Unde se vor opri preţurile? Comentariu economic Info-Prim Neo

La sfârşitul săptămânii trecute majoritatea parlamentară a respins propunerea opoziţiei de a audia Guvernul în problema stopării creşterii preţurilor la alimente, devenită o problemă globală. În ziua imediat următoare, vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală, Shigeo Katsu, aflat în vizită la Chişinău, declara într-o conferinţă de presă că, în fine, creşterea globală a preţurilor la alimente va afecta şi Republica Moldova, în măsura în care este o ţară mică şi, respectiv, are o economie deschisă. Părea o formalitate acest raport, după ce s-a anunţat că la intervenţia cabinetului de miniştri a fost oprită creşterea preţurilor la zahăr, paste făinoase, crupe, iar preţurile la carne şi la produsele din carne au fost “îngheţate” până în septembrie 2008, în timp ce unele produse din carne s-au ieftinit cu 4-5 lei pentru un kg. O investigaţie pe piaţa de zahăr a Ministerului Economiei şi Comerţului, dar şi a organelor de control, a adus preţurile la nivelul de 11-11,25 de lei per kilogram, de la care în luna mai au urcat rapid până la 18 lei. Preţurile la orez, care este de import, au cedat puţin sub presiunea măsurilor de ordin administrativ. Şi avertismentul premierului că Guvernul va contracara sever majorarea nejustificată a preţurilor la produsele de primă necesitate a avut efecte de descurajare a speculatorilor. S-a calmat şi piaţa de ciment, care a debutat la început de an printr-o explozie a preţurilor, ce într-un timp scurt aproape că s-au dublat. Preţurile la ciment au coborât la 2000-2100 de lei/tona, deşi nu au mai revenit la nivelul de la începutul anului când o tonă de ciment se vindea pe 1557 lei. „În medie preţul de piaţă rămâne puţin mai ridicat decât cel permis de adaosul reglementat de stat.", par a fi nemulţumite autorităţile, care au vrut să pună capăt speculei, însă se resemnează, inclusiv pentru că importurile sunt efectuate la preţuri mai ridicate. [„S-a resimţit o lipsă de prognozare a pieţei”] Acţiunile de reglementare administrativă întreprinse de Guvern în vederea stopării scumpirilor, mai ales la alimente, a fost o reacţie firească la majorarea speculativă a preţurilor, consideră experţii. "Este vorba de produse alimentare de primă necesitate, pentru care poate fi stabilită limita maximă a rentabilităţii", afirmă ei. Şi cabinetul de miniştri a pus în funcţiune aceste mecanisme, limitând adaosul comercial. "Este prea puţină competiţie între companiile angrosiste. Există o marjă de profit care a fost speculativ majorată. Lumea s-a speriat şi a început să cumpere zahăr la preţ de 15 lei kilogramul, orez la 30 lei pe kg, ulei la 35 lei. Astfel, stocurile au fost epuizate. Însă trebuie să fim pregătiţi că preţurile la alimente vor continua să crească, indiferent de dorinţa Guvernului", astfel explica motivele majorărilor Alex Oprunenco, expert la Centrul analitic independent „Expert-Grup". Unii economişti nu exclud că majorarea preţurilor a fost „un aranjament anticompetitiv” şi că a fost o ocazie bună pentru Agenţia de Protecţie a Concurenţei să intervină. Acţiunile acesteia, dar şi ale Guvernului, şi ale altor autorităţi au fost însă întârziate. S-a intervenit postfactum, când deja era clar că preţurile au luat-o razna. Şi dacă zahărul, orezul şi pastele făinoase s-au scumpit peste noapte şi, practic, era greu de reacţionat prompt, statisticile oficiale arătau, după patru luni, o creştere cu 21,6 la sută a preţurilor la carne şi produselor din carne, iar faţă de aprilie 2007 cu 38,7 la sută. Peste o lună, creşterea era de 26,5% (în cinci luni) şi 44,4%. Semnale tot mai alarmante veneau de pe pieţele internaţionale de orez. În aceste condiţii s-a resimţit o lipsă de prognozare a pieţei pe termen scurt şi mediu şi a unui plan de intervenţie urgentă care să răspundă la criza generată de creşterea preţurilor la produsele alimentare. “În situaţia în care instituţiile internaţionale sunt antrenate într-o campanie fără de precedent semnalând o criză alimentară de proporţii pe scară globală, este ridicol sa te aştepţi la o stabilitate a preţurilor într-o ţară, care este dependentă de importul unui număr impunător de produse alimentare”, este de părere Viorel Chivriga, expert în agricultură al IDIS „Viitorul”. Ceea ce ar trebui să facă Guvernul în aceste condiţii, e să aibă în faţă câteva scenarii de urmat în cazul unor eventuale crize. Mai ales după un an cu o secetă severă, cum a fost 2007, când întreprinderile de procesare au avut la dispoziţie materie primă în cantităţi de aproximativ două ori mai mici decât în anul 2006. „Instituţiile de stat trebuie să monitorizeze preţurile, iar Ministerul Economiei şi Comerţului prin măsuri de reglementare a pieţei interne şi a relaţiilor de comerţ exterior (taxe, reglementări cantitative, contingente, cote pe produse, etc.) poate să remedieze situaţia rapid. Totodată, populaţia trebuie să fie informată din prima sursă operativ despre situaţia de pe piaţă, iar problematica legată de preţurile la alimente pe piaţa internă nu trebuie să devină una politizată”, mai opinează Viorel Chivriga. Acţiunile postfactum, care au oprit creştere preţurilor la început de iunie, într-un anumit moment ar putea să nu mai fie la fel de eficiente. Iar tensiune pe pieţele externe sunt în creştere. [Interesele producătorilor au fost neglijate] Oportunitatea măsurilor administrative întreprinse de Guvern nu sunt puse la îndoială nici chiar de către oponenţii acestuia. Ceea ce i se poate reproşa e că nu au fost luate în considerare interesele producătorului local. Ca, de exemplu, în cazul „îngheţării” preţurilor la carne. Este clar că un preţ nu poate fi bun pentru producători şi la fel de bun pentru consumatori. Primii vor preţuri mai mari, ceilalţi produse mai ieftine. Însă, la masa la care s-a decis această „îngheţare” şi mică reducere, după o creştere de aproape 50 la sută într-un an, era cazul să fie invitaţi şi producătorii, pe lângă importatori, întreprinderile prelucrătoare de carne şi cele mai mari reţele comerciale. După scumpirea cărnii, producătorii au obţinut o ocazie bună de a-şi vinde bine producţia şi a îndrepta lucrurile. Scumpirea fertilizanţilor, a motorinei, furajelor a lovit puternic în fermele, sleite financiar după un an extrem de greu 2007, când au fost nevoite să sacrifice animalele pentru că nu aveau cu ce le hrăni. În acel moment de criză, producătorii au menţinut preţurile. Riscăm foarte mult dacă se încearcă să fie menţinute preţuri mici, în condiţiile în care Republica Moldova importă enorm şi exportă puţin. „Nu putem avea preţuri mult mai mici decât pe pieţele externe, pentru că atunci producătorul va dori să-şi exporte producţia pe pieţe care dau un preţ mai mare”, spune Viorel Chivriga. Cu atât mai mult nu ar trebui să se renunţe la protejarea producătorului intern, inclusiv prin taxe vamale. Acum o săptămână şi jumătate, producătorii de cereale din cinci raioane din centrul şi sudul Moldovei au manifestat în faţa Parlamentului pentru a cere stabilirea unui preţ de achiziţie de 4-4,50 lei pentru un kilogram de grâu. „Dacă s-ar stabili preţuri bune şi angrosiştii nu ne-ar presa să le vindem grâul la preţ de 2,30-2,70 de lei kilogramul”, au cerut fermierii care se află într-o situaţie foarte dificilă. După seceta severă din anul trecut ce a compromis recolta, ei nu au bani să achite plăţile curente, inclusiv pentru tehnică şi combustibil, şi au fost nevoiţi să încheie deja contracte cu angrosiştii. Statul, se pare, nu este dispus să dea mai mult de 3,50 lei pe kilogramul de grâu achiziţionat în rezerva de stat, deşi încă nu au fost stabilite preţurile de achiziţie. Şi vicepreşedintele Băncii Mondiale a declarat că „este destul de important, ca, pe de o parte, preţurile, în măsura posibilităţilor, să meargă înainte conform tendinţelor, pentru că de altfel se prefigurează alte presiuni în economie, iar, pe de altă parte, trebuie să fie elaborate şi utilizate mecanisme de protejare a celor mai vulnerabile grupuri sociale”. Banca Mondială a elaborat programe de urgenţă, care îşi propun să răspundă la criza generată de creşterea preţurilor la produsele alimentare şi a instituit un fond. Singura soluţie pe care o vede Guvernul de la Chişinău, judecând după acţiunile pe care le-a întreprins, este de a menţine preţurile. Între timp Republica Moldova a fost plasată pe locul 14 într-un top al celor mai vulnerabile economii emergente la şocurile inflaţioniste realizat de agenţia de evaluare financiară Fitch, în care au fost incluse 73 de ţări. Preţurile se mişcă înainte şi când se vor opri nu se ştie, iar Republica Moldova nu poate să fie în acest sens un paradis.