Tacticile rusești împotriva Ucrainei și Moldovei: ramificarea crizelor energetice. Analiză de Dionis Cenușa

Op-Ed
	Agresiunea contra Ucrainei vizează indirect și Moldova, care astfel devine o victimă colaterală. Adițional, Rusia mai folosește pârghii din sectorul energetic pentru a exercita presiuni asupra autorităților moldovenești, care sunt în fața unor dileme serioase din cauza dependenței duble față de gazul rusesc și electricitatea furnizată de regiunea separatistă...
Dionis Cenușa, Columnist principal

Stabilitatea regională și securitatea energetică rămân într-o stare complicată, cu evoluții imprevizibile care vor depinde de severitatea iernii și gravitatea efectelor produse de instrumentalizarea pârghiilor energetice de către Moscova. Acțiunile de politizare a exportului de gaze ca răspuns al Rusiei la sancțiunile și solidaritatea UE față de Ucraina au cauzat reducerea drastică a consumului de gaz natural rusesc în Europa.

Conform prognozelor pentru 2030, Rusia riscă să piardă jumătate din cota actuală a exportului global de gaze - de la 30% în 2021 până la 15% în 2030 (IAE, Octombrie 2022). Pe fundalul reducerii cu circa 80% a livrărilor de gaze către UE (de la 40% din importurile UE din trecut până la 9% în prezent), Rusia va dezvolta o dependență semnificativă față de piețele asiatice, în special față de China, unde vinde gazul cu reduceri de până la 50% (Businessinsider, Septembrie 2022). Înmagazinarea depozitelor gaziere din Europa la peste 90% din capacități din contul importului masiv de gaz lichefiat scade posibilitatea tehnică de a importa volume noi.

Pe lângă asigurarea propriei securități energetice, UE nu trebuie în nici-un caz să treacă cu vederea problemele energetice din noile state candidate din Parteneriatul Estic – Ucraina și Moldova. De acum încolo, securitatea lor reprezintă o responsabilitate partajată cu UE, iar vulnerabilitățile energetice devin prioritare odată cu scăderea temparaturilor.

Acțiunile rusești pentru de-electrificarea Ucrainei – efecte și riscuri

În prezent, Ucraina și-a concentrat atenția și resursele pe restabilirea controlului asupra teritoriilor ocupate de forțele ruse din regiunea Kherson, unde oportunitățile de a răsturna situația este cea mai favorabilă. De cealaltă parte, Rusia și-a reorientat loviturile militare spre distrugerea infrastructurii critice ucrainene, cu accent pe instalații electrice (cel puțin 45 de obiective), sisteme de purificare a apei etc. Scopul acestor atacuri este de a paraliza economia ucraineană prin de-electrificare forțată, sporind costurile materiale și provocând noi valuri de refugiați sau împiedicând revenirea lor. Prin diversificarea și multiplicarea situațiilor de criză la care este expusă Ucraina pe interior, armata rusă vrea să extenueze resursele limitate disponibile ale Ucrainei pentru a putea slăbi contra-ofensiva împotriva pozițiilor rusești (IPN, Octombrie 2022).

În condițiile de deficit energetic acut, provocat de pierderea a 30-40% din capacitățile de producție a electricității, autoritățile ucrainene au început testarea condițiilor tehnice pentru importul de energie electrică din Slovacia. Doar circa 4 luni în urmă, Ucraina era în capacitatea de a exporta energie electrică către România (50-100 MW) și Slovacia (50 MW). În 2021, exporturile ucrainene de electricitate se îndreptau spre Moldova, Ungaria, Slovacia și România. Începând cu octombrie 2022, Ucraina devine pentru prima dată de la independența sa un importator net de curent. Până la repararea sistemului energetic, Ucraina va fi într-o dependență salvatoare în raport cu piața europeană de electricitate, de unde poate importa curent datorită sincronizării rețelelor de transmisie din luna martie. Cu toate acestea, importul de electricitate din Europa se va răsfrânge în mod inevitabil asupra tarifelor pentru consumatorii finali și mediul de afaceri, având în vedere prețurile de pe piața spot, ale căror variație pe piața pentru ziua următoare pot fi între 145 MWh (Slovacia) și 166 MWh (România). Aceasta va lăsa amprente asupra inflației, care, până la finele lui 2022, ar putea depăși 30%.

Începerea sezonului de încălzire, deja în luna noiembrie, va pune în dificultate sistemul energetic ucrainean. Anume în această perioadă, regimul lui Vladimir Putin poate decide să stopeze ultimele livrări de gaze prin conductă de circa 42.4 milioane m3 pe zi, realizate prin intermediul sistemului gazier ucrainean (Politico, Septembrie 2022). Un asemenea pas poate avea un impact negativ dublu asupra Ucrainei. Pe de o parte, accesul limitat la sursele de energie (constrângeri fizice și comerciale) pentru încălzire poate provoca o criză umanitară de proporții pe teritoriile controlate de forțele ucrainene, cu efecte cascadă asupra capacității de luptă a armatei. Pe de altă parte, deconectarea completă a livrărilor de gaze prin Ucraina către UE poate genera un val nou de șocuri pe piața energetică europeană, cu repercusiuni de ordin politic și socio-economic. În luna octombrie, inflația în Zona Euro a atins pragul de 10.7% și riscă să urce în continuare pe fundalul instabilității geopolitice și energetice. Plafonarea dinamică a prețului la gazul natural (și petrol) reprezintă soluția la care UE lucrează în ritm accelerat pentru a ajunge la un numitor comun în noiembrie (când va avea loc a patra reuniune pe acest subiect). Totuși, nu este exclus că aplicarea unor asemenea măsuri intervenționiste va produce efecte negative, precum scumpirea gazului sau imposibilitatea de a-l accesa (Reuters, Octombrie 2022). 

Tactica Rusiei în raport cu Moldova – între poziția de victimă colaterală și pârghia „transnistreană”

Acțiunile rusești care vizează de-electrificarea Ucrainei, prin atacuri premeditate cu rachete și drone, au repercusiuni imediate asupra Moldovei, care până în octombrie își asigura circa 30% din importul de energie electrică de la furnizorii ucraineni. De pe 11 octombrie, Ucraina și-a suspendat exportul de curent către Moldova. În vederea acoperirii deficitului de electricitate, autoritățile moldovenești au recurs la ajutorul României, care și-a modificat legislația pentru a putea furniza electricitate la un preț de 90 euro/MWh, care este mai mic decât cel de piață (EuroActiv, Octombrie 2022). Subvenționarea prețului pentru electricitatea vândută Moldovei constituie o manifestare de solidaritate în contextul presiunilor exercitate de factorul rusesc, dar și o politică pragmatică vizavi de Moldova, unde peste 1/3 din populația deja posedă cetățenia română (peste 1 milion de persoane).

Pe lângă efectele colaterale la care este expusă Moldova din cauza agresiunii rusești împotriva infrastructurii energetice ucrainene, Rusia exploatează condițiile legate de livrarea gazelor naturale. Având în vedere dependența dublă a Moldovei față de gazul rusesc și energia electrică produsă pe bază de gaz rusesc în regiunea separatistă transnistreană, lipsa unor fluxuri constante de gaze către Moldova ramifică consecințele crizei energetice, care a început în 2021.

În primul rând, invocând probleme false legate de transportarea gazului prin Ucraina, Gazpromul a redus volumul livrărilor către Moldova cu 30% până la 5.7 milioane m3 pe zi. Aceasta reprezintă doar 70% din gazul contractat de operatorul moldovean Moldovagaz (50% din acțiuni aparțin Gazprom-ului). Ca urmare, regiunea separatistă a diminuat producerea de electricitate, pe care Centrala de la Cuciurgani o exportă pe teritoriul Moldovei controlat de autoritățile constituționale. În contextul deficitului sporit de gaz de circa 40 milioane m3, administrația de la Tiraspol a anunțat că furnizarea de electricitate către restul Moldovei va fi redusă până la 27%. Acest lucru înseamnă că Moldova va trebui să caute înlocuire pentru peste jumătate din electricitatea importată din regiunea transnistreană, care reprezenta 70% din importul total de curent. Ca urmare, Moldova a început să achiziționeze electricitate adăugătoare din România, dar deja la preț de piață de la Operatorul Pieței de Energie Electrică din România (OPCOM) - 132 euro/MWh. Achiziționarea curentului din România se datorează aderării la ENTSO-E, împreună cu Ucraina în luna martie. Deși electricitatea procurată din România asigură securitatea energetică, aceasta este de aproape două ori mai scumpă decât cea vândută de regiunea transnistreană, care nu achită pentru gazul folosit la producerea de electricitate, acumulând datorii noi la cele deja existente (circa 7 miliarde de dolari). În alte circumstanțe, achiziționarea la prețuri de piață din România ar permite renunțarea la electricitatea din regiunea transnistreană, care inflamează continuu problema datoriei și creează dependență și imprevizibilitate. Actuala criză energetică și geopolitică impune abordări mai precaute vizavi de prețul comercial și cel politic legat de achiziția de electricitate. 

Al doilea aspect problematic ține de datoria veche a teritoriului constituțional al Moldovei, care ar constitui circa 700 milioane de dolari, acumulați în perioada 1994-2016. În baza contractului semnat de actualul guvern moldovean în octombrie 2021, situația legată de datorie trebuia să fie soluționată până în primăvara lui 2022 și implica desfășurarea unui audit internațional pentru verifica autenticitatea datoriei. Deși a condiționat clarificarea și achitarea datoriei până la finele lui octombrie cu menținerea contractului, Gazprom a confirmat livrările de gaze pentru luna noiembrie. Cu toate acestea, Rusia poate decide în orice moment să rupă contractul, care este calificat drept avantajos de către autoritățile moldovenești. Datorită formulei prețului, contractul actual cu Gazprom oferă un preț de circa 400 dolari mai mic decât cel de pe piața europeană (821.5 dolari față de 1.200 euro pentru 1,000 m3). Un factor care poate determina Rusia să renunțe la contract poate fi rezultatul auditului desfășurat de companiile Wikborg Rein Advokatfirma AS (Norvegia) și Forensic Risk Alliance & Co (Marea Britanie), care urmau să prezinte rezultatele până în ianuarie 2023 (circa 8 luni mai târziu decât termenul limită agreat inițial cu Gazprom).

Nu în ultimul rând, pe lângă reducerea volumului de gaz și efectul asupra furnizării de electricitate, dar și riscurile ce parvin de la nesoluționarea datoriei istorice, o altă dimensiune a crizei energetice ramificate constă în disputele dintre guvernul de la Chișinău și administrația de la Tiraspol. Moldova are nevoie de circa 120 milioane m3 de gaz pentru luna noiembrie. Din acest total, circa 41 milioane m3 pot fi înlocuite cu mazut pentru producerea energiei termice, alte 54 milioane m3 urmează să fie importate conform contractului cu Gazprom, iar restul 23 milioane m3 să fie achiziționate de compania de stat Energocom de pe alte piețe. În acest sens, recent a fost semnat un contract cu operatorul rețelei de transmisie din Bulgaria (Bulgartransgaz). Adițional, Moldova dispune de circa 90 milioane m3 de gaze naturale sub formă de rezerve strategice, suficiente pentru circa 2 săptămâni în caz de stopare a livrărilor de către Rusia. Autoritățile vor să oprească scumpirea energiei, care este inevitabilă dacă electricitatea din regiunea transnistreană nu este furnizată la volumul complet. În caz contrar, protestele anti-guvernamentale orchestrate până acum de către Partidul Șor se pot extinde și pot căpăta legitimitate în rândul unui număr mai mare de cetățeni, care până acum le-au evitat din motive de credibilitate. Conform sancțiunilor SUA introduse recent, Ilan Șor și partidul său sunt calificați indirect drept agenți ruși (OFAC, Octombrie 2022). Pe lângă acesta, la proteste ar putea adera și alte grupări kleptocrate, controlated de oligarhul fugitiv Vladimir Plahotniuc, la fel sancționat de SUA, care a promis returnarea în politica moldovenească (Tribuna, Octombrie 2022). Adițional, sunt partide de opoziție în parlament și în afara acestuia (8 entități) care se poziționează împotriva războiului (nu și a agresiunii militare rusești împotriva Ucrainei) și se mobilizează pentru a face presiuni politice asupra guvernării. În acest context politic fragil, crește amploarea unui șantaj reciproc în care exponenții guvernului de la Chișinău avertizează că va reduce volumul gazelor către regiunea transnistreană, dacă aceasta nu va furniza mai multă electricitate. La rândul său, administrația de la Tiraspol sugerează negocieri directe cu Moscova și refuză să coordoneze consumul energetic cu Chișinăul. Concomitent, regiunea separatistă cere mai mult gaz, care însă nu poate fi oferit din motive de securitate și deficit, mai ales dacă Moldova urmează să îl cumpere la preț de piață.

Securitatea energetică a Moldovei este sub presiune geopolitică (instrumentalizarea pârghiilor energetice), financiară (accesibilitatea prețurilor la gaze naturale și electricitate din surse non-rusești) și de securitate vizavi de infrastructure critică națională. Cel din urmă aspect devine imperios, având în vedere incidentele recente cauzate de atacurile aeriene rusești împotriva Ucrainei, care în urma apărării anti-rachetă ucraineană a vizat teritoriul moldovenesc, provocând un incident de la Naslavcea (NYT, Octombrie 2022). 

În loc de concluzii...

Având în vedere amenințările enorme pe care le constituie eșecurile militare din Ucraina pentru regimul politic de la Moscova, iarna 2022-2023 reprezintă un moment strategic pentru Rusia, în care instrumentele sale energetice ar putea fi utilizate la maxim pentru a pune presiune social-economică și politică adăugătoare asupra guvernelor naționale din statele UE.

În paralel, atacurile rusești continuă asupra infrastructurii energetice ucrainene, reprezentând o nouă fațetă a „războiul de uzură”. Astfel, Rusia își demască intenția de a forța niște negocieri de pace, care să însemne o formă indirectă de capitulare a Ucrainei în fața agresiunii rusești. 

Agresiunea contra Ucrainei vizează indirect și Moldova, care astfel devine o victimă colaterală. Adițional, Rusia mai folosește pârghii din sectorul energetic pentru a exercita presiuni asupra autorităților moldovenești, care sunt în fața unor dileme serioase din cauza dependenței duble față de gazul rusesc și electricitatea furnizată de regiunea separatistă.

Această analiză este realizată pentru Fundația germană Hanns Seidel și Agenția de presă IPN.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.