Vandalismul din aprilie 2009 prin prisma florilor de romaniţă, analiză Info-Prim Neo

La un an şi ceva de la evenimente din aprilie 2009, investigarea acestora a depăşit foarte puţin etapa iniţială, bazată pe ghicitul pe petalele de romaniţă: „mă iubeşte – nu mă iubeşte”. Comisia parlamentară specială de anchetă, care şi-a prezentat raportul acum zece zile, a concluzionat, prin membrii săi din cadrul Alinanţei pentru Integrarea Europeană (AIE), că „nu a avut loc tentativă de lovitură de stat”. În acelaşi timp, opoziţia comunistă şi reprezentanţii săi în Comisie reiterează poziţia potrivit căreia „tentativa de lovitură de stat a avut loc”. Dar exact acelaşi lucru se „ghiceşte” deja de un an şi ceva: „mă iubeşte – nu mă iubeşte”. În fond, nici o parte, nici alta, nu şi-a argumentat poziţia, pentru că nu a putut - sau nu a vrut - să răspundă la principalele întrebări privind organizatorii, provocatorii şi executanţii actelor de vandalism în urma cărora au fost devastate clădirile Parlamentului şi Preşedenţiei. Toate celelalte acţiuni din acea perioadă fie că s-au desfăşurat în limitele normalului şi democraţiei (întruniri, marşuri, lozinci, declaraţii de protest, etc.), fie că şi-au identificat „eroii”, de exemplu poliţiştii şi judecătorii implicaţi în maltratarea protestatarilor în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) şi în comisariatele de poliţie. Este adevărat, că „eroii” respectivi au fost identificaţi mai degrabă în pofida eforturilor depuse de Comisia parlamentară specială, decât în rezultatul acţiunilor ei. De exemplu, Primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, afirma la un post de radio, imediat după prezentarea raportului, că membrii Comisiei parlamentare nu au vizionat înregistrările video filmate de pe clădirea Guvernului care demonstrează participarea unor ofiţeri de poliţie la maltratările din PMAN, cu toate că Preşedintele Comisiei, Vitalie Nagacevschi, dispunea de ele. La rândul său, Preşedintele Comisiei declara anterior la un post de televiziune că ofiţerii cu funcţii înalte în Ministerul de Interne, bănuiţi de implicare în maltratarea protestatarilor, nu pot fi suspendaţi, ca să nu prejudicieze ancheta, pe motiv că „nu au alte surse de existenţă” şi că „au de achitat credite la bancă”. Nimeni nu cunoaşte mai bine decât fostul avocat Nagacevschi, cu numeroase dosare la CEDO, că argumentele respective sunt ne-bune de a fi prezentate Înaltei Curţi. Identificarea şi pedepsirea organizatorilor şi a provocatorilor actelor de vandalism şi de maltratare, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale este mai mult decât un scop în sine. Fără identificarea şi dezvăluirea numelor lor nu pot fi evaluate rolul şi prestaţia structurilor statului în cadrul evenimentelor din aprilie. La rândul său, evaluarea este necesară pentru a formula garanţii sistemice (legislative, administrative, educaţionale, etc.) că astfel de evenimente nu se vor produce pe viitor. Or, unul din scopurile anunţate ale Comisiei parlamentare de anchetă a fost anume evaluarea prestaţiei structurilor statului în gestionarea tulburărilor din aprilie 2009. Fără îndoială, instituţiile statului au fost implicate în derularea evenimentelor din aprilie, dar şi în pregătirea lor, inclusiv structurile de forţă, inclusiv serviciile secrete. Au fost implicate prin participare directă sau neparticipare. Comisia parlamentară de anchetă urma să stabilească foarte clar ce rol au avut acestea în evenimentele respective, pe cât de legale şi de profesioniste au fost acţiunile lor. Într-un comentariu din 15 aprilie 2009, din lipsă de altă informaţie în acest sens, Info-Prim Neo opera cu judecăţi de valoare privind eventuala implicare a serviciilor secrete în organizarea evenimentelor de la 7 aprilie 2009. Presupunerea se baza pe părerea că, la acel moment, opoziţia de atunci, dispersată şi slabă, era mai puţin capabilă să scoată în stradă atâta lume, într-un termen atât de scurt: {„De aici – o întrebare inevitabilă: Dar cine este capabil de o astfel de „operă” în termen record? Sunt câteva variante de răspunsuri la această întrebare: 1. Un partid/o coaliţie de partide, nu din opoziţie, mult mai bine structurate şi disciplinate, cu resurse umane şi financiare mult mai serioase, cu tehnici şi tactici foarte bine puse la punct; 2. Instituţiile statului, inclusiv structurile de forţă şi serviciile secrete, care au şi, într-un anumit fel, sunt obligate să aibă permanent la îndemână agenţi infiltraţi în toate domeniile, instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile cât de cât ponderabile; 3. Varianta a treia se constituie din îmbinarea primei variante cu a doua; 4. Extratereştri. Oricum, convocată de opoziţie sau de putere, se pare că mulţimea a fost dirijată spre actele de vandalism de către persoane instruite foarte bine în ceea ce priveşte spiritul de gloată, menirea cărora era să provoace gloata la acţiuni, efectul cărora a fost calculat din timp.” (http://info-prim.md/?a=10&nD=2009/04/15&ay=22704)} Şi peste un an, cu două comisii de anchetă, cea de-a doua - de la Procuratura Generală, societatea a rămas la acelaşi nivel de presupuneri şi, practic, cu foarte puţină informaţie veritabilă, ca la început. Cu siguranţă, serviciile secrete au avut un anumit rol în pregătirea evenimentelor din aprilie chiar dacă s-ar admite că nu le-au şi organizat. Fostul şef al Servicului de Securitate şi Infomaţie (SIS), Artur Reşetnicov, a declarat tranşant că a deţinut informaţie privind pregătirea tentativei de lovitură de stat. Şi dacă a deţinut, de ce nu a fost capabil sau nu a dorit să folosească pârghiile avute la dispoziţie pentru a o preveni? În context şi Procuratura Generală anunţa că Artur Reşetnicov a dispus nimicirea unor informaţii privind evenimentele din aprilie. Dacă este adevărat, ce conţineau aceste documnete? Se înscriu în acelaşi şir documentele secrete pe care nu le-a restituit fostul Ministru de Interne Gheorghe Papuc? Şi Ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, a arătat spre o pistă demnă de atenţia Comisiei parlamentare şi care ţine de sfere înalte ale securităţii statului de drept. „Au fost câteva sute de provocatori. Toată lumea i-a văzut, mulţi îi cunosc la faţă, îi ţin minte cum erau îmbrăcaţi şi cum distrugeau totul în cale... Nu e simplu să depistezi şi să dovedeşti vina a câteva sute de persoane instruite special, cu o pregătire serioasă şi gestionaţi de profesionişti în domeniu”, a declarat Ministrul pentru Info-Prim Neo {(http://www.info-prim.md/?a=10&x=&ay=29969)} . Cât de mai direct poate fi formulată adresa investigaţiilor? Anterior presa a vehiculat şi teza că printre provocatorii violenţelor din aprilie au fost persoane din lumea interlopă, inclusiv circa 150 de deţinuţi din penitenciare. Este adevărat sau nu şi dacă da, este chiar aşa de complicat să fie identificaţi actorii care au putut aduce în PMAN aceste persoane? Astfel, pentru statutul şi împuternicirile sale, Comisia parlamentară a vărsat prea puţină lumină în domeniul pe care l-a investigat şi prea puţine speranţe ne-a lăsat că repetarea evenimentelor din aprilie este imposibilă. Nu credem că motivele rezultatelor modeste prezentate de Comisie ţin doar de capacităţile şi resursele limitate, inclusiv financiare şi umane, pe care le-a avut aceasta la dispoziţie. „Să nu vă aşteptaţi la descoperiri senzaţionale” - avertiza cu mult înainte de finalizarea raportului Vitalie Nagacevschi. S-ar putea să existe şi alte motive, care nu stau la suprafaţă, cunoscute doar de un cerc îngust de persoane versate. S-ar putea ca cercul să fie atât de îngust, sau atât de neaşteptat ca şi configuraţie, încât nu-i încape nici pe Preşedintele interimar al ţării şi nici pe primarul capitalei, tot ei - lideri ai Partidului Liberal, membru al Alianţei de guvernământ. Aceştia fac acţiuni, de cele mai multe ori pe muchie de cuţit, pentru a impune cele două comisii să spună mai mult despre ce cunosc în legătură cu evenimentele din aprilie 2009, iar aceasta înseamnă că nu au alte pârghii pentru a-şi atinge scopurile. În lipsa informaţiei, societatea se vede impusă să opereze în continuare cu versiuni, inclusiv, dar nu exclusiv: [Versiunea optimistă:] Din lipsă de informaţie suficientă şi credibilă, nu poate fi identificată la moment. [Versiunea semi-optimistă:] Trecută prin cea mai mare criză soicală-politică de după războiul din Transnistria, după cum sunt catalogate evenimentelor din aprilie, clasa politică moldovenească, de la guvernare şi din opoziţie, s-a maturizat într-o oarecare măsură, şi-a instalat anumite bariere peste care a decis să nu treacă fără riscul de a se distruge reciproc. Astfel, guvernarea actuală nu spune lucrurile pană la capăt despre fosta guvernare şi opoziţia acutală nu divulgă tot ce cunoaşte despre fosta opoziţie. Partea optimistă şi credibilă a versiunii constă în faptul că un astfel de comportament ar putea fi susţinut de partenerii internaţionali ai Moldovei, care înţeleg în felul lor procesul de conciliere politică din Moldova. „Această investigaţie nu trebuie să fie o vânătoare de vrăjitoare şi nu trebuie să urmărească scopuri înguste de propagandă politică, ci să aibă scopul de a crea o înţelegere la nivelul clasei politice că trebuie evitate astfel de încăierări dramatice care, în cele din urmă, au dus la pierderi de vieţi omeneşti”, a declarat într-un interviu pentru Info-Prim Neo Kalman Mizsei, Reprezentant Special al UE pentru Republica Moldova {(http://www.info-prim.md/?a=10&nD=2010/03/01&ay=29134)}. „Comisia... ar trebui să fie atentă în analiza sa şi să se conducă de scopul general al reconcilierii politice. Ceea ce este îmbucurător e că doi luptători de partid înveteraţi ca Dl. Nagacevschi şi Dl. Mişin {(Vadim Mişin, deputat PCRM, membru al Comisiei parlametare pentru investigarea evenimentelor din aprilie – n.n.)} se pare că au găsit limbaj comun şi simţ practic în felul în care administrează procesul”, a spus oficialul european. Dacă lucrurile stau anume aşa, s-ar putea ca într-un viitor, fie şi mai îndepărtat, să avem parte de un sistem de garanţii împotriva repetării conflictelor similare, elaborat cu acordul întregii clase politice, chiar dacă nici în viitor nu vom afla prea multe detalii despre organizatorii adevăraţi şi provocatorii evenimentelor din aprilie. [Versiunea pesimistă:] Foştii rivali din cadrul evenimentelor din aprilie, PCRM şi actuala coaliţie de guvernământ, eventual nu toată coaliţia, s-au înţeles tacit să „nu scoată gunoiul din casă”, să nu se atingă reciproc de actorii principali. Aceasta în condiţiile când sunt adevărate afirmaţiile vehiculate demult că şi fosta guvernare, şi fosta opoziţie au avut atunci oamenii săi în PMNA, dar situaţia le-a ieşit şi unora, şi altora de sub control. În acest caz, nici organizatori identificaţi şi nici garanţii împotriva repetării evenimentelor nu putem aştepta. [Versiunea pesimistă-pesimistă:] În aprilie 2009, dar şi înainte şi după, situaţia în Republica Moldova este controlată de extratereştri, de masoni, de capii lumii interlope, în timp ce politicienii autohtoni „se joacă” ba „de-a puterea”, ba „de-a opoziţia”. Propun celor care vor considera ultimele două versiuni „şocantă” şi „şocantă-şocantă” să înainteze alte explicaţii, care să răspundă la întrebările lăsate fără răspuns de către Comisia parlamentară pentru investigarea evenimentelor din aprilie şi care să poată fi luate în considerare în cadrul următoarei campanii electorale parlamentare de către întreaga societate. [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]