Un joc de hazard, licitaţiile publice. Comentariu economic Info-Prim Neo

Încercarea Guvernului de a obţine sute de milioane din privatizarea patrimoniului public pare a fi lamentabilă în condiţiile în care pachete mici ale societăţilor şi acţiunile unor companii ineficiente din punct de vedere economic nu sunt solicitate. Multe din acestea doar fac act de prezenţă la Bursa de Valori a Moldovei. O nouă licitaţie este anunţată pentru sfârşitul lunii septembrie. La vânzare vor fi scoase pachetele de acţiuni pe care le deţine statul în 57 societăţi. Ministerul Economiei şi Comerţului speră să obţină din aceste vânzări peste 1 miliard de lei (104 mln USD). Este cea mai mare valoare a patrimoniului public licitat vreodată la Bursa de Valori a Moldovei. Ambiţiile statului par a fi întemeiate. În vânzare sunt puse întreprinderi atractive, atât prin mărimea pachetului de acţiuni, cât şi a eficienţei economice a acestora. Cap de listă este Magazinul Universal Central Unic din Chişinău, în care statul deţine un pachet de 85,45 % de acţiuni, fabrica de încălţăminte Zorile (60,26% din acţiuni), unul dintre cei mai mari producători de încălţăminte din Moldova, Floare-Carpet (59,49%), specializată în producerea covoarelor, fabrica de sticlă Glass Container Company (31,4%), cinci pachete a câte 4,204% din acţiunile EuroCreditBank. Sigură că aceste întreprinderi vor fi solicitate, Agenţia Proprietăţii Publice a majorat preţurile la societăţile considerate mai atractive. Dacă acum câteva luni se anunţa un preţ de 300 mln lei pentru pachetul de acţiuni al magazinului Unic, acum acesta a urcat la 306,8 mln lei. Pentru Zorile este solicitată o sumă de 86 mln lei, faţă de preţul anterior de 44 mln lei, iar pentru Floare-Carpet - 202,8 mln lei, de peste 2,5 ori mai mult decât se dorea iniţial să se obţină din vânzarea acestei întreprinderi. La licitaţie sunt scoase cinci fabrici de fermentare a tutunului, acţiunile cărora au fost ieftinite cu 10-20 la sută. Statul anunţă un preţ iniţial de 4500 lei pentru o acţiune a Magazinului Unic, la valoarea nominală de 115 lei. În cazul Floare-Carpet preţul de pornire este de 56,01 lei pe acţiune, faţă de valoarea nominală de 6,0 lei, pentru societatea Zorile – 65,01 pe acţiune, la o valoare nominală de 18,0 lei. Şi asta în condiţiile în care la ultima licitaţie din acest an cu acţiunile fabricii de încălţăminte Zorile s-a oferit 9 lei pe acţiune. În cadrul celor patru runde de licitaţii la Bursa de Valori, un concurs investiţional şi trei concursuri comerciale, desfăşurate în anul 2008 de către Agenţia Proprietăţii Publice au fost vândute pachete de acţiuni la peste 60 de societăţi. Din aceste vânzări statul a obţinut la bugetul de stat venituri în sumă de peste 300 mln lei. Pentru unele dintre pachetele de acţiuni s-a dat un preţ dublu sau chiar triplu. Este o dovadă că pe piaţa de capital sunt bani şi atunci când apare o ofertă atractivă se găsesc şi sumele necesare, iar concurenţa dă valoare acestor companii. Pentru multe societăţi, licitarea publică se transformă într-un joc de hazard. Chiar dacă oficialităţile cred că întreprinderile licitate îşi vor găsi stăpânii adevăraţi, „căci sectorul privat din Moldova nu stă pe loc, se dezvoltă, cererea de active e mare”, doar fiecare al treilea pachet îşi găseşte cumpărătorul. Licitaţiile, de regulă, se consumă chiar în primele două zile, când se produc achiziţiile. În următoarele zile acţiunile statului nu fac decât un simplu act de prezenţă la bursă. Din pachetele de acţiuni pe care le deţinea în cele 121 de societăţi, licitate prin „strigare” la bursă, statul a reuşit să vândă 38. Şi veniturile nu sunt cele scontate, deşi suma pe care statul conta să o obţină din „vânzarea şi privatizarea bunurilor domeniului public” în 2008 a fost depăşită. Şi cifra de 464,4 milioane lei, estimată în proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2009, este subestimată. Încasările respective pot fi obţinute uşor prin vânzarea a trei-patru întreprinderi mari. Marea majoritate a întreprinderilor, ce vor fi scoase la vânzare în septembrie, au fost anterior expuse la licitaţie, dar nu au fost solicitate. Licitaţiile de vânzare a acţiunilor proprietate publică arată că în condiţiile în care informaţia este făcută public cu mult înainte de licitaţie, cumpărătorii vin la bursă deja cu „lecţia pregătită de acasă". Cumpărătorii solicită, de regulă, pachete de control sau acţiuni a unor întreprinderi profitabile sau din domenii cu perspective de dezvoltare mai bună. Este puţin probabil ca multe din întreprinderile ce figurează în lista anunţată să fie solicitate la licitaţia din septembrie. În listă sunt incluse şi multe întreprinderi la care statul deţine mici pachete de acţiuni (de la o cotă de 0,066% până la 8,683% din emisiunile emise). Licitaţiile din ultimii doi ani la bursă cu patrimoniu public au demonstrat că acestea nu sunt solicitate, iar agenţii de la bursă afirmă că nici nu vor fi solicitate. Ele nu prezintă o atracţie investiţională şi nu ar mai trebui să ajungă la bursă, sunt alte căi de a le privatiza. Mai ales dacă ţinem cont de tendinţele care au loc pe piaţa de capital, după ce procesul de consolidare a pachetelor de acţiuni s-a încheiat, iar acei care au dorit să preia controlul asupra întreprinderii sau o cotă mare din acţiunile acesteia, au făcut acest lucru. Mai mulţi experţi înclină să creadă că ar trebui să fie aplicate alte forme de privatizare în cazul unor pachete mici sau a acţiunilor pe care le deţine statul în nişte societăţi ce sunt mult prea departe de a fi atractive. Vânzarea la bursă a pachetelor de acţiuni deţinute de stat face parte dintr-un program de privatizare a bunurilor proprietate de stat, recent reactualizat de Guvern, în care sunt incluse 282 de întreprinderi. Mai mult de jumătate dintre ele mai curând vor fi vândute, inclusiv după licitaţii repetate şi reduceri de preţ. Între timp, multaşteptata licitaţie a Combinatului de Tutun din Chişinău, a cărui vânzare în 1995 s-a terminat cu scandal, deocamdată se amână.