Tendinţele Globale ale Ocupării în 2011 conform ILO

Marţi, 25 ianuarie 2011

Oficiul Coordonatorului

                                                                                                              Național ILO în Moldova

                                                           COMUNICAT DE PRESĂ                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

                                           Tendinţele Globale ale Ocupării în 2011 conform  ILO

Raportul ILO avertizează că recuperarea lentă a locurilor de muncă va continua şi în anul 2011,

                                                   angajarea tinerilor este o prioritate mondială

GENEVA (Ştirile ILO)  – Deoarece, conform calculelor oficiale, şomajul global se menţine la valori record timp de trei ani de la începutul crizei economice, Biroul Internaţional al Muncii (BIM) a atenţionat, în studiul său anual privind tendinţele ocupării, că recuperarea lentă ce ţine de locurile de muncă va continua şi în anul 2011, în special în ţările dezvoltate.

Tendinţele Globale ale Ocupării în 2011: Provocarea privind recuperarea locurilor de muncă^[1], indică o recuperare extrem de diferenţiată pe pieţele muncii, cu un nivel în creştere a  şomajului, si a descurajării  în ţările dezvoltate, şi cu o creştere a  angajării dar şi a ocupării vulnerabile şi a extinderii numărului celor săraci aflaţi în raporturi de muncă în ţările în curs de dezvoltare. Aceste tendinţe vin în contrast izbitor în raport cu recuperarea observată la câţiva indicatori macroeconomici principali: PIB-ul mondial, consumul privat, investiţiile, iar comerţul internaţional şi pieţele acţiunilor s-au restabilit în 2010, chiar depăşind nivelul pre-criză.

“În pofida unei recuperări extrem de diferenţiate de pe pieţele muncii din toată lumea, preţul uman enorm al recesiunii este încă omniprezent” a spus, Juan Somavia, Directorul General al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO). La Forumul Economic Mondial din Devos, Dl Somavia a subliniat: „Există o provocare comună: trebuie să reconsiderăm combinaţiile de politici macroeconomice standard şi să transformăm crearea locurilor de muncă de calitate şi munca decentă în obiectivul principal al politicilor macroeconomice, împreună cu creşterea sporită, inflaţia scăzută şi bugetul public echilibrat. Nu trebuie să uităm că pentru oameni calitatea muncii defineşte calitatea societăţii.” 

În pofida unui salt brusc în creşterea economică a multor ţări, coeficientul oficial al şomajului global indica 205 milioane în 2010, cifră neschimbată în mod esenţial din 2009, şi cu 27,6 milioane mai mult decât în pragul lansării crizei economice în anul 2007. ILO prognozează o rată a şomajului la nivel global de 6,1%, echivalentă cu 203,3 milioane de şomeri, pe parcursul anului 2011.

Raportul arată că 55% din rata creşterii şomajului global între anii 2007 şi 2010, a avut loc în ţările dezvoltate şi în cele ale Uniunii Europene (UE), care constituie doar15% din forţa de muncă mondială.

În câteva economii ale ţărilor în curs de dezvoltare, precum sunt Brazilia, Kazahstan, Sri Lanka, Tailanda şi Uruguay, ratele şomajului au scăzut de fapt sub nivelul pre-criză al acestora.

Raportul atestă, că un număr estimat de 1,53 miliarde de lucrători au fost implicaţi în ocupare vulnerabilă în anul 2009, ceea ce corespunde ratei ocupării vulnerabile de 50,1%.[2] Incidenţa ocupării vulnerabile a rămas în mare parte neschimbată începând cu anul 2008, în contrast cu declinul mediu stabil şi semnificativ din anii precedenţi crizei.

De asemenea, raportul determină faptul că în anul 2009 peste 630 milioane de lucrători (20,7% din numărul total de lucrători din lume) au supravieţuit  împreună cu familiile lor cu un minim de 1,25 dolari SUA pe zi. Aceasta corespunde unui număr suplimentar de 40 de milioane de muncitori săraci,  cu un procent de 1,6 la sută mai mare decât cel planificat în baza tendinţelor pre-criză. 

La nivel mondial, existau 78 de milioane de şomeri din rândul tinerilor în anul 2010, un nivel cu mult mai mare decât cel pre-criză de 73,5 milioane din anul 2007, însă mai mic decât cel de 80 de milioane din 2009. În anul 2010, rata şomajului printre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani a fost de 12,6 %, cu 2,6 ori mai mare decât rata şomajului în rândul adulţilor. În acelaşi timp însă, ILO avertizează că în cele 56 de ţări cu date disponibile, pe piaţa muncii erau cu 1,7 milioane de tineri mai puţini decât a fost prevăzut în prognozele de dinaintea crizei şi că astfel de lucrători descurajaţi nu sunt incluşi printre şomeri, pentru că nu sunt în căutarea unu loc de muncă în mod activ.

“Ocuparea tinerilor este o prioritate mondială” a specificat Dl Somavia. „Recuperarea înceată în munca decentă consolidează incapacitatea persistentă a economiei mondiale de a asigura un viitor tuturor tinerilor. Acest lucru subminează familiile, coeziunea socială şi credibilitatea politicilor”, a adăugat Directorul General.

Studiul accentuează faptul că revigorarea tergiversată a pieţei muncii nu se poate observa doar din diferenţa dintre creşterea productivităţii şi creşterea ocupării forţei de muncă, ci şi din beneficiile productivităţii prea puţin reflectate în creşterea reală a salariilor din marea majoritate a ţărilor. “Acest lucru poate ameninţa perspectivele de recuperare de viitor, deoarece există o legătură strânsă între creşterea salariilor reale, consum şi investiţiile de viitor” se menţionează în raport.

Printre alte constatări principale:

•         Ocuparea generală la nivel global în industrie a scăzut în anul 2009, ceea ce prezintă o divergenţă majoră de la rata istorică a creşterii anuale de 3,4 % din perioada dintre anii 2002 şi 2007. În ţările dezvoltate şi în cele ale Uniunii Europene, ocuparea din industrie a scăzut brusc până la 9,5 milioane între anii 2007 şi 2009, în timp ce în regiunile ţărilor în curs de dezvoltare ocuparea în industrie a crescut, deşi într-un ritm foarte lent.
•         Ocuparea la nivel global în agricultură a crescut în anul 2009, ceea ce a reprezentat o divergenţă în comparaţie cu tendinţele istorice şi a reflectat faptul că sectorul agricol cu productivitate scăzută deseori serveşte drept un mijloc de susţinere pentru lucrătorii care îşi pierd locurile de muncă în domeniul confecţiilor şi a serviciilor.
•                    Creşterea preţurilor la produsele alimentare în întreaga lume reprezintă o ameninţare iminentă. Pentru sectoarele non-agricole, creşterea continuă a preţurilor la produsele alimentare ar putea duce la pierderea locurilor de muncă, în cazul în care inflaţia va trece la alte domenii ale economiei.

În Asia de Sud-est şi în Pacific, rata şomajului nu a crescut în mediu în timpul crizei, totuşi numărul lucrătorilor în ocuparea vulnerabilă a crescut până la 173,7 milioane în anul 2009, o creştere de 5,4 milioane începând cu anul 2007. Asia de Sud are cea mai înaltă rată în ocupare vulnerabilă din lume, cu un procent de 78,5 la sută din ocuparea generală în anul 2009. În Asia de Est cazul tinerilor şomeri continuă să prezinte o provocare majoră cu un procent de 8,3 la sută în anul 2010, de 2,5 ori mai mare decât rata celor adulţi.

În America Latină şi în Caraibe, recuperarea rapidă a dus la o creştere intensă a locurilor de muncă; cu toate acestea, a crescut şi ocuparea vulnerabilă.

În Africa Sub-sahariană, mai mult de trei pătrimi din lucrători se află în ocuparea vulnerabilă, în timp ce patru din cinici lucrători trăiesc împreună cu familiile lor cu mai puţin de 2 dolari SUA de persoană pe zi, iar în Africa de Nord, conform raportului, un procent alarmant de 23,6 la sută din rândul tinerilor activi economic au fost şomeri în anul 2010.

În Europa Centrală şi de Sud-est şi în regiunea ţărilor CSI, şomajul a ajuns până la 9,6 procente, ajungând în anul 2009 la un procent de 10,4 la sută, cea mai înaltă rată regională la nivel mondial.

De asemenea, raportul avertizează că în ţările dezvoltate, atenţia minimă acordată reducerii deficitelor fiscale, fără soluţionarea provocărilor creării locurilor de muncă, va reduce perspectivele de ocupare în 2011 pentru şomeri, pentru acei care s-au retras din rândurile forţelor de muncă datorită descurajării şi pentru noii candidaţi pentru piaţa muncii.

Raportul relevă importanţa măsurilor ce pot să susţină generarea ocupării şi să dea un impuls recuperării durabile a locurilor de muncă, accentuând că câştigurile unei pieţe de muncă îmbunătăţite vor susţine o mai vastă recuperare macroeconomică şi va putea ajuta să compenseze efectele adverse ale consolidării fiscale.

“Reechilibrarea economiei la nivel global, în aşa fel încât creşterea să fie atât intensă, cât şi de durată, necesită mai mult decât o conformare la cursurile valutare şi regimurile financiare,”  a spus dl Somavia. “Promovarea antreprenoriatului, investiţiilor în economia reală, pieţelor muncii incluzive şi a creşterilor generate de venituri, sunt mijloacele potrivite pentru a determina creşterea, în timp ce măsurile de extindere a protecţiei sociale şi îmbunătăţirea calităţii locurilor de muncă vor avea rezultate mult mai sustenabile.” „Aceasta este o situaţie din care beneficiază atât întreprinderile cât şi lucrătorii, în acelaşi timp fiind consolidată credibilitatea politicilor publice” a adăugat Directorul General.