Interviu IPN
Republica Moldova este foarte aproape de prăpastia unui stat falit politic, instituţional şi ignorat de principalii săi parteneri externi. Potrivit lui Victor Chirilă, director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă, ţara are unica şansă de a evita acest colaps prin formarea unui guvern pro-european din persoane necompromise şi reacţie adecvată la ultima încercare a înalţilor reprezentanţi ai Parlamentului European de contribui la depăşirea crizei politice din Moldova.
- Credeţi că vizita-fulger a europarlamentarilor de cel mai înalt rang Jacek Protasiewicz şi Libor Roucek la Chişinău, după vizita foarte recentă şi foarte specială a eurocomisarului Stefan Fule, este un semn de mare speranţă sau mare deznădejde pentru cursul european al Republicii Moldova?
- Mai degrabă, este un semn că partenerii noştri din UE sunt foarte îngrijoraţi de evoluţiile politice din Republica Moldova, care ameninţă să deraieze aspiraţiile noastre europene. Nu exclud ca aceasta vizită ar putea fi ultima serioasă încercare a UE de a ne ajuta să ieşim din actuala criză politică, astfel încât să finalizăm cât mai curând posibil negocierile asupra Acordului de Asociere şi să obţinem girul statelor membre ale UE pentru a-l parafa la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius.
- Am citit recent un pamflet de al Dvs, întitulat „Povestea de Succes a fost petrecută pe ultimul său drum”. Chiar credeţi că nu mai este nicio şansă pentru „copila minune a Parteneriatului Estic, eleva răsfăţată a Europei – Povestea de Succes a Moldovei”?
- Cu părere de rău, „Copila minune a Parteneriatului Estic” nu mai este şi de vină sunt toate cele trei componente ale fostei AIE, care nu au reuşit să gestioneze o criză politică generată de tragica vânătoare din Pădurea Domnească. Mai rău, prin acţiunile lor iresponsabile, au gonflat-o în aşa măsură, încât a ajuns să submineze credibilitatea şi funcţionalitatea principalelor instituţii ale statului: Curtea Constituţională, Preşedinţie, Parlament, Guvern, a întregului sistem judecătoresc. După cinci luni de dezmăţ politic, Republica Moldova este foarte aproape de prăpastia unui stat falit politic, instituţional şi ignorat de principalii săi parteneri externi. În prezent, foştii aliaţi AIE au o singura cale să evite dezastrul şi să se reabiliteze în ochii societăţii, şi anume formând, fără întârziere, un Guvern pro-european cu personalităţi nepătate de actualul scandal politic, cu o susţinere politică fermă şi cu o agendă convingătoare de reforme.
- Ce este mai bine pentru reanimarea cursului european al Moldovei: formarea unei majorităţi parlamentare cu aceeaşi actori şi pericolul perspectivei similare sau alegeri parlamentare anticipate?
- Personal optez pentru formarea unei majorităţi parlamentare cu aceeaşi actori nu pentru că aceştia ar fi perfecţi, ci pentru că, deocamdată, alţii mai buni nu avem care să continue reformele dictate de parcursul nostru european. Ca şi majoritatea cetăţenilor sunt conştient de imperfecţiunile şi nimicnicia lor, însă, consider că este mai bine să ne mişcăm înainte, încet dar sigur, ca o broască ţestoasă, decât să ne oprim ca „boii la poartă nouă”. Îmi cer scuze apriori pentru această expresie niţel dură, dar, cu regret, anume aşa sunt realităţile.
- Cum definiţi motivele interne în compromiterea cursului european al Moldovei?
- În opinia mea, care ar putea fi subiectivă, principalele cauze care au dus la compromiterea a tot ce s-a făcut în ultimii patru ani în relaţiile noastre cu UE sunt lipsa de responsabilitate faţă de promisiunile făcute societăţii, fariseismul, vanitatea şi deşertăciunea politicienilor, lipsă de fairplay politic şi mai ales, îndepărtarea tot mai pronunţată de nevoile oamenilor de rând sub lozinca „noi am fost aleşi de popor, noi ştim ce facem, noi facem responsabil, noi facem bine”.
- În ce măsură a influenţat factorul extern? Mă refer aici la vehiculata „mână a Moscovei”, dar şi la afirmaţiile, potrivit cărora dacă Bruxelles-ul nu ar fi anunţat la începutul acestui an că la summit-ul de la Vilnius Moldova nu va putea semna documentele jinduite, criza politică la Chişinău nu s-ar fi produs.
- În cazul dat, sunt de părere că nu „mâna Moscovei” se face vinovată de tot ce s-a întâmplat şi continuă să se întâmple la noi în ultimele cinci luni, ci mai curând de vină este „mâna iresponsabilităţii” politicienilor noştri, care, în ultimul timp, se comporta ca nişte politicaştri provinciali şi aproape deloc pe potriva unor oameni de stat cumpătaţi, raţionali şi cu gândul la interesele statului. Un astfel de comportament iresponsabil este uşor de manipulat şi exploatat din exterior, în special de Moscova. Vizita vicepremierului rus Dimtri Rogozin la Chişinău la 9 mai, conferinţele eurasiatice de la Comrat şi Bălţi, provocările tot mai dese regizate de Tiraspol, înmulţirea, ca ciupercile după ploaie, a organizaţiilor non-guvernamentale ce îşi propun promovarea integrării eurasiatice (conform unor informaţii neoficiale în ultimii trei ani au fost înregistrate aproximativ 40 de astfel de ONG), vin să confirme presupunerile noastre în acest sens.
- Care ar fi scenariul real pentru asigurarea continuităţii în procesul de integrare europeană a Moldovei? Ce ar trebui, ar vrea şi ar putea să facă pentru aceasta clasa politică, societatea, partenerii de dezvoltare?
- Crearea unui Guvern pro-european politic stabil, care ar insufla încredere cetăţenilor că lucrurile în ţară se pot schimba spre bine, fie şi încet, dar să se schimbe, este, la această etapă, calea unică reală şi, în acelaşi timp, cea mai dificilă, pentru continuarea agendei de integrare europeană a ţării. Este teoretic o misiune imposibilă, însă, cum se spune la noi „practica bate gramatică”. Partenerii de dezvoltare ne pot ajuta doar dacă, în primul rând, ne ajutăm noi. Prin urmare, nu ne rămâne decât să sperăm că mintea moldoveanului cea de pe urmă se va întoarce şi la politicienii noştri, care declară sus şi tare ca sunt europeni. Parole, Parole, Parole, oamenii sunt sătui de astfel de declaraţii, vor fapte care să confirme acest lucru.
Valeriu Vasilică, IPN
