Tinerii cu deficienţe de auz practic nu au posibilităţi de continuare a studiilor după absolvirea şcolii speciale şi îşi găsesc cu greu un loc de muncă. Majoritatea se întorc în localităţile de baştină. Preşedintele Asociaţiei Copiilor Surzi din Moldova, Veronica Căpătici, a menţionat, în cadrul unei conferinţe de presă la IPN, că există cazuri singulare când tinerii cu deficienţe de auz reuşesc să se angajeze, dar patronii ajung oricum să-i concedieze pentru că nu se pot înţelege cu ei. Statul le oferă acestor tineri posibilitatea să urmeze o şcoală specială şi una de meserii. Ultima pregăteşte cizmari, croitorese sau sculptori în lemn, însă tinerii se simt discriminaţi, deoarece vor să înveţe profesii disponibile tuturor.
Dacă aleg să aleg să facă o facultate, tinerii se confruntă cu problema sălilor neadaptate la nevoile pe care le au. „Am reuşit să înscriem la Facultatea de asistenţă socială o fată cu deficienţe de auz şi, chiar dacă avea două aparate de auz nu a reuşit să înveţe mai mult de un an, pentru că nu i s-au creat condiţii elementare. Dacă tinerii roagă un profesor să vorbească mai tare, li se răspunde că e problema lor şi nu trebuie să-şi deranjeze colegii”, a menţionat Veronica Căpătici, spunând că o situaţie asemănătoare e şi în şcolile incluzive. Chiar dacă sunt copiii sunt integraţi în şcoli obişnuite, nu toate instituţiile au pedagogi de sprijin, iar managerii instituţiilor nu ştiu cum trebuie să lucreze cu astfel de copii.
Potrivit Veronicăi Căpătici, soluţia trebuie să vină din partea statului. Ministerul Educaţiei trebuie să asigure pedagogi de sprijin plătiţi, care ar ajuta tinerii şi copiii cu deficienţe de auz.
„Un interpret de mimică şi gesturi trebuie să lucreze cu 5 persoane surde. În Republica Moldova sunt autorizaţi 9 interpreţi la 5 mii de surzi. În aceste condiţii este imposibil ca aceste persoane să fie însoţite la un proces de judecată sau chiar spital de către un specialist care i-ar ajuta să înţeleagă mesajele. Astfel de persoane ar trebui să meargă şi la facultate împreună cu tinerii cu deficienţe de auz”, a adăugat preşedintele Asociaţiei Copiilor Surzi din Moldova.
Veronica Căpătici a notat că surditatea este o dizabilitate care nu se vede, dar tinerii cu astfel de probleme de sănătate suferă ca toţi ceilalţi când sunt discriminaţi şi respinşi la angajare.
Olga Dâşleanu, tânără cu deficienţe de auz, voluntar al Asociaţiei Copiilor Surzi, a spus că a reuşit să obţină un loc de muncă, dar cu mult efort. Majoritatea prietenilor care au aceeaşi problemă de sănătate s-au văzuţi nevoiţi să plece peste hotare. Instituţiile din afară le oferă condiţii de muncă adaptate la necesităţile pe care le au, lucru care nu este valabil pentru Republica Moldova. Tânăra este angajată croitoreasă la o fabrică de încălţăminte din oraşul Chişinău, dar speră să devină designer vestimentar. Cu ajutorul acesteia, alţi câţiva tineri angajaţi la fabrică pot avea o comunicare cu angajatorul, pentru că a acceptat gratuit să le descifreze discuţiile. De fapt, acest lucru este responsabilitatea statului, să angajeze în instituţii şi persoane care interpretează limbajul mimico-gestual.