Viitorul Parteneriatului Estic
Versiunea în limba engleză se află mai jos. Articol publicat inițial pe EurActiv.com
În urma extinderii Uniunii Europene în anul 2004 țările situate dincolo de granița estică a UE au devenit vecinii săi cei mai apropiați. Diplomațiile Poloniei și Suediei, împreună cu alte state membre ale UE, s-au implicat în inițiativa stabilirii unui parteneriat special cu șase astfel de țări: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. Inaugurarea acestuia a avut loc în mai 2009 în timpul summitului de la Praga și a primit denumirea de „Parteneriatul Estic” (PE). La zece ani de la crearea sa știm că acesta nu este încă perfect, dar reprezintă un fel de sinteză a ambițiilor politice, a potențialului strategic și a compromisurilor geopolitice. În același timp, nici o altă politică nu reflectă mai bine natura complexă a legăturilor noastre cu vecinii noștri estici.
La zece ani de la înființare Parteneriatul Estic trebuie revizuit pentru a-l adapta la lumea în schimbare și la noua realitate geopolitică din regiune. Este necesară o nouă abordare pentru viitorul Parteneriatului Estic în trei domenii separate: în domeniul apropierii reglementărilor, al instituționalizării și al cooperării sectoriale.
Apropierea legislației
Apropierea legislației se realizează prin punerea în aplicare a acordurilor de asociere, a acordurilor de parteneriat și colaborare, precum și a acordurilor de comerț liber aprofundat și cuprinzător. Respectând prevederile acordurilor menționate mai sus, țările PE introduc o mare parte din acquisul comunitar al UE în propriile sisteme naționale de drept. Reformele politice ar trebui să consolideze instituțiile publice, să restabilească încrederea oamenilor și să dezvolte o rezistență la presiunile interne și externe. De asemenea, acestea ar trebui să ducă la o scădere semnificativă a corupției și la consolidarea statului de drept în întreaga regiune. Este în interesul nostru comun să creăm un spațiu de securitate, stabilitate și prosperitate în vecinătatea imediată a UE.
Uneori auzim voci spunând că anumite obiective ale acordurilor de asociere nu erau destul de ambițioase, în timp ce altele erau puse prea sus. Ar trebui să le putem revizui și modifica – la fel cum am făcut-o recent, când am adăugat o anexă energetică la acordul UE cu Ucraina. Este esențial ca aceste acorduri să fie cât mai relevante pentru schimbarea timpului și provocările viitoare, precum și pentru a spori cooperarea sectorială. Am putea să le numim „Acorduri de asociere Plus”, indicând astfel procesul politic care duce la modernizarea acestora.
Instituționalizarea
Cel de-al doilea domeniu pe care ar trebui să-l reflectăm este instituționalizarea Parteneriatului Estic. În acest scop am putea crea un secretariat pentru a gestiona sistemul deja existent de platforme ale PE. De asemenea, el ar putea servi ca instrument pentru a construi poziții comune, a prezenta idei și a colabora mai strâns ca un grup regional. Ar putea funcționa ca o formulă ușoară, cu sediul la Bruxelles și să implice în activitatea sa diplomați detașați din țările Parteneriatului Estic.
O altă idee este crearea unei președinții rotative a țărilor Parteneriatului Estic. Aceasta ar permite o colaborare mai strânsă cu troica Președinției Consiliului UE și cu instituțiile UE în planificarea și punerea în aplicare a agendei politice. Țara care deține președinția ar putea găzdui, de asemenea, întâlnirile anuale la nivel înalt dedicate unor teme importante pentru integrarea viitoare cu UE. Președinția ar putea să sprijine procesul de europenizare a administrației, să demonstreze aspirațiile pro-europene ale țărilor partenere și să sporească vizibilitatea UE și PE în regiune. Atât secretariatul, cât și președinția PE ar contribui cu siguranță la creșterea responsabilității țărilor din regiune asupra întregului proces.
Colaborarea sectorială
Al treilea domeniu care trebuie luat în considerare este consolidarea cooperării sectoriale. Lista agențiilor, programelor și instrumentelor UE disponibile pentru țările învecinate variază de la cooperarea vamală și politicile de transport până la aderarea la uniunea energetică sau la uniunea digitală.
Avem multe interese comune, cum ar fi combaterea presiunilor migratorii. Trei țări din cadrul Parteneriatului Estic (Georgia, Moldova și Ucraina) beneficiază deja de călătoriile fără vize care facilitează contactele interumane și colaborarea dintre autoritățile vamale și organele responsabile de acordarea de azil. Mai mulți parteneri ar trebui să le urmeze exemplul.
Un alt pilon important al colaborării sectoriale este rețeaua de conexiuni. Noul plan indicativ de acțiuni pentru rețeaua transeuropeană de transport TEN-T prevede finanțarea unor investiții în infrastructură de aproape 13 miliarde de euro, care pot fi transformate, în opinia Comisiei Europene, în 4 800 km de drumuri și căi ferate, 6 porturi și 11 centre logistice în țările Parteneriatului Estic. Un acord regional de roaming între partenerii noștri ar putea fi, la rândul său, primul pas spre crearea unui spațiu comun de roaming între UE și PE, care ar trebui să ne apropie și mai mult. Alte domenii ale cooperării sectoriale posibile sunt, între altele, securitatea energetică, protecția mediului, gestionarea frontierelor, siguranța aeriană.
În plus, miniștrii PE ar putea fi invitați în mod regulat la întâlnirile informale ale Consiliilor sectoriale ale UE. Această formulă a funcționat bine în cazul întâlnirilor în formula Gymnich sau Consililor Comerțului, la care sunt invitate țările EFTA.
O întreprindere și mai ambițioasă ar fi crearea unui spațiu economic regional al țărilor Parteneriatului Estic, urmând exemplul CEFTA, creat de țările din Grupul de la Visegrad înainte de aderarea lor la UE. În prezent acest acord continuă să funcționeze – cu succes – în zona țărilor din Balcanii de Vest (Moldova este de asemenea membru al acordului începând cu anul 2007). Aceasta ar permite, de asemenea, țărilor PE să se integreze între ele – și apoi cu țările UE – prin liberalizarea serviciilor financiare sau prin fluxul de profesioniști calificați.
Membrii Parteneriatului Estic sunt diferiți. De asemenea, aceștia au aspirații diferite cu privire la nivelul de colaborare dorită cu Uniunea Europeană. Cu toate acestea, Parteneriatul Estic este un exemplu al unei inițiative comune de care oricine poate beneficia. La zece ani de la crearea sa Parteneriatul Estic are încă potențialul de a apropia vecinii noștri de Uniunea Europeană. Ar trebui să ne gândim împreună la o agendă politică ambițioasă și la o narațiune care va menține Parteneriatul Estic atractiv pentru țări, dar mai ales pentru cetățeni.
Prof. Jacek Czaputowicz
Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Polone
The future of the Eastern Partnership
Originally published on EurActiv.com
Following the European Union’s enlargement in 2004, countries situated across the EU’s eastern border have become its closest neighbours. The Polish and Swedish diplomacies, together with some other EU Member States, were involved in establishing a special partnership with six such countries: Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova and Ukraine. It was inaugurated in May 2009 during the Prague Summit and was labelled the “Eastern Partnership” (EaP). Ten years after its launch, we know it is still not perfect, as it constitutes a sort of a synthesis of political ambitions, strategic potential and geopolitical compromises. Yet, there is no other policy that would better embrace the complex nature of our links with our Eastern neighbours.
Ten years after its creation, the Eastern Partnership is in need of review to adapt it to the changing world and new geopolitical realities in the region. A new approach towards the future of the EaP in three distinctive areas is required: in the area of legal approximation, institutionalisation and sectoral cooperation.
Legal approximation
As for legal approximation, it is done by implementing the Association Agreements, Partnership and Cooperation Agreements and Deep and Comprehensive Free Trade Agreements. By fulfilling the provisions of the abovementioned contractual relations, the EaP countries transpose into their national legal systems large parts of the EU’s acquis communautaire. Political reforms should strengthen public institutions, restore people’s trust and build resilience to internal and external pressures. They should result as well in a significant drop in corruption and strengthen the rule of law across the region. It is in our shared interest to create an area of security, stability and prosperity in the EU’s immediate neighbourhood.
Sometimes we hear voices saying that the specific goals of the Association Agreements were not ambitious enough, while others were set too highly. We should be able to review and amend them – just like we did when we recently added an energy annex to the EU-Ukraine agreement. It is crucial to make these agreements as relevant as possible for the changing times and challenges ahead, as well as to further enhance sectoral cooperation. We could call them “Association Agreements plus” to indicate a political process leading to their modernization.
Institutionalisation
The second area we should reflect on is the institutionalisation of the Eastern Partnership. To this end we could create a secretariat to manage the already existing system of the EaP platforms and panels. It could also serve as a tool to build common positions, present ideas and act more closely together as a regional group. It could have a light formula, be located in Brussels and involve seconded diplomats from the EaP countries.
A rotating presidency of the EaP countries could be also envisaged. It would allow for more cooperation with the troika of EU Presidencies and with EU institutions in planning and delivering the political agenda. The country holding the presidency could also host an annual high-level meeting on a subject that is important for further integrating the region with the EU. It would serve as a way to europeanise their administrations, demonstrate the partner countries’ pro-European aspirations as well as to boost the EU’s and the EaP’s visibility across the region. Certainly, both – a secretariat and an EaP presidency – would give the countries of the region more ownership of the whole process.
Sectoral cooperation
The third area to be considered is enhancing sectoral cooperation. The list of EU agencies, programmes and instruments available for neighbouring countries ranges from customs cooperation and transport policies to joining the energy union or the digital union.
We do have many common interests, such as jointly tackling migratory flows and pressures. Three of the EaP countries (Georgia, Moldova and Ukraine) already enjoy visa free regimes, which enable people-to-people contacts and facilitate cooperation between border and asylum authorities. More partners should follow down this path.
Another important pillar of sectoral cooperation is connectivity. The new Indicative TEN-T Investment Action Plan provides funding for infrastructure investments worth almost €13 billion, which can translate, according to the European Commission data, to 4800 kilometres of roads and railways, 6 ports, and 11 logistics centres in the EaP countries. A regional roaming agreement among our partners would be the first step towards a common roaming space between the EU and the EaP, which should bring us closer together. Other areas of possible sectoral cooperation are energy security, environmental protection, border management, aviation safety, to indicate just a few.
Moreover, the EaP ministers could be invited on a regular basis to informal meetings of the EU sectoral Councils. We have done this before with the EFTA countries which can participate in meetings during Gymnichs or Trade Councils.
Even more ambitious would be the establishment of a regional economic area for the EaP countries, following the example of CEFTA created by V4 countries before their accession to the EU. The agreement still operates with success in the Western Balkans (with Moldova already a member of the agreement since 2007). It would certainly allow the EaP countries to integrate among themselves - and later with the EU countries - through the liberalisation of financial services or of the movement for qualified professionals.
Members of the Eastern Partnership do differ. They also demonstrate various aspirations when it comes to the level of cooperation they seek with the European Union. Yet, the Eastern Partnership still represents an approach they can all benefit from. Ten years after its creation, the EaP holds the potential to bring our neighbours closer to the European Union. Together we should reflect on an ambitious political agenda and a narrative that will keep the EaP attractive for countries, but first and foremost – for the people.
***
Prof. Jacek Czaputowicz
Minister of Foreign Affairs of the Republic of Poland