Un expert susţine că iniţiativele preşedintelui au efect nul

Un analist economic susţine că iniţiativele preşedintelui Vladimir Voronin de liberalizare a economiei, formulate, marţi, 10 aprilie, în şedinţă extraordinară de Guvern, deşi sună revoluţionar, sunt „nule” ca efect. Comentând iniţiativa preşedintelui de anulare a impozitului pe venit în cazul în care veniturile vor fi reinvestite, economistul economic Veaceslav Ioniţă a declarat pentru Info-Prim Neo că impozitul pe venit – care are o pondere nesemnificativă, de mai puţin de 1 mlrd. de lei, în Bugetul Public Naţional de cca 19 mlrd lei - nu are nicio legătură cu faptul că antreprenoriatul nu se dezvoltă. Potrivit lui, dezvoltarea afacerilor este stopată de corupţie, reglementarea excesivă din partea statului, justiţia şi climatul investiţional foarte prost. „La capitolul impozitul pe venit stăm foarte bine, acesta fiind cel mai mic din Europa, iar anularea lui nu face un sistem economic să fie mai bun”, susţine expertul, considerând eronată părerea că anularea acestuia va stimula investiţiile. Ioniţă spune că nici în prezent, atâta timp cât agentul economic ţine banii în circulaţie, statul nu-i percepe impozite, fiind impozitaţi doar atunci când sunt îndreptaţi spre consum. [Amnistierea fiscală este o idee şi mai proastă] Potrivit expertului, nici economia tenebră nu va fi astfel stopată, deoarece agenţii economici deţin contabilităţi duble pentru a plăti salariul în plic, din cauza impozitelor mari în bugetul asigurărilor sociale. Mai mult ca atât, expertul este sigur că Preşedinţia nu s-a consultat cu experţii străini, din care cauză această iniţiativă va fi foarte dur criticată de instituţiile financiare internaţionale. Potrivit lui Ioniţă, bugetul de stat al RM este foarte unilateral, fiind format practic din impozitul pe consum. „De mult timp ni se sugerează foarte insistent să întreprindem acţiuni pentru a majora bugetul la capitolul impozit pe venit, lucru pe care nu-l facem”, susţine expertul, avansând ideea că iniţiativa preşedintelui ar contravine rigorilor organismelor financiare internaţionale. Amnistierea fiscală este o idee şi mai proastă, spune expertul, considerând că o astfel de iniţiativă ar trebui să existe numai în cazul în care s-a depistat o greşeală a statului, o prevedere legală proastă, care a creat nişte datorii fiscale vicioase. În cazul de faţă, spune Ioniţă, statul îi stimulează pe cei ineficienţi prin iertarea datoriilor, iar cei eficienţi îşi vor pune întrebări despre rostul de a fi corect cu statul în condiţiile în care este pus pe acelaşi cântar cu cei care nu au plătit impozite. [Sunt favorizate întreprinderile de stat cu datorii mari] De regulă, spune expertul, nu-şi onorează obligaţiile cei care au o activitate foarte proastă, un management precar şi o eficienţă scăzută. Veaceslav Ioniţă a presupus că amnistierea fiscală a fost cerută de agenţii economici „conectaţi la putere”, în special de întreprinderile de stat cu datorii mari faţă de buget, care vor fi favorizate de stat în detrimentul celor private şi celor străine, iar în acest caz Inspectoratul fiscal trebuie să fie cinstit şi să publice pe Internet lista celor mai mari datornicii. Analistul economic susţine că, nicăieri în lume, amnistierea capitalului nu a dus la ceva bun, deşi, în cazul Moldovei, expertul nu exclude faptul că această iniţiativă ar putea să nu fie una defectuoasă. Amnistierea capitalului este dificil de conceput, pentru că presupune legalizarea veniturilor agenţilor economici care au dus o activitate ilegală. Situaţia ar fi mai simplă, spune el, doar în cazul în care ar fi vorba despre legalizarea veniturilor din urma evaziunilor fiscale, nu şi în cazul veniturilor de provenienţă criminală. Ioniţă este sigur că nici de această dacă statul nu a ţinut cont de recomandările agenţilor economici, care de nenumărate ori s-au pronunţat pentru stoparea reglementării excesive din partea statului, ce înseamnă o sumedenie de licenţe, documente şi certificate, ce înseamnă birocraţi care „colectează plăţi ilicite, egale ca mărime cu impozitele legale”; corupţie, care reiese din reglementarea excesivă, şi justiţie care nu vrea să apere cauza agenţilor economici.