Masacrele care se comit acum în Ucraina sunt similare celor comise anterior de Uniunea Sovietică prin deportarea și exterminarea oamenilor. Este opinia doctorului în istorie, Viorica Olaru, și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema „Deportările staliniste: ecou din trecut, pentru prezent și viitor”, organizate de Agenția de Presă IPN. Potrivit ei, primul val al deportărilor staliniste din 1941 este o lecție traumatizantă a poporului nostru, iar teroarea comisă acum 82 de ani se repetă în Ucraina cu aceeași atrocitate.
Primul val de deportări a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941şi a cuprins teritoriile anexate de URSS în iunie 1940. Potrivit datelor oficiale, în primul val al deportărilor, 25 de mii de persoane din Basarabia și Bucovina de Nord au fost strămutate în Siberia și Kazahstan, însă istoricii spun că numărul deportaților ar fi mult mai mare.
„Nu doar din documente aflăm cum a avut loc deportarea, ci vorbind cu oamenii care au supraviețuit sau cu urmașii lor. În prezent, avem foarte puține persoane care au supraviețuit primului val de deportări, pentru că timpul nu i-a cruțat, dar mai avem persoane cu o memorie extraordinară și verticalitate datorită cărora cunoaștem multe detalii. De asemenea, aflăm detalii grație filmului realizat de Leontina Vatamanu și spectacolului „Dosarele Siberiei”, care acum are loc la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Se întâmpla noaptea când se bătea la poartă sau fereastră, de obicei, era un grup din trei reprezentanți, unul de la sovietul sătesc, care reprezenta puterea sovietică și doi reprezentanți militari, înarmați, reprezentanți ai NKVD-ului care în limba rusă anunțau capul familiei că toți sunt deportați, că au la dispoziție 15 minute pentru a-și aduna strictul necesar. Lumea era șocată pentru că nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, copii mici, bătrâni, erau deportați toți care erau în casă”, a spus doctorul în istorie, Viorica Olaru.
URSS a comis atrocități inimaginabile în rândul populației băștinașe, spun istoricii. Potrivit lor, scopul deportărilor în masă a fost distrugerea intelectualității și înspăimântarea populației, pentru a o face mai obedientă în raport cu puterea sovietică.
„Din mărturiile celor cu care am vorbit aflăm că foarte des la drum se lua icoana, cărți de rugăciuni, haine mai groase, pentru că li se spunea că acolo unde sunt duși e frig și că sunt duși drept hrană lupilor din Siberia. În 1941 foarte mulți capi ai familiilor au fost arestați, distruși, până la valul de deportări, de aceea rămâne să fie deportate familiile lor, compuse din femei, cel puțin trei copii. De aceea numărul femeilor și copiilor deportați este mai mare decât numărul bărbaților. La stațiile de tren, bărbații care mai erau au fost separați de familiile lor, spunându-le că ei merg primii pentru a pregăti locuințele pentru restul familiei, dar de fapt, ei au fost duși cu alte vagoane și exterminați. Condițiile din vagoane erau inumane, era cald, vară, erau duși cu trenurile în care, de obicei, se transportau vitele, nu exista intimitate pe parcursul acestor trei săptămâni cât au mers. Nu exista apă, hrană. Sunt cazuri de femei care au născut în tren și și-au aruncat copiii prin mica fereastră a trenului, pentru că nu aveau lapte ca să alăpteze”, a mai spus istoriculViorica Olaru.
Potrivit Vioricăi Olaru, urmașii victimelor deportărilor staliniste sau persoanele deportate care au reușit să se întoarcă acasă, și-au găsit gospodăriile distruse sau aparținând altor oameni, iar restabilirea proprietății a devenit un proces aproape irealizabil.
„Confiscarea averilor, care a avut loc imediat după deportări, s-a întâmplat la fel printr-un abuz extraordinar. Conform actelor, toată averea mobilă și imobilă care rămânea după fiecare familie deportată trebuia să treacă în proprietatea statului. Din mărturii aflăm că o parte din bunuri au fost luate de alți săteni, li s-a furat din gospodării tot ce se putea. Inventarele de avere se întocmeau într-un mod fraudulos, toți care colaborau cu puterea sovietică aveau prioritate și puteau să ia tot ce voiau din gospodărie. După mulți ani, când încercau oamenii să-și recupereze bunurile, cel puțin valoarea financiară a proprietăților pierdute, li se cerea lista inventarierii, iar listele ce conțineau averea confiscată erau foarte sumare și subiective sau nu erau acte pe casă, pentru că bunurile se transmiteau de la tată la fiu fără procese juridice. De aceea, e foarte complicat acum să demonstreze că au fost desproprietăriți”, a explicat Viorica Olaru.
Potrivit istoricilor, teroarea din Ucraina, împușcarea oamenilor și aruncarea cadavrelor în gropi comune, dar și deportarea copiilor ucraineni reprezintă elemente specifice ale puterii de la Kremlin și sunt similare masacrelor comise de URSS. În luna martie 2023 Curtea Penală Internațională de la Haga a emis mandate internaționale de arestare pe numele lui Vladimir Putin, dar și a comisarului pentru drepturile copilului din Rusia, Maria Lvova- Belova, care sunt acuzați de deportările ilegale ale copiilor ucraineni pe teritoriul Federației Ruse.
„În contextul războiului din Ucraina se repetă niște lucruri care au mai fost comise de Uniunea Sovietică. Rusia este moștenitoarea de jure a URSS și toate practicile care au avut loc atunci sunt puse iarăși în aplicare. Puterea de la Kremlin este o putere KGB-istă care utilizează aceleași instrumente și tipuri de masacre doar că sub o formă mai modernă, mai tehnologizată și cu un război ideologic care are loc în toată lumea”, a mai spus istoricul.
Dezbaterea publică la tema „Deportările staliniste: ecou din trecut, pentru prezent și viitor”, este ediția a 12-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către fundația germană „Hanns Seidel”.
