„Eventualul eșec privind provocarea alegerilor anticipate riscă să transforme fotoliul prezidențial al Maiei Sandu într-o taburetkă extrem de incomodă pe care va lâncezi cel puțin aproximativ doi ani de zile, până la eventualele alegeri parlamentare ordinare din anul 2023...”
---
Îngrijorarea falsă a PSRM
Președintele PSRM, Igor Dodon, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu faptul că “în țară se atestă o criză politică, constituțională și guvernamentală, provocată de inacțiunea actualului președinte al țării”. El evită să spună că inacțiunea președintelui Maia Sandu este provocată de comportamentul duplicitar al PSRM. Este bine știut că criza politică și cea guvernamentală au fost provocate de demisia guvernului Chicu, decizia respectivă fiind una asumată și adoptată de comun acord de către Igor Dodon însuși, ex-premierul Ion Chicu și președintele Parlamentului, ex-președintele PSRM, Zinaida Greceanîi. Cât privește criza constituțională, aceasta pur și simplu nu există. Articolul 85 al legii supreme prevede că pentru depășirea crizei guvernamentale, survenite la 23 decembrie 2020, Parlamentul și Președinția au la dispoziție 3 luni de zile. Mai mult, există un șir de hotărâri și decizii ale Curții Constituționale (CC) referitoare, practic, la toate aspectele procesului de numire, învestire, precum și la consecințele eventualului eșec de instalare a noului Guvern.
Toți s-au convins deja că singura problemă majoră în actuala criză guvernamentală se referă la rapiditatea ieșirii din ea, impactul major resimțindu-se pe dimensiunile social-economică și cea pandemică. În lipsa unei majorități parlamentare, care și-ar asuma responsabilitatea pentru guvernare, șeful statului are mână liberă să vină cu propria soluție de ieșire din criză. Această soluție a fost exprimată de președintele Maia Sandu în discursul său inaugural din 24 decembrie 2020, rezumându-se la dizolvarea Parlamentului și provocarea alegerilor anticipate. Evident, nu este vina șefului statului că fracțiunile parlamentare sunt incapabile să încropească o majoritate responsabilă pentru asigurarea activității unui guvern. În astfel de circumstanțe, președintele Maia Sandu este obligată să ia în considerare avertismentul liderului PSRM, Igor Dodon, referitor la faptul că în Parlamentul răufamat și răzlețit de legislatura a X-a există foarte mulți deputați ce “vor vota măcar și o „taburetkă” pentru funcția de premier”, însemnând că pe aceștia îi interesează propria soartă politică și nu eficiența unei guvernări responsabile. De fapt, aceasta este cauza pentru care, deocamdată, președintele Maia Sandu ezită să înainteze candidatura taburetkăi la funcția de prim-ministru. Ca să fie clar pentru toată lumea este de menționat că: taburetka este numele generic inventat de Igor Dodon pentru orice candidatură la funcția de prim-ministru, inclusiv una absolut nepotrivită pentru un șir de fracțiuni parlamentare din punct de vedere al scopurilor programatice. Respectiv, eventuala învestire a taburetkăi, fără asumarea deschisă și responsabilă pentru activitatea acesteia, are menirea păstrării fotoliilor parlamentare de către deputații cu șanse mici de realegere la eventualele alegeri anticipate.
În circumstanțele menționate, duplicitatea atitudinii lui Igor Dodon și a PSRM față de problema ieșirii din criza guvernamentală a fost menționată în mai multe rânduri. Opinia publică s-a convins că, timp de doar o săptămână, Igor Dodon a oscilat cu fermitate între opțiunea votării unui guvern de tranziție, care ulterior să provoace o altă criză guvernamentală, urmată de alegeri anticipate, și o altă opțiune, la fel de fermă – declanșarea urgentă a alegerilor anticipate: “Îndemnăm președintele țării, cât mai repede, să inițieze procedurile legale, pe care noi le-am dat start acum o săptămână pentru dizolvarea Parlamentului. Alte soluții nu sunt”. Este o mostră a jocului reprobabil de șah politic, practicat atât des de Igor Dodon. De aceea, nu se poate exclude eventuala votare de către fracțiunea PSRM, sau a unei părți a acesteia, în favoarea unei taburetka cu scopul discreditării ulterioare a șefului statului, acuzându-l că nu a înaintat taburetka potrivită la funcția de premier.
Soluția salvatoare pentru Igor Dodon
Ieșirea din criza la care s-a referit recent Igor Dodon poate fi una testată pentru PSRM, elegantă și cu beneficii pentru imaginea șifonată a liderului formațiunii. De exemplu, este suficient ca la ședința comitetului executiv al PSRM, convocat de liderul formațiunii pentru ziua de 18 ianuarie 2021, să fie adoptate câteva decizii obligatorii pentru membrii fracțiunii parlamentare a PSRM:
- neparticipare la constituirea oricărei majorități parlamentare;
- neparticiparea la votarea oricărei candidaturi propuse formal pentru funcția de prim-ministru;
- contribuirea prin toate mijloacele la dizolvarea cât mai rapidă a Parlamentului și declanșarea alegerilor parlamentarea anticipate;
- neadmiterea oricărui joc de-a șahul politic în procesul de modelarea a circumstanțelor ce justifică dizolvarea Parlamentului.
Adoptarea deciziilor respective ar încuraja-o pe președintele Maia Sandu să accelereze numirea formală a candidaturii oricărei taburetka la funcția de prim-ministru. Nu e o sarcină trivială, fiindcă este extrem de dificil să găsești persoane înclinate să accepte rolul ingrat de taburetka, sortită eșecului premeditat.
De fapt, cea mai bună soluție pentru depășirea crizei guvernamentale ar consta în adoptarea unei singure soluții – neparticiparea fracțiunii la ședințele de învestire a Guvernului, contribuind astfel la consumarea tentativelor necesare privind constatarea circumstanțelor ce justifică dizolvarea Parlamentului. PSRM are o astfel de experiență și repetarea acesteia ar fi o dovadă a consecutivității politicilor formațiunii! Ținând cont de precedentul din ianuarie 2016, care a modelat eșecul garniturii lui Ion Sturza, soluția respectivă ar fi, cu certitudine, îmbrățișată și de fracțiunea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). O acțiune solidară a celor două fracțiuni ar garanta neparticiparea la ședințele de învestire a guvernului a cel puțin 52 de deputați: 37 din partea PSRM și 15 din partea PAS, asigurând lipsa cvorumului și pecetluind imposibilitatea acordării votului de încredere oricărei taburetka. În lumina deciziei nr.1 din 19-01-2016 a Curții Constituționale avem certitudinea că înalta Curte dispune de o jurisprudență clară în privința problemei respective:
- “în ceea ce privește faptul că Parlamentul nu s-a pronunțat prin vot asupra învestirii/respingerii Guvernului Sturza, la ședința Parlamentului nefiind întrunite cerințele de cvorum, astfel încât tentativa de formare a Guvernului nu a fost epuizată, Curtea consideră aceste alegații (ale fracțiunii PSRM)... ca fiind vădit nefondate;
- Curtea observă că neîntrunirea cerinței de cvorum în ședința Parlamentului din 4 ianuarie 2016 s-a produs anume datorită blocării deliberate a ședinței de către fracțiunea PSRM, prin absența deputaților acestei fracțiuni, fiind astfel rezultatul exclusiv al acțiunilor sale;
- indiferent dacă Parlamentul și-a exprimat sau nu votul în mod expres, tentativa de formare a Guvernului este considerată epuizată la expirarea acestui termen”.
Beneficiile pe care le-ar obține PSRM de pe urma adoptării deciziei de neparticipare la ședințele Parlamentului de învestire a taburetka sunt evidente:
- PSRM ar confirma că nu doar își exprimă îngrijorarea despre criza în care a ajuns Republica Moldova, ci participă decisiv la ieșirea din această criză guvernamentală, pe care a provocat-o;
- PSRM și-ar confirma consecvența abordărilor pentru situațiile politice similare, reiterându-și atitudinea exprimată în timpul crizei guvernamentale din decembrie - ianuarie 2016, mai cu seamă că formațiunea a contribuit decisiv la consolidarea jurisprudenței CC, în acest sens;
- contribuția decisivă a PSRM la provocarea dizolvării Parlamentului și provocarea alegerilor anticipate i-ar oferi liderului formațiunii, Igor Dodon, posibilitatea revenirii cât mai rapid posibilă într-o funcție publică cu impact major asupra vieții politice din țară etc.
Concluzii
Convocarea de către președintele PSRM, Igor Dodon, a ședinței comitetului executiv al formațiunii se poate solda cu adoptarea unor decizii importante privind depășirea crizei guvernamentale, contribuind la dizolvarea cât mai rapidă a Parlamentului și organizarea alegerilor parlamentare.
Decizia optimală a PSRM s-ar rezuma la demonstrarea consecvenții abordării fenomenelor politice similare, repetând experiența din ianuarie 2016, când formațiunea a boicotat deliberat ședința Parlamentului de învestire a guvernului Sturza, contribuind astfel la consolidarea jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului;
Președintele Maia Sandu ar trebui să comunice mai activ cu formațiunile politice parlamentare pentru a descuraja votarea iresponsabilă a unei taburetka la funcția de prim-ministru. Eventualul eșec privind provocarea alegerilor anticipate riscă să transforme fotoliul prezidențial al Maiei Sandu într-o taburetkă extrem de incomodă pe care va lâncezi cel puțin aproximativ doi ani de zile, până la eventualele alegeri parlamentare ordinare din anul 2023.