vorbea mai înainte de popor-frate-soră-mamă și așa mai departe. Și își vor aminti doar de bine despre acei care cândva i-au adăpostit, i-au ajutat. Iar dacă sunt prea mici ca să li se întipărească în memorie aceste zile, părinții lor le vor povesti unde au fost, de ce au fost și prin ce avut de trecut”, a spus oficialul.
Vorbind despre amploarea exodului ucrainesc, Vitalii Timish a spus că începând din prima zi de război și până în prezent în Republica Moldova au intrat mai mult de 360 de mii de ucraineni. Cea mai mare parte din ei, după câteva zile de „respiro”, au plecat mai departe, în Europa, alții, în ultima perioadă, au decis să revină în patrie, iar altă parte au obținut titlu de refugiat în Moldova. În prezent, numărul lor în Republica Moldova se estimează la 96 de mii, dintre care circa 40 de mii sunt copii. „Refugiații au apărut chiar din prima zi, 24 februarie, și aceștia, marea majoritate din regiunea Odesa, nu au fugit sub tiruri de artilerie. Atunci, la Odesa a fost bombardat nu atât orașul, zonele rezidențiale, cât zonele industriale, de infrastructură. De aceea toți, care au avut posibilitate, au încărcat în mașini lucruri din gospodărie, și-au luat copiii și au plecat peste hotare. Este vorba despre oameni, familii înstărite”.
Altceva e în cazul copiilor din regiunea Jitomir, Kiev, evacuați în cadrul țării din zonele de luptă, unde se atestă situații mult mai specifice (grave). Cât privește Republica Moldova, încoace au fost transferați și copii instituționalizați în case de copii, dintre care unele grupuri au mers, după un sejur de circa o săptămână, spre exemplu, în România.
Răspunzând la întrebarea moderatorului care sunt inconveniențele copiilor, ce acuză, ce le lipsește, diplomatul, a relevat că nu se poate vorbi despre acuze ca atare. „Copiii, pur și simplu, vor acasă. Pentru dânșii, locul unde se află astăzi este un loc temporar. Și nu e vorba că e loc străin – chiar și ambianța lingvistică e favorabilă, deoarece vorbitorii de limbă română nu fac probleme prin a le vorbi ucrainenilor limba pe care o înțeleg aceștia. Problema e că ei vor acasă”, a relevat oficialul.
Dezbaterea publică la tema „Ce vor ține minte copiii ucraineni despre război, țări și oameni?”, organizată de IPN, a fost ediția a 235-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.