Tinerii nevăzători din Moldova visează la un viitor peste hotare
https://www.ipn.md/ro/tinerii-nevazatori-din-moldova-viseaza-la-un-viitor-peste-hotare-7967_981772.html
Peste 25 de copii şi tineri nevăzători şi slab văzători din ţară au participat vineri, 9 aprilie, la o manifestare cu prilejul sărbătorilor de Paşti, organizată de Asociaţia de Reabilitare şi Integrare a Copiilor Nevăzători „Pro-Aris” din Chişinău. „Ei văd lumea aşa cum este, chiar dacă nu sunt ca toţi copii”, a spus directorul instituţiei, Galina Potapova, citată de Info-Prim Neo.
Galina Potapova, care are şi ea deficienţe de văz, spune că atunci când era copil a avut nevoie de atenţie din partea celor din jur, dar a fost marginalizată. „În şcoala unde învăţam se făceau lecţii de dans. Îmi doream să dansez, să spun şi eu o poezie la seratele care se organizau, dar toţi mă dădeau într-o parte. Vreau ca aceşti copii pe care îi avem astăzi aici, să nu simtă ceea ce am simţit eu şi alţi copii”, a spus directorul Asociaţiei „Pro-Aris”.
Ina Cernei din satul Glinjeni, raionul Făleşti, are 21 ani şi nu mai vede deloc de 5 ani din cauza unei boli care a avansat. Tânăra spune că nu ştie dacă va reuşi vreodată să ajungă acolo unde şi-a propus. Îi place muzica şi îşi se vrea muziciană. „Am vrut să fac o şcoală muzicală, am făcut şi ore particulare, dar fără prea mult succes. Profesorii nu ştiu cum să mă înveţe. Când am intrat la şcoală, nu am ştiut că nu mă voi descurca fără un însoţitor. Am ajuns o piesă de mobilier şi am renunţat”, spune Ina.
Angela Caraveţ din Vasilcău, Soroca, face engleza la Chişinău de doi ani şi jumătate pentru că speră că acest lucru o va ajuta să plece peste hotare. „Vreau să plec peste hotare la mama, acolo persoanele cu deficienţe de văz sunt privite cu alţi ochi. Sunt create oportunităţi ca oamenii să-şi găsească un rost, un loc de muncă”, a menţionat tânăra.
Asociaţia de Reabilitare şi Integrare a Copiilor Nevăzători „Pro-Aris” a fost fondată în 2006, la iniţiativa părinţilor. Copii care frecventează acest centru sunt invalizi de gradul I şi II, majoritatea provin din familii unde unul dintre părinţi sau ambii au probleme cu vederea.