Tratatul de la Varșovia, semnat pe 14 mai 1955, în calitate de replică a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – NATO – constituită 1949. Scopul proclamat al Pactului de la Varșovia era asigurarea păcii și securității în Europa. Însă, realitatea a dovedit că scopul de fapt era consolidarea dominației sovietice în spațiul Europei Centrale și de Est. Din momentul creării Tratatului, Europa și chiar toată omenirea s-a pomenit categoric divizată în două mari lagăre – lagărul socialist și lagărul capitalist. Declarații în acest sens au fost făcute de către participanții la dezbaterea publică: „Tratatul de la Varșovia: istorie fără propagandă”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că denumirea oficială a Pactului de la Varșovia a fost „Tratat de prietenie, cooperare și asistență reciprocă”. A fost semnat pe 14 mai 1955, în cadrul reuniunii statelor socialiste europene de la Varșovia, de către Albania, Bulgaria, Ungaria, Germania de Est, Polonia, România, Uniunea Sovietică și Cehoslovacia. Potrivit lui, scopul proclamat era asigurarea păcii și securității în Europa. Tratatul a intrat în vigoare pe 5 iunie 1955. Ulterior, Albania nu a mai luat parte la lucrările Pacului de la Varșovia din 1962, iar în septembrie 1968 a denunțat unilateral Tratatul în urma invaziei trupelor sovietice în Cehoslovacia din 1968, luna august. Republica Democrată Germană a încetat să mai fie membră a Pactului de la Varșovia în 1990 după reunificarea cu Republica Federală Germania.
„Încheierea Pactului de la Varșovia a fost o replică la replică, de fapt după ratificarea de către statele occidentale a acordurilor de la Paris din 1954, care prevedeau formarea Uniunii Europene de Vest și acceptarea Germaniei de Vest în această uniune, dar și în NATO. Când zic replică la replică – NATO a fost constituită în 1949 – și a fost o replică la comunizarea statelor Europei Centrale și de Est de către Uniunea Sovietică. Iar Pactul de la Varșovia pretinde că a fost o replică la constituirea NATO”, explică Igor Boțan.
Scopul Tratatului, potrivit expertului, a constatat în oficializarea creării unei alianțe militare a statelor socialiste europene cu rolul principal al Uniunii Sovietice și cimentarea a ceea ce se numea bipolaritatea lumii care a durat 36 de ani. Statele părți ale Pactului de la Varșovia au declarat natura defensivă a acestui pact și s-au angajat să acționeze în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, să se abțină în relațiile lor internaționale de la amenințare sau folosirea forței, să rezolve disputele prin mijloace pașnice. Însă acest lucru a fost ignorat după intervenția Uniunii Sovietice 1956 în Ungaria, iar apoi în 1968 în Cehoslovacia.
„Asistența imediată, prin toate mijloacele, inclusiv utilizarea forței armate, în cazul unui atac armat în Europa asupra unuia dintre statele membre era unul dintre articolele centrale ale Tratatului de la Varșovia. Pe 26 aprilie 1985, din cauza expirării termenului de 20 de ani, el a fost prelungit cu încă 20 de ani. Dar după căderea regimurilor comuniste în țările din Europa Centrală și de Est, în 1989-1990, existența organizației Pactului de la Varșovia ca alianță militaro-politică a țărilor socialiste, pur și simplu și-a pierdut sensul. De aceea pe 25 februarie 1991, statele participante la Tratatul de la Varșovia și-au desființat structurile militare, iar pe 1 iulie 1991, la Praga au semnat un Protocol privind încetarea completă a existenței acestui Tratat”, a mai spus Igor Boțan.
Doctorul în istorie, Anatol Țăranu, ex-ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă, susține că finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa a pus tranșant problema conviețuiri a statelor cu diverse sisteme politico-sociale. Și acest lucru a devenit problema centrală a relațiilor internaționale. „Deja în 1945 la Universitatea din Fulton, unul dintre liderii europeni, Winston Churchill, a rostit celebra sa formulă, care de la început nu a fost sesizată la justa valoare de către opinia internațională. Dar timpul a dovedit toată profunzimea acestei clarviziuni care a fost exprimată de Churchill. Este vorba despre celebra formulă „cortina de fier care desparte Europa” și toată lumea de fapt. Asta a fost problema principală care a dominat relațiile internaționale, în primul rând în Europa, de la începutul perioadei până la sfârșitul Războiului Rece”, a explicat Anatol Țăranu.
Potrivit lui, era absolut evident că se căuta o formulă care ar permite ca războiul să nu se mai repete. Și în același timp țările care constituiau două sisteme social-politice absolut diferite trebuiau cumva să conviețuiască. Ca rezultat al comunizării forțate a Europei de Est și Europei Centrale, democrațiile occidentale au fost nevoite să caute o formulă care le-ar permite să se apere de această invazie comunistă care venea din partea Uniunii Sovietice.
„Și așa a fost formată NATO în 1949. Iar așa-numitele țări socialiste, care erau copios dominate de către Uniunea Sovietică își căutau și ele rostul lor. Mai degrabă acest lucru se referea la Moscova sovietică, care încerca să înțeleagă cum trebuie să se comporte în raport cu ceea ce reprezintă NATO. În final, în anul 1955 s-a constituit ceea ce se numește Tratatul de la Varșovia, o alianță politico-militară a opt state socialiste din Europa”, a declarat fostul ambasador.
„Această alianță, din punct de vedere propagandistic, era formată ca contrapondere NATO, dar realitatea a demonstrat că de fapt obiectivul de bază care a determinat crearea Tratatului de la Varșovia a fost consolidarea dominației sovietice în spațiul Europei Centrale și de Est. Din momentul creării, Europa, dar de fapt și toată omenirea, s-a pomenit categoric divizată în două mari lagăre- lagărul socialist și lagărul capitalist”, a mai spus doctorul în istorie.
Generalul Vitalie Stoian, ex-șef al Marelui Stat Major al Armatei Naționale, ex-comandant al Armatei Naționale, a menționat că, încă în 1954, Uniunea Sovietică a încercat să fie parte Alianței Nord-Atlantice. A fost o încercare de a adera, dar după ce NATO a refuzat, a fost creată Organizația Tratatului de la Varșovia.
„Motivul principal care a fost declarat era, în primul rând, așa-zisa „expansiune a NATO spre Est”. S-a accentual în special că Republica Federativă Germană a început să fie reînarmată, să fie construită structura de forță a Germaniei de Vest și respectiv, asta ar fi fost un răspuns de la Uniunea Sovietică, care a creat la rândul său acest bloc anti-NATO”, susține generalul.
Potrivit lui, orice alianță are practic o structură clasică. Este vorba despre componenta politico-militară și componenta politică, care este în vigoare și acum în Alianța Nord-Atlantică.
Vitalie Stoian a declarat că scopurile declarate la etapa constituirii Tratatului au fost un paravan pentru Uniunea Sovietică care își dorea să-și păstreze influența în Europa de Est, în statele care au intrat în zona de influență a Uniunii Sovietice și respectiv acesta a fost principalul scop real. „Și desigur să aibă controlul asupra tuturor statelor membre din componența Organizației Tratatului de la Varșovia. Când s-a creat această structură, a fost impusă o standardizare a tuturor forțelor, comandamentelor, a fost preluată comanda de către Uniunea Sovietică”, mai menționează Vitalie Stoian.
Dezbaterea publică cu tema „Tratatul de la Varșovia: istorie fără propagandă”, este ediția a 20-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.