Un fost combatant susţine că acţiunile militare de la Tighina ar fi putut avea un alt final

Acţiunile militare de la Tighina, declanşate la 19 iunie 1992, ar fi putut avea un alt final dacă Statul Major şi conducerea R. Moldova ar fi deţinut informaţii operative veridice şi ar fi luat decizii ferme, susţine fostul combatant Gheorghe Pistol, cavaler al ordinului Ştefan cel Mare. Pistol este comandantul companiei care, mai bine de o lună, a ţinut una din cele mai importante poziţii din oraş şi singura în care nu a murit nici un ostaş. Într-un interviu acordat Agenţiei Info-Prim Neo, Pistol a povestit despre evenimentele produse acum 14 ani la Tighina. Compania sa, din cadrul Batalionului Patrulă şi Santinelă a Comisariatului General de Poliţie, s-a apropiat de Tighina la 19 iunie. Nu departe de oraş, un ofiţer al Statului Major a ordonat deplasarea combatanţilor spre podul de pe Nistru. „Am fi fost omorâţi cu toţii, dacă nu ne oprea un ofiţer al Brigăzii cu destinaţie specială „Fulger”, care a declarat că Tighina e plină de gardişti şi cazaci înarmaţi, că poziţiile lor se află în imediata vecinătate. Am înţeles că Statul Major, care se afla la 30 de kilometri de Tighina, nu dispunea de informaţii veridice şi nu controla situaţia”, spune Gheorghe Pistol. Din aceeaşi cauză, susţine combatantul, a fost ratată şansa de intra în Tighina în noaptea de 22 spre 23 iunie, când oraşul era liber, trupele gardiştilor transnistreni retrăgându-se peste Nistru. Nici combatanţii nu cunoşteau acest lucru, aflând informaţia peste câteva zile de la localnici şi de la gardiştii capturaţi. Potrivit lui Pistol, compania sa a fost dislocată în cinematograful „Drujba”, situat în preajma unui drum important ce leagă Căuşenii cu centrul oraşului, singura cale de acces spre Comisariatul de Poliţie Tighina. De mai multe ori inamicul a încercat să preia controlul acestui punct strategic, dar nu a reuşit. Poliţiştii de sub conducerea sa au reuşit să captureze tehnică blindată, ofiţeri în termen ai Armatei ruseşti, veniţi din oraşul Usuriisk pentru a se înrola în trupele separatiste, gardişti care cercetau poziţiile poliţiştilor moldoveni. În momentul reţinerii, aceştia aveau asupra sa paşapoarte noi-nouţe, toate cu o singură viză de reşedinţă - pe str. Kommunisticeskaia, 65. Potrivit lui Pistol, în după-amiaza zilei de 22 iunie, în întreg oraşul au fost declanşate sirenele, acesta fiind - precum s-a aflat mai târziu – un semnal de atac frontal pentru trupele separatiste de a cuceri Tighina, iar spre poziţia în care se afla Compania BSPS a pornit un atac masiv, susţinut de tancuri. Peste câtva timp au trecut în zbor, la înălţime joasă, câteva avioane MIG-29 ale forţelor armate ale Moldovei, care au pus în dificultate trupele separatiste. „În noaptea de 22 spre 23 în oraş era o linişte mormântală, doar la pod s-au auzit împuşcături, ca să aflăm mai târziu, că două regimente ale transnistrenilor s-au împuşcat reciproc, crezând că unul dintre ele este al nostru”, susţine sursa citată. După cum s-a dovedit mai târziu, forţele separatiste au părăsit oraşul în acea noapte. Pistol crede că Statul Major, deşi dispunea de servicii secrete, nu cunoştea că Tighina e liberă şi nu a folosit momentul. Acest lucru l-au intuit şi batalioanele gardiştilor, care la 23 iunie s-au întors şi au ocupat oraşul. „Trupele Chişinăului au intrat de câteva ori în Tighina, dar de fiecare dată erau retrase, prin ordinul comandanţilor. Ultima dată, în noaptea de 22 spre 23 iunie, când oraşul nu era controlat de nimeni. Dacă ştiam, poate azi era o altă situaţie. Batalioanele gardiştilor au intuit ezitările Statului Major moldovenesc şi, la 23 iunie, au revenit şi au ocupat oraşul”, spune Gheorghe Pistol. Luni, 19 iunie, organizaţiile participanţilor la luptele pentru independenţa şi integritatea R. Moldova au organizat la Cimitirul Central din strada Armenească, depuneri de flori şi masă de pomenire în memoria combatanţilor căzuţi la Tighina. Conform datelor făcute publice, în războiul de pe Nistru au participat în jur de 28 de mii de combatanţi.