Analiza IPN: Embargoul impus de către Rusia asupra vinului moldovenesc a lovit cel mai tare în Găgăuzia - regiune autonomă a Republicii Moldova - care este cea mai loială faţă de Federaţia Rusă. Care este situaţia în care s-a pomenit ramura vinicolă a autonomiei şi cum privesc conducătorii acestei regiuni viitorul relaţiilor lor cu Rusia?
Au nimerit într-ai lor
Rusia a anunţat din nou, prin gura medicului său sanitar principal de stat, Onişcenko, un embargou asupra furnizărilor de vin din Moldova. Temeiul formal pentru administrarea acestor măsuri draconice îl constituie depistarea, chipurile, în vinul moldovenesc a aşa-zisului dibutilftalat şi a altor substanţe chimice greu de pronunţat şi necunoscute publicului larg, care a dispărut oarecum imediat din discuţiile publice. Practic, pe toţi în Chişinău i-a unit încrederea fermă că Moscova ne pedepseşte pentru intenţiile noastre de a semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Totodată, specificul acestei situaţii constă în faptul că sancţiunile drastice ale Rusiei au lovit cel mai tare în vinificatorii din autonomia Găgăuziei – regiunea, populaţia şi conducătorii căreia nu numai că au o atitudine sceptică faţă de vectorul european al Moldovei, dar şi se manifestă prin simpatii deosebite faţă de Rusia însăşi. Dacă mai adăugăm la aceasta şi faptul că multe fabrici de vinuri din Găgăuzia au fost construite, inclusiv din contul investiţiilor ruseşti, iese că Federaţia Rusă a lovit, de fapt, în propriile interese.
E o chestie de supravieţuire
Spre deosebire de embargoul din 2006, politicienii moldoveni şi reprezentanţii societăţii civile au reacţionat la această acţiune extremă a Kremlinului relativ calm. În declaraţiile conducerii de vârf a ţării s-au făcut observate nuanţe de ofensă, neînţelegere şi condamnare. Dar nimeni nici nu a pomenit de ameninţarea intrată deja în istorie de a vărsa vinul pe care nu-l va procura Rusia în Nistru.
Pericolul că vinul nu va fi vândut, într-adevăr, nu este astăzi atât de mare. Dacă în anul 2006 Rusiei îi reveneau circa 85% din vinul exportat de Moldova, la ora actuală indicatorul respectiv abia de depăşeşte o treime din întregul volum. Dar dacă am evidenţia datele Găgăuziei din indicatorii naţionali, situaţia se prezintă cu totul altfel.
Sudul Moldovei se preocupă în mod tradiţional de vinificaţie, care constituie aici ramura de bază a economiei. În mica autonomie a Găgăuziei, care constă din 26 de localităţi, funcţionează 13 fabrici de vinuri. Cota vinificaţiei constituie în volumul total al producţiei industriale a Găgăuziei circa 60 la sută. O astfel de concentrare a acestui tip de producţie nu există nicăieri în Moldova. În această ramură lucrează mii de oameni – începând cu ţăranii, care cresc strugurii, şi terminând cu muncitorii şi administraţiile fabricilor de vinuri.
După criza din 2006, mulţi vinificatori găgăuzi au întreprins paşi pentru a găsi noi pieţe de desfacere. Cu toate acestea, Rusiei îi revine, ca şi mai înainte, o parte considerabilă a producţiei exportate. Potrivit datelor din prima jumătate a anului 2013, acest indicator a constituit circa 45% (372,6 mln. lei). Iată de ce problema noului embargou este pentru producătorii locali de vinuri, fără exagerare, o chestiune de supravieţuire.
Vinificatori din toată Găgăuzia, uniţi-vă!
La Comitetul Executiv al Găgăuziei se consideră cu totul straniu că concluziile despre vinul moldovenesc au fost făcute în baza analizelor doar a câtorva loturi de producţie şi încă fără nominalizarea acestor fabrici de vinuri. Conform afirmaţiilor lui Vitalie Chiurcciu, şef al Direcţiei generale dezvoltare economică, comerţ, sfera serviciilor şi relaţii economice externe a Găgăuziei, după anul 2006 mulţi producători au tras concluzii şi au diversificat pieţele de desfacere, au început să manifeste o atitudine mult mai serioasă faţă de calitatea producţiei.
Într-un interviu acordat agenţiei de presă IPN, Chiurcciu a trasat patru direcţii care, în opinia sa, ar putea contribui la depăşirea stărilor de conflict apărute. „În primul rând, este necesar să continuăm căutarea de noi pieţe de desfacere. În al doilea rând, am putea recicla vinurile pentru obţinerea divinurilor. În al treilea rând, am putea produce concentrate de sucuri din struguri pentru a le vinde pe pieţele din Orientul Apropiat. Aceasta se referă şi la producerea gemurilor, dulceţei şi a altor tipuri analogice de producţie. Toate acestea sunt o alternativă a vânzării de vinuri”, a menţionat demnitarul din Găgăuzia.
Vorbind despre perspectiva producţiei de divinuri, conducătorul Direcţiei dezvoltare economică a subliniat că primii paşi în această direcţie au fost întreprinşi deja de către întreprinderea „Invinprom” din satul Chirsova, raionul Comrat. În viitorul apropiat, aici vor începe producerea divinurilor. Deja peste doi ani, aici va deveni posibilă fabricarea băuturilor brendy, iar peste 5 ani - şi a divinurilor. Potrivit spuselor lui Chiurcciu, rentabilitatea producţiei de divinuri maturate va putea fi comparată cu businessul petrolier.
Încă un pas care ar putea contribui la depăşirea situaţiei de criză ar putea fi asocierea vinificatorilor găgăuzi sub un brend unic, consideră Chiurcciu. Ideea aceasta a apărut la membrii conducerii Găgăuziei în timpul vizitei în Tatarstan şi a studierii activităţii marilor holdinguri locale specializate în producţia alcoolică. După primul embargou rusesc, autorităţile autonomiei au încercat să iniţieze crearea Asociaţiei vinificatorilor din Găgăuzia cu înregistrarea ulterioară a brendului „Vinurile Găgăuziei”. În afară de aceasta, se presupunea crearea în cadrul Asociaţiei a unui laborator comun de verificare a calităţii, care urma să fie acreditat în Uniunea Europeană şi în Rusia. Acest sistem de activitate ar fi permis sporirea transparenţei activităţii şi minimalizarea factorilor neeconomici în relaţiile comerciale. Dar o astfel de perspectivă, eufemistic vorbind, nu i-a prea încântat pe producătorii găgăuzi. Acum, după 10 septembrie 2013, autorităţile autonomiei intenţionează să revină la examinarea acestei teme şi speră la manifestarea unui anumit interes din partea reprezentanţilor businessului vinicol.
În knockout
Între altele fie spus, în opinia conducerii de vârf a regiunii, embargoul vinicol este doar o mică parte a viitoarelor probleme în relaţiile cu Rusia. Mihail Formuzal, başcanul Găgăuziei, a numit acţiunile Rospotrebnadzor-ului, într-un interviu pentru agenţia de presă IPN, „doar nişte floricele”, după care vor urma şi alte semnale ale Moscovei. Potrivit spuselor sale, în ultimul timp, lui i s-au adresat mai mulţi conducători auto din regiune, care se ocupă de transportarea muncitorilor în Rusia, şi i s-au plâns că funcţionarii vamali din Rusia le aplică compatrioţilor acestora în paşaport ştampila cu înscrisul „deport”. „Aceasta vorbeşte despre faptul că elita politică rusească a adoptat decizia de a înceta oricare tentative de a colabora cu Moldova. Toţi cei care vorbesc despre „mâna Moscovei” nu au dreptate. Rusia nu este interesată de Moldova. Interesul Rusiei ţine de Transnistria”, consideră Formuzal.
Liderul găgăuz a observat un prejudiciu deosebit în discreditarea imaginii însăşi a Moldovei ca ţară cu tradiţii vinicole. „Dacă în anul 2006 ramurii noastre vinicole i-a fost aplicat un knock-down, apoi după embargoul repetat noi ne-am pomenit în knockout. Din imaginea noastră nu a mai rămas nimic. Nu mai are niciun sens să încercăm a mai reface ceva. Este necesar să elaborăm deja brend-uri noi, să aplicăm alte tehnologii. Rusia, la rândul său, nu pierde nimic. Ea va procura vinuri mai calitative din Chile sau Argentina şi încă la preţuri mai rezonabile”, a menţionat Formuzal.
De ce Transnistriei i se poate, iar Găgăuziei – nu?
După vreo câteva zile de la anunţarea oficială a embargoului, medicul sanitar principal al Rusiei a lansat o precizare, conform căreia sancţiunile nu se răspândesc asupra Transnistriei. Conform spuselor sale, în anul curent, în Rusia nu a fost vândut niciun lot de divinuri sau de vin din Transnistria. „Astfel, ei au păstrat pentru noi o imagine pozitivă”, a explicat Onişcenko.
Înţelegând interesul deosebit al Rusiei pentru Transnistria, în Găgăuzia nu se pot dumeri, de ce la Moscova închid ochii la aceleaşi relaţii strânse cu poporul găgăuz. „Noi avem o istorie comună de mai bine de două secole, împărtăşim aceeaşi credinţă. Găgăuzii păstrează limba rusă ca cea de a doua limbă a lor. Ce să facem cu relaţiile noastre? Rusia nu procedează corect, când bate în toţi fără discernământ prin decizia adoptată. Într-adevăr, în Moldova există 7 la sută de naţionalişti români. De ce din cauza acestora trebuie să sufere ceilalţi 93 la sută de cetăţeni – moldoveni, găgăuzi, bulgari, ba chiar şi ruşi, care nutresc sentimente prieteneşti faţă de Rusia?”, regretă Mihail Formuzal.
Te-ai mira dacă vinificatorii găgăuzi ar putea conta în situaţia creată pe sprijinul Guvernului Moldovei. În ultimii ani, pe teritoriul autonomiei au fost plantate suprafeţe considerabile de viţă de vie, dar în bugetul de stat nu au fost repartizate mijloace în scopul subvenţionării dezvoltării acestora. De aceea, se pare, că soluţionarea tuturor problemelor va cădea pe umerii găgăuzilor înşişi.
Deşi împuternicirile Găgăuziei pentru a întreprinde acţiuni de sine stătătoare în sferele politicii externe şi a relaţiilor economice externe sunt limitate în mod substanţial, autorităţile regiunii nu pierd speranţa de a găsi o anumită soluţie la nivel local. Mihail Formuzal a declarat deja, între altele, despre intenţia sa de a efectua o serie de vizite de lucru la Moscova, unde el va „încerca să beneficieze de cercul de cunoştinţe în Duma de Stat şi în Guvernul Rusiei”. În afară de aceasta, vor fi animate relaţiile autonomiei cu regiunile Rusiei.
Aşa sau altfel, conducerea Găgăuziei nu se descurajează şi afirmă că viaţa continuă şi după embargou. „Deşi conducerea politică a Moldovei se orientează la ora actuală spre Vest, mâine poate veni o conducere mai pragmatică, care va promova o politică în interesele propriului stat, edificând relaţii bune cu vecinii şi menţinând neutralitatea. Atunci ei vor fi impuşi să-şi schimbe atitudinea”, şi-a exprimat încrederea başcanul.
Veaceslav Craciun, IPN
