Viitorii primari ai capitalei în rol de cerşetori obraznici. Analiză Info-Prim Neo

Îşi poate imagina cineva ca cerşetorii de la uşa bisericii să-i ofenseze frontal pe enoriaşii ieşiţi de la slujbă şi să pretindă în acelaşi timp milă sub formă de 1 leu? I-a văzut cineva pe acei cerşetori îmbrâncindu-se deschis unul pe altul în goana după leuţul dorit? A îndrăznit vreodată un cerşetor să-şi invite binefăcătorii să-i aducă leul acasă sau în alt loc comod lui? Desigur, nu. Dar iată că elita politică moldovenească judecă altfel şi se comportă altfel cu societatea în ansamblu şi cu fiecare alegător în parte, de la care pretinde câte 1 leu/vot în duminica din 5 iunie 2011. Se comportă mai degrabă „ca la uşa cortului” decât ca la uşa bisericii. Candidaţii la funcţii înalte în administraţiile publice locale, în special în administraţia capitalei, găsesc posibil să se îmbrâncească reciproc, să ne cheme să le aducem votul acasă, să ne ofenseze deschis şi să considere toate acestea drept virtuţi pe care noi, alegătorii, ar trebui să le apreciem, în opinia lor. Drept manifestare relevantă a unei asemenea obrăznicii apare procedeul electoral de invitare a contracandidaţilor la aşa-zisele dezbateri publice, pe care concurenţii electorali reprezentativi l-au utilizat masiv în ultima perioadă. Candidatul Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, l-a invitat pe candidatul Partidului Comuniştilor, Igor Dodon, „l-a dezbateri publice”, care urmau să aibă loc la Staţia de epurare a apelor uzate. Igor Dodon nu s-a prezentat şi l-a invitat, la rândul său, pe Dorin Chirtoacă „la tribunalul cetăţenilor” pe strada Alba Iulia. Prima locaţie îl pune în lumină favorabilă pe actualul primar al Chişinăului, iar cea de a doua îi oferă contracandidatului comunist ocazia să-i aplice acestuia lovituri electorale simţitoare, dacă acesta s-ar fi încumetat să onoreze invitaţia. Candidatul Partidului Popular Creştin Democrat, Radu Buşilă, îl invită pe Dorin Chirtoacă, tot „la dezbateri publice”, la gunoiştea din satul Ţânţăreni, raionul Anenii-Noi, cu gând să-l pună pe acesta în situaţie nefavorabilă în legătură cu situaţia nefavorabilă legată de gestionarea gunoiului în capitală. Procedeul este utilizat şi de premierul Vlad Filat care, deşi nu este înscris personal în cursa electorală şi nu este obligat după lege să degreveze din funcţie, oricum, reprezintă locomotiva întregului Partid Liberal Democrat (PLDM). Igor Dodon îi răspunde cu aceeaşi monedă. Toată problema legată de aceste „dezbateri publice” şi, respectiv, obrăznicia manifestată de concurenţii electorali, constă în faptul că în aceste acţiuni electorale nimeni nu are nevoie de public, în sensul larg şi civilizat al cuvântului, şi nici chiar de contracandidaţi. Nimeni nu are nevoie de dezbaterea reală şi civilizată a marilor probleme ale populaţiei şi localităţii pe care mai degrabă le speculează în aceleaşi scopuri electorale. Altfel cum ar fi apărut o invitaţie care se cunoaşte din start că nu va fi onorată? Cum poţi pretinde la „dezbateri publice” în cazul când publicul nu are posibilitate fizică să ajungă în locul şi la ora desfăşurării acestora? Vor ajunge câţiva membri ai staff-ului electoral, ai formaţiunii politice pe care o reprezintă candidatul şi, poate, câţiva simpatizanţi, de regulă, foarte agitaţi. Dar aceştia nu necesită a fi convinşi, aceştia nu au nevoie să audă un alt punct de vedere, pe care îl presupune o dezbatere veritabilă, nesimulată. Invitaţia la gunoiştea din Ţânţăreni a venit să exemplifice gradul superlativ al situaţiei ridicole în care politicienii ne pun pe noi pe toţi. Mia de procente că Dorin Chirtoacă nu se va prezenta, iar publicul dezinteresat la acea „dezbatere” poate fi constituit doar din localnici care votează alte administraţii locale decât pe cea a municipiului Chişinău. Se speculează încă o dată în sens politic durerea mare a acestor oameni şi atât. Poate că ar trebui să ne bucurăm că nu s-a găsit un loc şi mai rău mirositor în aceste scopuri... Desigur, în locurile „dezbaterilor publice”, indiferent de mirosurile din preajmă, va ajunge şi o bună parte din presa moldovenească, „îngălbenită” vizibil în ultimul timp, de regulă, cu „grija” aceleaşi clase politice. Ea va savura „figurile de ştil” şi „găselniţele” electorale, pregătite de politicieni de acasă, şi va avea grijă ca toate acestea să ajungă cât mai exact şi cât mai aproape de sufletul moldoveanului-alegător. Nu putem pretinde ca actualii candidaţi, staff-urile şi formaţiunile lor să cunoască ce presupune noţiunea de dezbateri publice, care sunt regulile de desfăşurare a lor, inclusiv condiţii egale de start pentru participanţi, loc de desfăşurare comod pentru aceştia şi pentru public, acces nerestricţionat pentru toţi doritorii etc. Dar am putea pretinde ca politicienii să aibă măcar elementarul bun simţ atunci când contează pe votul nostru. Mai degrabă putem presupune că jinduitorii de funcţii nu sunt interesaţi în dezbateri. Aceasta pentru că dezbaterile veritabile, sincere, bine intenţionate, cu participarea publicului, sunt un instrument real de implicare a populaţiei în gestionarea treburilor comunităţii, în procesul de luare a deciziilor care se referă nemijlocit la viaţa ei. În cea mai mare parte, actualii politicieni încă nu sunt apţi să renunţe la dreptul lor „ereditar” de a face politică, de a lua decizii pentru alţii şi mimarea dezbaterilor publice o demonstrează fără tăgadă. Este obraznic să mă lipseşti pe mine, ca alegător, de şansa de a mă implica în gestionarea propriilor mele probleme şi tot de la mine să pretinzi votul şi, respectiv, funcţia. Cunoscătorii cunosc că şi printre cerşetorii de la uşa bisericii există rivalităţi, sfere de influenţă, reglări de conturi. Dar enoriaşul de rând nu le simte. Urmează să decidem noi, alegătorii, dacă întotdeauna „obraznicul mănâncă praznicul”? [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]