Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei învieri a lui Hristos – pastorala Mitropolitului Chişinăului şi al Întregii Moldove Vladimir

[Prea iubiţi întru Hristos Cel înviat, fraţi şi surori,] [Hristos a înviat!] Aceste cuvinte mîntuitoare, aşteptate pretutindeni cu bunăvoinţă şi evlavie, răsună astăzi in întreaga lume creştină. Prin bunătatea iubirii lui Dumnezeu, sărbătoarea învierii Domnului şi în acest an s-a revărsat peste noi. Salutul pascal "Hristos a înviat!" este cea mai mare veste de bucurie, mîngîiere şi nădejde. Hristos a biruit moartea, prin moartea Sa pe cruce. Prin jertfa lui Hristos, omului i s-a dat şansa să se întoarcă la Dumnezeu, să-I fie supus şi să guste din nou dragostea ascultării pierdute prin căderea în păcat. Sărbătoarea învierii Domnului Hristos este Taina trecerii Mîntuitorului nostru de la moarte la viaţă, Taina vieţii care izvorăşte din mormîntul cel de viaţă purtător. Hristos a biruit frica morţii. Salutarea eternă "Hristos a înviat!", cu răspunsul "Adevărat a înviat!" este mărturisirea de credinţă a fiecărui cred¬incios despre adevărul tainic pe care se întemeiază întreaga învăţătură mîntu¬itoare, trăirea creştină şi rînduiala liturgică a Bisericii. In această zi am fost chemaţi de Sfîntul Duh să ne adunăm împrejurul altarului lui Dumnezeu, ca să auzim glasul îngerului la mormînt: "De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, a înviat" (Luca XXIV, 5-6). Femeile Mironosiţe au fost cele care "După ce a trecut sîmbăta, dis-de-dimineată, în ziua cea dintîi a săptămînii... au venit la mormînt" (Matei XXVIII, 1), pentru a unge Trupul învăţătorului şi Domnului lor. "Dar au găsit piatra răsturnată de pe mormînt şi intrînd n-au aflat Trupul Domnului lisus". Femeilor Mironosiţe le-a fost dat să vadă pe însuşi Hristos Domnul înviat şi li s-a poruncit să-şi înceapă misiunea lor prin a propovădui celorlalţi învierea Domnului răstignit. Scînteia minunii care s-a aprins în inimile Femeilor Mironosiţe s-a trans¬format într-o flacără strălucitoare de mărturisire care a pătruns peste veacuri. Odată cu lumina învierii lui Hristos a dispărut deznădejdea, păcatul şi moartea. Răsărind din întunericul mormîntului, mesajul învierii continuă să reverse lumină şi să întărească pe oameni. [Iubiţi păstori de suflete şi fii duhovniceşti,] Sărbătorind, să ne amintim de cuvintele spuse către Iezechiel: "Vei afla că Eu sînt Domnul Dumnezeu şi Eu îţi dau viaţă !". Făgăduinţa din veci s-a împlinit odată cu învierea Domnului. Acest dar al învierii a fost plănuit nu numai pentru un anumit număr de oameni, ci pentru întreaga omenire. Noi, iubiţi credincioşi, sîntem moştenitori ai acestei făgăduinţe. La lumina învierii ni s-a descoperit dragostea nemărginită pe care o are Hristos pentru noi şi pe care ne-o împărtăşeşte şi nouă. Minunea învierii e propovăduită şi cîntată astăzi la fel de mult ca şi atunci cînd a avut loc acest eveniment de importanţă universală. Faptul hotărîtor al trecerii lui Iisus Hristos prin această lume a fost învierea Sa. Naşterea minunată din trupul neprihănit al Sfintei Fecioare Maria, învăţătura şi minunile Sale, jertfirea Sa pe Crucea Golgotei, toate aces¬tea capătă sens şi valoare nepieritoare numai prin faptul învierii Lui din morţi. Fără înviere nu s-ar fi născut creştinismul, n-ar fi prins viaţă Biserica. Sfintul Apostol Pavel, înţelegînd ca nimeni altul valoarea învierii Dom¬nului pentru destinul creştinismului, scria corintenilor: "Dacă Hristos n-a învi¬at, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnica şi credinţa voastră" (l Cor. XV, 14). Dar "Hristos a înviat din morţi, fiind începătură a învierii celor adormiţi" (l Cor. XV, 20). [Drept-măritori creştini,] Pe drumul Sfîntului şi Marelui Post, unii ne-am nevoit, poate, mai mult, alţii mai puţin, însă astăzi toţi sîntem chemaţi să ne bucurăm deopotrivă, prin cuvintele insuflate de Duhul Sfînt ale Sfîntului Ioan Gură de Aur care zice: "Toţi îndulciţi-vă de ospăţul credinţei, toţi împărtăşiţi-vă de bogăţia bunătăţii". În aceste zile, cînd în biserici răsună cîntarea pascală "Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruin-du-le", să ne întărim duhovnieeşte şi să ne aducem aminte de cuvîntul Său dumnezeiesc prin care ne-a îmbărbătat: "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (loan XVI, 33). Învierea Domnului, Sărbătoarea sărbătorilor, este ziua bucuriei noastre, ziua de biruinţă a Împăratului a toate, ziua vestitoare a veseliei veşnice, pe care trebuie să o prăznuim duhovnieeşte. Să gustăm din ospăţul Stăpînului şi să-I mulţumim pentru toate cîte ne-a dat nouă. Iar ca roade bineplăcute să-I aducem viaţa noastră sfîntă şi fără de păcat, prin păzirea poruncilor şi prin împărtăşirea cu Sfîntul Trup şi Sfîntul Său Sînge. Fie ca sărbătoarea învierii să se reverse îmbelşugat în viaţa noastră, să aducă lumină în casele şi în sufletele noastre, să ne întărească pe toţi în credinţă, nădejde şi iubire sfîntă. Rog pe Domnul Hristos Cel Înviat să vă dăruiască bucurii duhovniceşti, sănătate şi spor, să vă binecuvînteze familiile şi casele dumneavoastră, să vă călăuzească paşii spre faptele cele bune, spre slava Sa. În aceste zile, niciunul dintre fiii noştri duhovniceşti să nu rămînă în afară de bucuria Sărbătorii sărbătorilor, ci oriunde s-ar afla, fie cu noi, aici în biserică, fie cu binecuvîntare la alte rosturi ale vieţii, să zică cu noi acum: [Hristos a înviat!] [Adevărat a înviat!]