,,Ucraina plătește astăzi un preț extrem de mare pentru păstrarea păcii în restul Europei. În același timp, Kievul se îndreaptă către o victorie și rămâne de văzut cum va fi anunțată și va arăta această victorie. Totuși, ceea ce ar trebui să fie clar este că viitorul acord de pace, pe lângă reparații de război și pedepsirea Rusiei pentru atrocitățile comise, ar trebui să includă și soluționarea conflictului transnistrean. Un proces de reflecție asupra reglementării transnistrene ar trebui deja să aibă loc la Kiev, Chișinău, Bruxelles și Washington...”
---
Implicațiile războiului rus împotriva Ucrainei au depășit deja teatrul de război. În fiecare zi, zeci de țări sunt afectate de perturbările cauzate de agresiunea rusă – fie că este vorba despre aprovizionarea cu alimente din Ucraina, exporturile de energie, prețurile mari sau valurile de refugiați care fug de război și caută protecție în afara Ucrainei. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, efectul de propagare al războiului a mers mult mai departe. Rachetele rusești au căzut pe teritoriul Republicii Moldova și Poloniei, oferind un exemplu trist al modului în care arată viața de zi cu zi a milioane de ucraineni. Mai mult, Republica Moldova, o țară al cărei sistem energetic este strâns legat de cel ucrainean, a cunoscut o scurtă pană de curent, precum cea din Ucraina, din cauza atacurilor cu rachete rusești pe teritoriul Ucrainei. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că Republica Moldova importă energie din România și nu din Ucraina. Totuși, din moment ce linia de înaltă tensiune trece prin Ucraina, atacurile afectează și Republica Moldova.
Conducerea de la Chișinău luptă deja cu o agresiune hibridă a Rusiei împotriva Republicii Moldova. Cu siguranță, instrumentele agresiunii ruse nu implică acțiuni militare, dar toate celelalte elemente ale „manualului” rusesc sunt aplicate în mod regulat. Pentru a oferi câteva exemple, le vom lista pe cele mai importante. Acestea țin de activarea grupurilor sponsorizate de Rusia pentru a organiza tulburări politice, dezinformare mediatică și operațiuni psihologice, atacuri ale hackerilor și șantaj energetic. Limitarea abuzivă a exporturilor de gaz, pe care Kremlinul o utilizează pentru a submina conducerea Republicii Moldova și a crea tensiuni în societate, prezintă un interes deosebit. Subtextul politic al acțiunilor Moscovei este evident, deoarece exporturile Gazprom către Republica Moldova sunt în fiecare lună mult mai mici decât prevederile contractului semnat. Gazprom a anunțat că va reduce oferta cu 56% în decembrie. Aceste amenințări au fost însoțite de declarații politice ale oficialităților ruși care acuzau Chișinăul și Kievul pentru situația dată. Pe lângă criza gazului, războiul a creat un număr semnificativ de probleme legate de infrastructura și rezervele energetice de care dispune Republica Moldova.
Regiunea separatistă a fost în vizor încă de la începutul războiului, deoarece a fost văzută ca o posibilă direcție de atac a armatei ruse în sudul Ucrainei. Zâmbete și glume sarcastice la adresa Republicii Moldova veneau de la agenții ruși de la Tiraspol când rușii au început războiul împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, rezistența și hotărârea ucrainene au forțat Moscova să-și reconsidere planurile pentru regiune, ceea ce a slăbit semnificativ imaginea Rusiei ca omnipotentă și, prin urmare, încrederea în protecția Rusiei. Neîncrederea a fost ilustrată de faptul că Rusia nu a reușit să recruteze „voluntari” din regiunea transnistreană pentru a lupta pentru Rusia în Ucraina. Mai mult, unii militari ruși recrutați din regiune au renunțat să lupte după expirarea contractelor.
Regiunea, la nivel operațional, este controlată de un grup de afaceri care a început să transmită semnale că nu sunt interesat de un război, deși oficial administrația de la Tiraspol a continuat să fie agresivă în declarațiile sale, acuzând, printre altele, Chișinăul și Kievul de presiune economică. Cu toate acestea, percepția privind autonomia guvernării în regiune este exagerată, deoarece regiunea nu ar putea exista fără sponsorizarea Kremlinului, prin urmare semnalele care vin dinspre Transnistria nu costă mult. De la sfârșitul lunii februarie, perimetrul transnistrean al frontierei dintre Ucraina și Republica Moldova a fost închis, ceea ce a afectat grav capacitatea regiunii de a obține venituri din economia subterană, cum ar fi contrabanda. Aceasta înseamnă de fapt că, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, Moldova controlează pe deplin circulația mărfurilor către și în afara regiunii transnistrene, ceea ce a făcut regiunea mai vulnerabilă față de Chișinău.
Dificultățile regiunii transnistrene au fost însă amplificate odată cu decizia Rusiei de a furniza mai puțin gaz Republicii Moldova și, prin urmare, mai puțin gaz în regiune. De zeci de ani, regiunea a fost sponsorizată de Rusia prin furnizarea de gaze pentru care Tiraspolul nu a plătit niciodată. Aceasta a fost o problemă reală pentru Chișinău, din moment ce a perpetuat regimul, dar a fost și un atu, întrucât a considerat că Kremlinul nu va îndrăzni să taie gazele Republicii Moldova, pentru că asta ar însemna sacrificarea Transnistriei. Cu toate acestea, Rusia a decis să pedepsească Chișinăul pentru poziția sa față de războiul rusesc împotriva Ucrainei, ceea ce a făcut și regiunea transnistreană mai fragilă.
Fără a intra în prea multe detalii, până la începutul lunii decembrie, în ultimele două luni, Transnistria producea energie electrică doar pentru consum propriu și astfel suferea serios de lipsa fluxurilor de numerar pe care le câștiga din vânzarea energiei electrice Republicii Moldova. În urmă cu câteva zile, Republica Moldova a încheiat un nou aranjament cu administrația de la Tiraspol pentru a furniza energie electrică țării în schimbul oferirii regiunii transnistrene a dreptului să utilizeze gazul furnizat de Gazprom. Acordul dintre cei două părți menține, pe de o parte, regiunea transnistreană pe linia de plutire. Pe de altă parte, face ca furnizarea de energie să fie stabilă, indiferent de atacurile cu rachete din Ucraina, și mult mai ieftină, ceea ce ar trebui să ușureze povara facturilor pentru populația Republicii Moldova. Din păcate, Republica Moldova nu este încă pregătită să facă față acestei crize dintr-o perspectivă diferită, deoarece circumstanțele din jurul Transnistriei au fost foarte diferite de cele de astăzi. Cu toate acestea, independența energetică a crescut semnificativ, deoarece malul drept nu se va aproviziona de la Gazprom, cel puțin pentru următoarele câteva luni.
S-ar putea părea că este prea devreme să discutăm despre viitorul Transnistriei după război, dar se poate vedea cât de semnificativ se schimbă situația regiunii. În mai puțin de un an, Transnistria nu mai poate continua schemele de contrabandă, activitățile de import-export sunt sub supravegherea autorităților de la Chișinău, în timp ce imaginea Rusiei se estompează. Toate aceste schimbări ne obligă să ne gândim ce se va întâmpla dacă regiunea va rămâne total fără finanțare din partea Rusiei? Și, de asemenea, ce se va întâmpla cu regiunea când Rusia va pierde războiul?
În această iarnă, Moldova își va rupe dependența energetică de Rusia, deși costurile sunt foarte mari pentru populație și dureroase pentru aproape toată lumea. De cealaltă parte a râului Nistru, la Tiraspol, administrația susține că Republica Moldova și Ucraina au creat o „blocadă” a regiunii și îi fură gazele – narațiune folosită și de Moscova pentru a-și justifica acțiunile. Faptul că Republica Moldova se pregătește pentru o iarnă fără gaz rusesc este un instrument excelent pentru a dezarma energia rusească și o mare parte de gândire strategică care a lipsit de la independență. Republica Moldova nu a avut niciodată rezerve de gaze cu două luni înainte. Acest lucru permite, de asemenea, Chișinăului să se pronunțe mai mult cu privire la cauzele reale ale creșterii prețurilor la energie, dar și să se angajeze tot mai vocal în mesaje de condamnare a Rusiei, lucru care afectează imaginea Moscovei și limitează influența propagandei ruse în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană. Totuși, în mod special, pregătirea Chișinăului cu rezerve de gaz limitează șantajul rusesc, deoarece Rusia nu și-ar atinge obiectivele.
Regiunea și procesul de reglementare, cu mici excepții, nu au dus lipsă de atenție și interes în ultimii 30 de ani. Totuși, așa cum arată războiul actual, reglementarea transnistreană ar putea deveni în viitor un instrument de presiune, atât față de Ucraina, cât și față de Republica Moldova. Acum există un context favorabil pentru a aborda problema soluționării conflictului.
Ucraina plătește astăzi un preț extrem de mare pentru păstrarea păcii în restul Europei. În același timp, Kievul se îndreaptă către o victorie și rămâne de văzut cum va fi anunțată și va arăta această victorie. Totuși, ceea ce ar trebui să fie clar este că viitorul acord de pace, pe lângă reparații de război și pedepsirea Rusiei pentru atrocitățile comise, ar trebui să includă și soluționarea conflictului transnistrean. Un proces de reflecție asupra reglementării transnistrene ar trebui deja să aibă loc la Kiev, Chișinău, Bruxelles și Washington. După cum arată istoria, regimurile care sunt create artificial tind să se prăbușească foarte repede și dureros. De aceea, Republica Moldova ar trebui să fie pregătită să abordeze un posibil colaps al regiunii. Vă place sau nu, dar aproape întreaga populație a regiunii este deținătoare de pașapoarte moldovenești. Evitarea colapsului social, combinată cu o soluționare bine coordonată și pașnică a conflictului, ar trebui să fie o prioritate-cheie la ora actuală. Rămâne de văzut cât de pregătite vor fi autoritățile Republicii Moldova și comunitatea internațională atunci când se va întâmpla acest lucru.
---
Leo Litra este cercetător senior la Centrul Noua Europă (Kiev).
---
Acest Op-Ed este publicat în cadrul proiectului „Creșterea nivelului de informare și înțelegere a problemelor de securitate și apărare ale Republicii Moldova”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și Fundația Friedrich Ebert Moldova, în parteneriat cu platformele media Zonadesecuritate.md și Zugo.md.,precum și ca urmare a unui parteneriat IPRE cu IPN în cadrul proiectului "Noi și Europa" susținut de Fundația Konrad Adenauer în Republica Moldova.