Violenţa domestică poate fi prevenită din copilărie

Violenţa asupra femeilor nu depinde de ce studii are agresorul sau victima, sau de gradul de inteleginţă al acestora. Depinde de cultura fiecărui om în parte. Problema este că se lucrează foarte puţin cu tinerii şi tinerele, dar şi cu copiii, încă din primii ani de viaţă. Este important ca persoanele abilitate să le vorbească despre acest lucru şi despre consecinţele la care poate duce violenţa, a declarat pentru Info-Prim Neo şefa Asociaţiei împotriva violenţei „Casa Mărioarei”, Elena Burcă. Elena Burcă a menţionat că persoanele agresive nu sunt persoane puternice. Sunt indivizi slabi care vor să se impună, să-şi manifeste puterea prin instrumente foarte uşoare la etapa iniţială, iar dacă partenerul acceptă, instrumentele devin mai dure de la o zi la alta. „Se consideră o ruşine să spui ce se întâmplă în familie. Pe vremuri era un proverb care spunea: „Femeia nebătută este ca şi casa nemăturată”. Acum foarte actual este proverbul: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Femeile trebuie să se ajute singure, psihologul doar le sugerează că sunt capabile să facă faţă, le inspiră încredere. Chiar şi aşa, sunt cazuri în care femeile se întorc la agresor din cauza averilor agonisite în comun”, a mai menţionat Elena Burcă. Studiile arată că o femeie supusă violenţei parcurge 7 cicluri. Atunci când ajunge la ultimul, nu mai suportă şi pleacă. „Este nevoie de psihologi care ar face terapie de cuplu pentru că problema stă în intenţia agresorului de preluare a puterii. Totodată, în familiile scandalagii mai există o problemă frecventă – consumul de alcool sau lipsa unui loc de muncă. Partea gravă a lucrurilor este că violenţa domestică se transmite şi copiilor. Studiile arată că 40% dintre copiii care au supravieţuit violenţei domestice continuă să fie violenţi”, a mai spus Elena Burcă. Anual la Asociaţia împotriva violenţei „Casa Mărioarei” apelează în medie de 1 mie de femei.