Data de 11 noiembrie nu este deloc o dată obișnuită pentru Anatolie Midonie, șef de schimb al Centrului Republican de Intervenție Operativă din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Este o dată cu o dublă semnificație. În această zi copilul său își sărbătorește ziua de naștere. Însă, tot pe 11 noiembrie, acum un an, a mers la muncă, iar după câteva ore a început să stingă cel mai mare incendiu din cei zece ani de activitate, incendiul din strada Uzinelor. În această zi și-a pierdut colegul și prietenul, pompierul Ivan Nagailîc.
Anatolie Midonie își amintește ziua de 11 noiembrie 2016 foarte bine. În această zi băiatul său a împlinit patru ani, dar pentru că era în tură, a mers dimineață la muncă. Ziua părea că este una dintre cele mai obișnuite, până în momentul în care, între orele 10.00 și 11.00, a parvenit alerta că arde un depozit în strada Uzinelor. Fusese declarat apelul numărul doi de intervenție la incendiu, din cele trei. La fața locului au fost mobilizate echipe de pompieri suplimentare.
În timpul deplasării spre incendiu, echipa discuta planuri de intervenție. Ajunși la fața locului, pompierii au înțeles că arde etajul patru al depozitului, însă nu era clară suprafața cuprinsă de flăcări. Pompierii au fost repartizați pe sectoare. Prima sarcină era salvarea persoanelor, pentru că nu era clar dacă înăuntru se mai afla cineva, iar mărturiile oamenilor erau diferite. Persoanele au fost evacuate, însă martorii spuneau că înăuntru s-ar mai afla două persoane. S-au organizat echipe de căutare, care au intervenit cu ajutorul autoscărilor. O persoană a putut fi salvată, iar a doua, cum s-a aflat mai târziu, decedase.
Anatolie Midonie spune că în timpul incendiului a intervenit de pe autoscară, la nivelul etajului patru, de unde a lansat apă pentru stingerea flăcărilor. Înțelegea că suprafața cuprinsă de flăcări este extrem de mare. Din spusele celor de pe loc, aflase că în depozit erau păstrate materiale ușor inflamabile, fapt ce a permis răspândirea rapidă a focului. Pentru că incendiul era la înălțime, era greu de stins. Totuși, pompierii nu au permis ca flăcările să se răspândească și la alte etaje. Intervenția a fost dificilă și pompierii se vedeau nevoiți să se înlocuiască unul pe celălalt la anumite perioade.
Cel mai dificil moment, spune Anatolie Midonie, a fost acela în care prin intermediul stației radio s-a anunțat că un pompier a rămas blocat în interior. Puțin timp mai târziu a aflat că pompierul nu a supraviețuit și că este vorba despre colegul și prietenul său, Ivan Nagailîc, care la acel moment era șef de echipă. Ivan Nagailîc a intervenit pentru a salva persoana care se presupunea că se afla înăuntru. Cum s-a constat ulterior, pompierul s-a prăbușit în gol.
Până în ultima clipă, colegii au sperat că pompierul va fi resuscitat. Chiar dacă a fost profund afectat de cele întâmplate, înțelegea că trebuie să se ridice pe scară ca să continue să lupte cu focul. Între timp, a fost anunțat apelul numărul trei, așa cum se face când incendiul este unul complicat. Anatolie Midonie nu își mai amintește ca cei zece ani de activitate să fi participat la un asemenea incendiu mare, și ca suprafață, și la înălțime.
Când a coborât de pe autoscară, a găsit zeci de apeluri ratate de la membrii familiei și de la prieteni. Și-a sunat în primul rând soția. Cei de acasă cunoșteau despre incendiu și despre faptul că un pompier nu a supraviețuit. Tensiunea era mare. Imagini de la incendiu erau transmise în buletinele de știri și online pe rețelele de socializare.
S-a aflat la fața locului până a doua zi dimineața, timp în care, își amintește Anatolie Midonie, oamenii din preajmă au fost foarte receptivi. Au venit să le aducă pompierilor produse alimentare, ceai. Dimineața, după ce a făcut schimbul și a plecat acasă, nu a mai putut închide un ochi. Aflase și despre lichidarea incendiului ulterior, însă chiar și după stingere, pompierii au rămas un timp pe loc pentru a monitoriza situația.
Anatolie Midonie spune că pompierii fac tot ce le stă în puteri pentru a preveni situațiile excepționale, iar dacă ele au loc, în primul rând salvează oamenii, apoi bunurile. Pompierul a stins numeroase incendii, a intervenit la depozitul din strada Zelinski și la cel de la restaurantul Butoiaș din capitală. Contează în primul rând recunoștința, spune el. Atunci când ești apreciat, nu te mai gândești la salariu. Își amintește cazul din sectorul Botanica, când o adolescentă amenința că se aruncă de la înălțime, însă după mai multă vreme salvatorii au convins-o să nu o facă și au coborât împreună cu ea, iar oamenii adunați i-au aplaudat.
De asemenea, spune Anatolie Midonie, administratorii întreprinderilor trebuie să conștientizeze că o asigurare antiincendiară poate preveni o tragedie. Trebuie să doteze încăperile cu stingătoare, cu echipamente de control și semnalizare, detectoare de fum și, în aceste condiții, chiar dacă se întâmplă o situație excepțională, este mai ușor să intervii pentru a stinge flăcările. Oamenii trebuie să țină la siguranța lor și să o asigure, pentru a minimiza riscurile, să fie atenți la utilizarea aparatelor casnice și a sobelor. De asemenea, pompierul îndeamnă oamenii, în caz de situație excepțională, să-și păstreze calmul, pentru a putea analiza la rece. Uneori și un minut poate fi decisiv, pentru că timpul este extrem de prețios. Mai întâi trebuie să apeleze la 901, iar apoi să încerce să intervină cu forțele proprii, fără însă a-și pune viața în pericol.
Elena Nistor, IPN
