Viorel Chivriga: Subvenţionarea agricultorilor cu 450 mln nu face competitivă agricultura R. Moldova

Subvenţiile, acordate de Guvernul R. Moldova în agricultură, de 450 mln de lei sunt derizorii comparativ cu ceea ce primesc producătorii agricoli în statele vecine, a declarat expertul economic Viorel Chivriga, în cadrul dezbaterilor publice de miercuri, 5 septembrie, organizate de IDIS Viitorul privind cadrul legal şi practic de acordare a subvenţiilor în R. Moldova. Potrivit lui, din această cauză apar şi unele probleme care practic determină necompetitivitatea sectorului agricol, pentru că un producător care primeşte subvenţii de 30-50 de lei la hectar nu poate să concureze cu un producător din străinătate cu subvenţii de o mie de euro. O problema foarte dureroasă a sectorului agricol, spune expertul, este că R. Moldova nu subvenţionează exporturile, deşi în toate statele europene aceasta este o modalitate clară de a mări volumele producţiei destinate exportului şi de accesare a noilor pieţe. Potrivit lui Chivriga, producătorii agricoli, beneficiari de subvenţii, consideră că până în prezent în procesul de acordare a subvenţiilor au existat mai multe prevederi discriminatorii, în funcţie de suprafaţa terenurilor agricole, de dimensiunile întreprinderilor agricole, au existat prevederi birocratice pentru repartizare, dar n-a existat o informare suficientă. De asemenea, spune el, nu a existat o transparenţă în repartizarea acestor sume, nu a existat nici o analiză a impactului subvenţiilor în agricultură şi nu a existat o listă a întreprinderilor beneficiare de suport din partea statului care să fie făcută publică. Vicepreşedintele „Uniagroprotect”, Alexandru Slusari, a declarat că practica de subvenţionare la hectar a suprafeţelor agricole este greşită pentru că o bună parte din mijloacele bugetare sunt folosite iraţional, contrar destinaţiei, iar prin această metodă se micşorează esenţial activitatea investiţională. Doar cu subvenţiile din partea statului nu putem dezvolta agricultura, în acest sens fiind necesare intervenţiile din partea donatorilor, spune sursa citată. Potrivit lui, pe viitor, la repartizarea subvenţiilor trebuie să se prevadă un sistem clar al priorităţilor ţării pentru următorii 5-7 ani şi alocarea banilor bugetari pe trei direcţii principale de subvenţionare: facilitatea accesului pe piaţa financiară, (subvenţionarea parţială a ratei dobânzii la credite), modernizarea bazei materiale de producţie (să fie prevăzută rambursarea a 30% din costul tehnicii noi agricole) şi subvenţionarea culturilor strategice, care aduc cele mai mari venituri la unitatea de suprafaţa, cum ar fi: pomicultura, legumicultura, viticultura, sfecla de zahăr. Dezbaterile au fost organizate în contextul elaborării unei noi Concepţii a sistemului de subvenţionare a producătorilor agricoli, elaborată în prima jumătate a anului 2007 de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare cu suportul organizaţiilor neguvernamentale din cadrul Coaliţiei pentru Dezvoltare Economică Rurală. Autorii proiectului propun ca prin intermediul sistemului de subvenţionare a producătorilor agricoli să fie subvenţionată prioritar modernizarea sectorului agrar, inclusiv activităţile investiţionale legate de crearea unităţilor de procesare şi manipulare a producţiei agricole, dotarea cu tehnică şi utilaj agricol, crearea infrastructurii de colectare a produselor agricole, înfiinţarea plantaţiilor multianuale, a unităţilor de producere a materialului semincer etc. A doua direcţie prioritară ar trebui să fie subvenţionarea activităţilor agricole performante în sectorul vegetal şi animalier pentru creşterea productivităţii şi competitivităţii în agricultură. Experţii în domeniu spun că, prin implementarea noului sistem de subvenţionare, producătorii agricoli vor obţine şanse egale în accesarea resurselor repartizate de stat, vor fi informaţi despre toate oportunităţile oferite de acesta în obţinerea unui suport financiar, le va fi mult mai simplu să facă faţă exigenţelor înaintate pentru obţinerea subvenţiilor prin stabilirea unor condiţii stricte nebirocratice. La rândul său, statul va obţine un mediu de afaceri fiscalizat în mediul rural, care să genereze venituri la bugetul de stat, va căpăta pârghii pentru monitorizarea repartizării resurselor financiare şi evaluarea cantitativă şi calitativă a impactului generat de măsurile de susţinere a agricultorilor.