„Vladimir Voronin a pierdut azimutul și are de clarificat – unde sunt totuși interesele Republicii Moldova? La rândul lor, în timpul campaniei electorale, alegătorii ar trebuie să precizeze – cine totuși se implică în campaniile electorale din Republica Moldova, care străini anume?”
1. Unde sunt interesele Republicii Moldova?
În ajunul oricăror alegeri ne amintim de inspirata maximă a lui Otto von Bismark: „Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare și înainte de alegeri.” Actuala campanie electorală din Republica Moldova, ca și cele precedente, confirmă justețea maximei lui Bismark. Nu e vorba doar despre promisiunile politicienilor, care după alegeri sunt date uitării. Lucrurile sunt mai grave. Unii politicieni mint, distorsionând și fapte concrete, verificabile, care au avut loc chiar cu participarea lor, dar care actualmente nu le mai convin din considerente conjuncturiste.
Un prilej pentru revizuirea atitudinilor unor politicieni față de angajamentele pe care le-au luat în numele Republicii Moldova a servit recenta semnare de către ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi, a Memorandumului de la Kiev privind cooperarea între Republica Moldova, Georgia și Ucraina în domeniul integrării europene și Parteneriatului Estic. Astfel, Vladimir Voronin, cap de listă al Blocului electoral al comuniștilor și socialiștilor (BECS), și-a exprimat nemulțumirea față de semnarea documentului menționat, afirmând că (vezi min. 53.25-54.00): „Acum văd că umblă (străinii!) și îi atrag pe ai noștri în blocuri cu Ucraina, cu Georgia... împotriva Rusiei. Nouă ne trebuie această afacere împotriva Rusiei? ... Nu știu ce mai face femeia asta din Președinție, dar ei umblă iată la Kiev, au fost, au semnat... și fac blocurile acestea. GUAM-ul tot a fost făcut împotriva Rusiei și eu am ieșit din GUAM...Noi trebuie să fim acolo unde e interesul nostru”.
Din cele declarate de liderul №1 al BECS, înțelegem că interesul acestuia, de curând, e în Rusia. Însă, pe când Vladimir Voronin era președinte al Republicii Moldova, în 2005, interesul era cu totul în altă parte. Atunci, Vladimir Voronin a informat opinia publică despre expulzarea din țară a mai multor cetățeni ai Federației Ruse, care „aveau sarcina de a angaja la muncă în calitate de agenți de reclamă 6 mii de persoane, care trebuiau să se afle în regim de așteptare... închipuiți-vă ce înseamnă 6 mii de persoane aflate în regim de așteptare. Totodată, lor li se plătea zilnic cîte 25 dolari”. Voronin a calificat sosirea din Rusia a unor astfel de „experți în tehnologii politice” drept amestec al FR în desfășurarea alegerilor în republică. El a menționat că motivele expulzării din Moldova a unui grup mare de cetățeni ai Federatiei Ruse, împreună cu alți cetățeni din Ucraina și Kazahstan, a fost participarea activă la campania electorală din Moldova. La rândul său, directorul SIS din acea perioadă a declarat ca cetățenii străini desfășurau o urmărire profesionistă a candidaților la funcția de deputat din partea Partidului Comuniștilor, fixau itinerarul deplasării cortegiului președintelui țării, creau o rețea de manageri din rîndul cetățenilor străini, care se ocupau cu mituirea reprezentanților comisiilor electorale. Aceasta este o mostră autentică, documentată, de implicare a străinilor în alegerile din Republica Moldova.
În circumstanțele legate de implicarea cetățenilor ruși în procesul electoral din Republica Moldova, președintele reales în 2005, Vladimir Voronin, a convocat la Chișinău, pe 22 aprilie 2005, summitul GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova) la care au participat preşedinţii Georgiei – Mihail Saakaşvili, Ucrainei – Victor Iuşcenko, Azerbaidjanului – Iliham Aliev, precum şi preşedinţii României şi Lituaniei – Traian Băsescu şi Valdas Adamkus, ultimii doi în calitate de observatori. La summit a mai participat şi o delegaţie a SUA, condusă de Steven Mann, consilier principal pentru Eurasia al Departamentului de Stat. În cadrul summit-ului, Vladimir Voronin, a accentuat necesitatea unor eforturi comune în vederea:
-
combaterii fenomenelor care ameninţă securitatea regională;
-
apropierii tuturor ţărilor GUUAM de standardele OMC;
-
implementării standardelor europene în materie de libertate a comerţului, de circulaţie a persoanelor, capitalului şi serviciilor;
-
revizuirii regulilor privind colaborarea în sferele vamală, frontalieră, financiar-bancară, a pieţei muncii şi a migraţiei;
-
reluării discuţiilor privind cooperarea în domeniul securităţii energetice;
-
sprijinirii procesului de realizare a unui şir de proiecte în domeniile turismului, tehnologiilor informaţionale şi dezvoltării infrastructurii;
-
integrării europene a statelor membre ale GUUAM, care au semnat Planul de Acțiuni cu UE.
În cadrul summit-ului GUUAM de la Chișinău, Republica Moldova a preluat de la Georgia preşedinţia organizației. Printre priorităţile preşedinţiei moldoveneşti, Vladimir Voronin a menţionat securizarea regiunii GUUAM şi asigurarea stabilităţii în această zonă, printr-o colaborare mai strânsă între statele membre cu UE şi SUA.
Deși actualmente liderul №1 al BECS afirmă că a ieșit din GUUAM, ne putem convinge că anume el, pe fundalul și de frica implicării Rusiei în procesele electorale din țară, a contribuit la reanimarea aceste organizații, care până în 2005 era, de fapt, semi-defunctă. Mai mult, în perioada guvernării absolute a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), condus de Vladimir Voronin, cooperarea în cadrul GUUAM a fost consfințită prin semnarea sau adoptarea: Cartei de la Ialta a GUUAM, la 7 iunie 2001; Acordului cu privire la crearea zonei de comerţ liber între statele-membre GUUAM din 20 iulie 2002; Acordul privind colaborarea între Guvernele statelor-membre GUUAM în domeniul combaterii terorismului, crimei organizate şi altor tipuri de crime grave din 20.07.2002; etc. În total, în perioada guvernării PCRM, până în 2009, au fost semnate 17 documente privind cooperarea cu GUUAM. În același context, de asemenea, este de menționat că aderarea Republicii Moldova la inițiativa UE privind Parteneriatul Estic cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina a avut loc la 7 mai 2009, în timpul deținerii de către Vladimir Voronin a funcției de președinte al Republicii Moldova.
Așadar, liderul №1 al BECS, Vladimir Voronin, a pierdut azimutul și are de clarificat – unde sunt totuși interesele Republicii Moldova? La rândul lor, în timpul campaniei electorale, alegătorii ar trebuie să precizeze – cine totuși se implică în campaniile electorale din Republica Moldova, care străini anume? Dacă liderul BECS și-a schimbat orientarea sub influența circumstanțelor, precum o face girueta sub influența vântului, atunci alegătorii sunt în drept să decidă dacă merită să voteze candidații care confundă interesele Republicii Moldova cu percepțiile conjuncturist schimbătoare ale acestora.
2. Surcica nu sare departe de trunchi
Și cel de al doilea (№2) lider al BECS – Igor Dodon, adus în politică de către liderul №1 – Vladimir Voronin în 2005, își schimbă orientare ca girueta în bătaia vântului. Pentru că surcica nu sare departe de trunchi, liderul №2 s-a revoltat, de asemenea, la aflarea semnării, la 17 mai 2021, a Memorandumului de la Kiev privind cooperarea între Republica Moldova, Georgia și Ucraina în domeniul integrării europene și Parteneriatului Estic. Într-un acces de furie, Igor Dodon se întreabă și, deopotrivă, exclamă patetic: „Ce are Moldova din tot acest joc? Înțeleg poziția Ucrainei și Georgiei, care vor să adere la NATO. Moldova unde se bagă? Nu are cu ce se ocupa? Noi nu avem problemele noastre? Iată nu știm cum să rezolvăm problema transnistreană. Poziția noastră principală este că acest act trebuie și va fi anulat. De ce să implici problema securității regionale? Cum să pui semnătura pe așa ceva? Asta ce înseamnă? Blocuri militare? NATO împotriva Rusiei? Înțeleg alte angajamente de reforme, de alte acțiuni, dar pe securitate de ce să te bagi? Ciocoi a spus că documentul nu prevede nimic deosebit, dar compartimentul pe securitate regională asta ce este?”
Spre deosebire de Vladimir Voronin, lui Igor Dodon nu i se poate ierta amnezia și nici imaginația zburdalnică referitoare la NATO. În primul rând, Igor Dodon trebuie să-și amintească că a fost adus în politică de către Voronin în 2005, exact în perioada reanimării GUUAM, fiind de acord cu măsurile îndreptate spre asigurarea securității regionale. El nu poate să nu știe ce angajamente și-a asumat Republica Moldova la summit-ul GUUAM din 2005. În al doilea rând, în perioada 2016-2020, când a deținut funcția de președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon a promulgat câteva legi privind ajustarea raporturilor Republicii Moldova cu GUUAM. Deci, nu s-a pronunțat nicidecum în privința necesității ieșirii din GUUAM. Dimpotrivă, prin semnătura sa a reconfirmat angajamentele statului.
Nu în ultimul rând, Igor Dodon și-a asumat benevol și nesilit de nimeni un angajament în fața opiniei publice internaționale că va promova aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Este vorba despre afirmațiile sale din discursul pe care la ținut la Forumul internațional de la Crans Montana din 28 iunie 2018: „Scopul nostru constă în a moderniza și dezvolta Republica Moldova. Reformele urmează a fi implementate exclusiv pentru binele poporului. Urmează să elaborăm un plan strategic al reformelor în așa fel, încît atunci cînd se va pune în dezbatere subiectul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, țara să fie pregătită din toate punctele de vedere”. Cetățenii și partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova mai rămân și acum în așteptarea elaborării planului strategic al reformelor promis de Igor Dodon în vederea aderării Republicii Moldova la UE.
Așadar, revolta liderului №2 al BECS este lipsită de orice temei, punând oficialii moldoveni într-o situație complicată – cum e corect să fie apărate interesele Republicii Moldova, urmând prevederile acordurilor semnate oficial sau ghicind dispozițiile schimbătoare ca giruetele ale liderilor partinici? În astfel de circumstanțe, cetățenii țării vor aștepta mult și bine promovarea unei politici externe coerente.
3. Concluzii
Ne-am convins nu o singură dată că unii politicieni din Republica Moldova sunt ușuratici și schimbători ca giruetele. Orientarea lor depinde de direcția vântul, care le permite să-și adulmece interesele de ordin politic, financiar, mediatic, etc.
Revolta liderilor BECS împotriva semnării Memorandumului de la Kiev privind cooperarea între Republica Moldova, Georgia și Ucraina în domeniul integrării europene și Parteneriatului Estic reprezintă o simplă șmecherie electorală. Ei se pliază pe preferințele alegătorilor cu anumite preferințe geopolitice, deși anume ei au pus bazele legale ale relațiilor Republicii Moldova cu GUUAM, NATO și UE. În aceste circumstanțe, a meritat să reamintim publicului că, în 2005, anume Vladimir Voronin a reanimat GUUAM-ul semi-defunct, la fel precum Igor Dodon reanimează, în 2021, PCRM-ul semi-defunct. Astfel, se dovedește că uneori structurile semi-defuncte pot fi utile. Totuși, ele pot prezenta și riscuri. De exemplu, precum Vladimir Voronin regretă reanimarea GUUAM-ului, s-ar putea ca Igor Dodon să regrete reanimarea PCRM-ului.