UE se confruntă cu dileme geopolitice în Georgia și Moldova: testul alegerilor. Analiză de Dionis Cenușa

Op-Ed
	După cum au evidențiat alegerile din Georgia și referendumul din Moldova, condiționalitatea pozitivă (banii) și cea negativă (sancțiunile) la care apela UE pentru a-și exercita influența își pierd eficacitatea și trebuie revizuite dacă UE nu dorește să piardă teren geopolitic în Europa de Est în favoarea Rusiei...
Dionis Cenușa, Columnist principal

Exercițiile electorale din Moldova (20 octombrie) și Georgia (26 octombrie) au constituit un test de stres pentru UE în țările care, împreună cu Ucraina, au relații mai profunde cu Bruxelles-ul din Europa de Est. A fost prima dată de la începutul agresiunii ruse împotriva Ucrainei când simpatiile față de Bruxelles au fost evaluate prin alegeri în Moldova și Georgia. Deși sondajele arată un sprijin care variază între 52% și 54% în Moldova și peste 80% în Georgia, referendumul moldovenesc privind „constituționalizarea” integrării europene și alegerile parlamentare din Georgia au arătat că UE întâmpină dificultăți în a influența percepția publicului în aceste ţări.

Anunțul unui viitor ajutor financiar de 1,8 miliarde de euro, făcut de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Layen, la Chișinău, cu câteva zile înainte de alegeri, a fost insuficient pentru ca alegătorii moldoveni să susțină referendumul cu un vot absolut. Din totalul electoratului, aproximativ 25% au votat pentru, iar ceilalți 75% au votat împotrivă, au boicotat sau nu au votat. Soarta referendumului a fost însă determinată de diaspora din Occident, cu ajutorul căreia referendumul a obținut 50,4% din voturile de participare pentru o rată de participare de 49%. În Georgia, deși UE a avertizat că soarta țării ca și candidat la aderarea la UE va depinde de modul în care sunt organizate alegerile, guvernul a desfășurat alegerile cu diverse nereguli, dezvăluite de către opoziție (cumpărarea alegătorilor, votare repetată etc.). În ciuda avertismentelor din partea UE, mulți alegători georgieni au susținut partidul de guvernământ („Visul Georgian”), care a primit aproximativ 54% din voturi. Cu toate acestea, atât în ​​cazul referendumului din Moldova, cât și al alegerilor legislative din Georgia, procesul de vot a fost afectat de operațiuni hibride de cumpărare a voturilor în Moldova și de tehnicile de manipulare a voturilor indicate de opoziția din Georgia.

Aceste exerciții electorale reprezintă o oportunitate pentru UE de a identifica motivele din spatele unei influențe într-o criză de credibilitate. Pe de o parte, situația din Moldova arată că avantajele financiare legate de UE au un impact mai mic decât se aștepta în obținerea unui rezultat pozitiv masiv la referendum sau a unei victorii pentru Maia Sandu în primul tur. Deși moldovenii apreciază ajutorul UE, demersul lor conține de asemenea cerințe față de forțele pro-UE din țară în legătură cu calitatea guvernării. Pe de altă parte, evenimentele din Georgia pun sub semnul întrebării capacitatea UE de a influența comportamentul elitelor aflate la guvernare, care subestimează instrumentele UE de condiționalitate și sancțiuni. Accesul la resurse financiare și la legitimitatea externă non-occidentală (inclusiv Turcia, China și Rusia) este folosit de liderii georgieni ca o modalitate de a scăpa sau de a reduce riscurile personale și politice, care pot rezulta din potențialele sancțiuni europene.

Scenarii post-electorale pentru Georgia

Alegerile marcate de mai multe cazuri de nereguli plasează UE într-o dilemă strategică față de această țară din Caucazul de Sud. Continuarea dialogului cu partidul de guvernământ din Georgia, care, potrivit rezultatelor alegerilor, va continua să domine procesul decizional din țară, va discredita imaginea UE. Forțele de opoziție pro-europene ale Georgiei mizează pe faptul că Occidentul nu va recunoaște rezultatele alegerilor pentru a exercita presiuni externe și a repeta alegerile. În același timp, UE înțelege că refuzul de a coopera cu autoritățile georgiene va duce la păstrarea relațiilor în stare înghețată. În absența UE, alți actori geopolitici, de talie regională și globală, vor încerca să-și consolideze pozițiile în Georgia, fiind vorba despre Rusia, Turcia, Azerbaidjan, China, Iran etc. Totodată, dacă UE nu adoptă o atitudine adecvată vizavi de evenimentele din Georgia, credibilitatea sa va fi pusă la îndoială în alte țări candidate.

Implicarea Ungariei în legitimarea externă a rezultatelor electorale din Georgia constituie o altă lovitură de imagine. Pe lângă faptul că nu a consultat Bruxelles-ul în timpul vizitei sale la Moscova dedicată discutării „soluțiilor de pace” fără Ucraina, Viktor Orban se pregătește să viziteze Georgia pentru a sprijini guvernarea. Profitând de președinția rotativă a UE a Ungariei, Orban dorește să convingă publicul georgian că UE recunoaște rezultatele. Acest lucru ar fi putut fi folosit de „Visul Georgian” pentru a demobiliza protestele din teritoriu, unde a primit cele mai multe voturi. Există dispoziție de proteste postelectorale din partea opoziției, iar liderul reprezentând vocea opoziției devine președinta Salomé Zurabishvili, care se bucură de credibilitate în capitalele europene.

Nerecunoașterea rezultatelor electorale de către opoziție, dar cu atât mai mult de către UE, ar putea duce țara la o nouă criză politică. Există două scenarii principale care se pot dezvolta, în funcție de acțiunile opoziției și de sprijinul UE. Scenariul „bielorus” după alegerile parlamentare din 2020, în urma cărora Alexandr Lukașenko a fost reales în mod fraudulos, se poate derula dacă autoritățile georgiene recurg la violență împotriva protestelor postelectorale. În acest caz, violența politică poate duce la sancțiunile UE împotriva elitelor (inclusiv Bidzina Ivanishvili), anularea regimului fără vize și suspendarea beneficiilor comerciale conform Acordului de Asociere din 2014. Cel mai radical pas pe care îl poate face UE este retragerea statutului de  țară candidată, care în prezent este înghețat.

Un al doilea scenariu care nu trebuie exclus este cel “armean” ("revoluția de catifea"), când protestele conduse de Nikol Pashinian l-au răsturnat pe Serzh Sargsyan, care încerca să rămână la putere în 2018, după 11 ani la putere ca președinte și prim-ministru. Acest scenariu a fost pașnic și nu în condiții de polarizare masivă, cum ar fi cea care persistă în Georgia. Autoritățile georgiene vor percepe acest scenariu ca pe un „Euromaidan”, pe care partidul de guvernământ îl tratează ca pe un fenomen periculos al intervenției occidentale. Un astfel de scenariu necesită mobilizarea opoziției, pe de o parte, și sprijinul UE și al Statelor Unite, pe de altă parte. Dar situația din Georgia implică interesele actorilor regionali, precum Rusia, Turcia și Azerbaidjan. Primii doi nu văd nicio problemă în perpetuarea actualului guvern, ceea ce este deosebit de convenabil pentru Rusia, deoarece guvernarea georgiană participă la discreditarea influenței UE în regiune. Azerbaidjanul a susținut deja rezultatele alegerilor și a criticat în trecut „Revoluția Roz”, percepută ca un risc pentru stabilitatea sa politică internă.

Dilema pentru UE este să susțină o schimbare democratică pro-UE în Georgia fără a genera scenariul „bielorus”. Această sarcină este complicată deoarece Ungaria, Rusia și Azerbaidjan susțin rezultatele alegerilor. Dacă China se va alătura legitimării alegerilor, atunci UE va fi izolată, mai ales dacă SUA ezită din cauza propriilor preocupări cu privire la alegerile prezidențiale din 5 noiembrie, după care Donald Trump vrea să revină la putere.

Semnale de îngrijorare pentru UE

Referendumul cu 50.4% în favoare (25% din totalul electoratului) a scos în evidență că chiar dacă sondajele arată 54% din populație ar avea simpatii pro-UE, cel puțin circa 4% sunt pregătiți să penalizeze UE din cauza calității guvernării din țară. Cu alte cuvinte, acest referendum este un semnal pentru Bruxelles, care trebuie să intre în esența votului negativ, dincolo de imixtiunile rusești, pentru a evita o lovitură de imagine similară celei din 2013-2014. În lumina mai multor crize de imagine ale guvernărilor pro-UE de la Chișinău, inclusiv infracțiunile din sectorul bancar cu pierderi de circa 15% din PIB-ul moldovenesc, sprijinul public pentru UE a scăzut dramatic de la 50.3% în aprilie 2013 până la 43.9% în noiembrie 2014 și 39.5% în aprilie 2015.

Aceste date sunt îngrijorătoare pentru forțele pro-UE din Moldova, care se află într-o dilemă incomodă. 

Pe e o parte, forțele pro-UE altele decât partidului Maiei Sandu (PAS) au fost marginalizate pe platformele politice și mediatice din Moldova. Co-optarea elitelor din cadrul societății civile și a mass-media de către PAS și Sandu a pus celelalte partide (Blocul “Împreună”, CUB, PLDM, etc.) într-o opoziție artificială în raport cu guvernarea. Co-optarea a multor reprezentanți ai societății civile și sursele mediatice au reorientat atenția de la actul guvernării spre monitorizarea și stigmatizarea activității opoziției, atât celei pro-ruse cât și celei pro-UE.

Pe de altă parte, devalorizarea alternativelor politice de orientarea pro-UE, de către Sandu și partidul de la guvernare, a creat o dependență enormă în UE față de actuala guvernare de la Chișinău. În consecință, UE este reticent să critice eșecurile în procesul de reformă sau abuzurile comise în actul de guvernare în Moldova. Tolerarea lipsei de bună guvernare la Chișinău este exagerat și instrumentalizat de către propaganda rusă, care atribuie Bruxelles-ului responsabilitatea pentru lucrurile comise de către guvernanți moldoveni. 

Deși are în fața ochilor exemplul anilor 2013-2014, UE pune toate mizele pe realegerea Maiei Sandu în turul doi, asumându-și riscurile legate de lovitura de imagine care poate surveni ca urmare a pierderii lui Sandu în fața lui Alexandru Stoianoglo. Chiar dacă este puțin timp la dispoziție care Bruxelles-ul să-și schimbe strategia vizavi de relația cu guvernarea de la Chișinău, după turul doi, instituțiile UE vor trebui să facă o analiză profundă a felului cum au gestionat „dosarul moldovenesc” pentru a avea o claritate cu privire la costurile geopolitice în cazul menținerii actualei strategii în lumina alegerilor parlamentare din 2025. Calculele greșite ale UE vor fi instrumentalizate de Rusia.

În loc de concluzii...

După cum au evidențiat alegerile din Georgia și referendumul din Moldova, condiționalitatea pozitivă (banii) și cea negativă (sancțiunile) la care apela UE pentru a-și exercita influența își pierd eficacitatea și trebuie revizuite dacă UE nu dorește să piardă teren geopolitic în Europa de Est în favoarea Rusiei. 

Rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Moldova din 3 noiembrie vor dezvălui dacă UE reușește să-și mențină poziția sau dacă situația se va îndrepta într-o direcție mai incertă. În orice caz, criza politică din Georgia va rămâne cea mai mare provocare pentru UE dintre țările candidate. Dacă actualul status quo din Georgia nu se rezolvă, fiind dimpotrivă acceptat, în vecinătatea sa politică poate apărea o altă Serbie, cu o politică externă care va oscila între UE, pe de o parte, și Rusia și China, pe de altă parte.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.