Cobza este un element identitar care ne reprezintă, iar crearea unui dosar privind includerea cobzei și a cobzăritului în lista Patrimoniului UNESCO este o inițiativă foarte bună. Opinia aparține muzicologului Victor Ghilaș și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice „Dosarul UNESCO „Cobza”. Cooperarea moldo-română pe domeniul promovării patrimoniului cultural imaterial”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit reprezentantului Institutului Patrimoniului Cultural, includerea cobzei în lista UNESCO va contribui la promovarea și conservarea acestui instrument muzical.
Potrivit muzicologului Victor Ghilaș, cobza este un element identitar comun pentru România și Republica Moldova, iar crearea unui dosar comun privind includerea acesteia în lista UNESCO este inițiativa părții române și a fost acceptată cu bucurie la Chișinău.
„A fost o inițiativă bună, întrucât cobza este un element identitar care ne reprezintă. Inițierea acestui dosar a fost determinată și de faptul că ucrainenii ar dori ca acest aparat sonor – cobza să fie inclus în lista UNESCO. Dar din câte eu cunosc ucrainenii nu au cobza în felul în care ea a funcționat și funcționează la noi. Ei folosesc cuvântul „cobzar”, dar au în vedere un alt instrument, care are o altă morfologie. În varianta în care există la noi, cobza ar mai putea fi întâlnită la cehi, slovaci, polonezi. În Ucraina, probabil, cobza o fi existat în ținuturile cu populație românească, ținutul Herța, Bucovina”, a spus muzicologul Victor Ghilaș.
Potrivit lui Victor Ghilaș, cobza era un instrument frecvent întâlnit în spațiul românesc încă din cele mai vechi timpuri, fiind inițial cunoscută sub numele de „lăută”.
„Inițierea acestui dosar are intenții bune. Va fi încă un element comun. Cobza nu a fost creată de dragul creării unui instrument, ci pentru a transmite anumite mesaje. Cobza a avut o răspândire destul de largă pe ambele maluri ale Prutului. Inițial, nu se vorbea despre cobză, ci despre un strămoș al cobzei – lăuta. Dar cu timpul cuvântul „lăutar”, adică cel care cânta la lăută, a fost extrapolat și asupra altor instrumente. „Lăutar” i se spunea și violonistului, cobzarului și celui care cânta la țambal”, a mai spus Victor Ghilaș.
Muzicologul Victor Ghilaș spune că odată cu includerea cobzei în lista UNESCO va fi demarat un amplu proces de promovare a tradiției cobzăritului. Potrivit expertului, acest proces este indispensabil pentru a nu permite dispariția acestui instrument muzical.
„De îndată ce elementul este inclus în lista UNESCO, urmează să fie elaborat un plan de activitate privind implementarea acestui element. Același lucru s-a făcut în cazul dosarului precedent al cămășii cu altiță. Urmează elementul să fie promovat, popularizat prin diferite forme, evenimente, manifestări culturale, întruniri științifice, elaborare de CD-uri, emisiuni radio și TV. Adică, acest element, aceste cunoștințe despre cobză să fie mult mai bine cunoscute”, a explicat Victor Ghilaș.
Dezbaterea publică este a treia ediție din cadrul proiectului „Dublă integrare prin cooperare și informare. Continuitate”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestei dezbateri nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
