În ultimii cinci ani, relația UE față de Moldova s-a deosebit printr-un caracter extrem de tranșant și utilizarea disciplinată a mecanismului de condiționalitate. Nici în Ucraina și nici în Georgia, partenerii europeni nu au subliniat importanța precondițiilor politice cu intensitatea și consecvența observată în cazul moldovenesc, scrie Dionis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
Atât Parlamentul European, prin participarea activă a eurodeputaților români, cât și Delegația UE de la Chișinău punctează cu regularitate asupra angajamentelor neîndeplinite de autoritățile moldovenești, evidențiază politologul.
El amintește că din anul 2017, când a fost semnat acordul privind asistența macro-financiară și până în 2020, trei guverne s-au alternat.
Doar condițiile sectoriale conexe celei de-a doua tranșe (din totalul de trei) au fost realizate în deplinătate. Inflexibilitatea precondițiilor politice cerute de UE, combinată cu preferințele geopolitice pentru Rusia, provoacă iritații și infuzează cu euroscepticism retorica guvernanților de la Chișinău, constată Dionis Cenușa.
El consideră că deși Moldova se află în fața unei crize politice serioase, pe un fundal economic și de sănătate publică șubredă, UE nu arată nicio determinare pentru a folosi autoritatea sa politică pentru a detensiona situația.
Bruxelles-ul alege să fie vocal preponderent în privința precondițiilor politice, ceea ce nu face în Ucraina sau Georgia, opinează politologul. În realitate, el sugerează că, acesta poate folosi experiența recentă din Georgia pentru a crea o platformă de negocieri între guvernare și opoziție pentru a pregăti un teren stabil pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2020.
În viziunea lui, asumarea unui rol proactiv de către UE este aparent împiedicată de nucleul geopolitic pro-rus al coaliției de guvernare.
Așteptarea deznodământului politic nu este o strategie sigură, având în vederea schimbarea compoziției politice prin metode de corupere, subliniază politologul.
Până acum, UE nu a manifestat nicio râvnire minimă de a participa la stabilizarea politică țării, după cum a făcut în vara lui 2019, când alături de SUA și Rusia, a contribuit la eliminarea regimului oligarhic, mai adaugă el.
Condiționalitatea nu reprezintă o strategie, ci un instrument eficient, dacă este cuplat cu alte acțiuni. UE are capacitățile necesare pentru a acționa reieșind din calcule politice independente. Acestea trebuie să reflecte agendele aliaților săi politici din Moldova, dar în orice caz să evite demersuri partizane, concluzionează Dionis Cenușa.