Strategia de reformare a justiţiei nu cuprinde toate compartimentele sistemului, Sergiu Ostaf

[Analiză de Sergiu Ostaf pentru Info-Prim Neo din ciclul „Societatea civilă cu ochii pe reforma justiţiei”] Partea pozitivă a Strategiei de reformare a sistemului justiţiei este că are pentru fiecare compartiment descrierea problemelor. Totodată, nu toate problemele sunt enunţate aici foarte clar. Unele nu sunt motivate şi argumentate. Spre exemplu, dacă vorbim despre asigurarea accesibilităţii, problemele sunt identificate corect. Pe de altă parte, lipseşte faptul că asistenţa juridică nu este garantată în toate cazurile şi din acest motiv oamenii au mai puţină încredere în sistemul judecătoresc. Prin urmare, se propun anumite soluţii, însă nu toate reiese din problemele enunţate. Unele dintre soluţii sunt clar legate cu problemele, altele nu. De exemplu, crearea structurilor şi sistemelor de interacţionare cu publicul este o soluţie propusă la faptul că nu este suficient de accesibilă instanţa de judecată. Dar soluţia este formulată foarte general şi nu se spune ce ar însemna aceasta. La capitolul Sporirea transparenţei şi eficienţei se vorbeşte despre faptul că sunt prea multe judecătorii şi nu există un raport adecvat între numărul de judecătorii şi numărul de dosare. În unele cazuri, judecătorii sunt prea încărcaţi, în altele nu şi practic asta este o problemă. O altă problemă este că în unele situaţii se întâmplă că judecătorii, sub aspect teritorial, se suprapun cu procuraturile, cu poliţia şi se creează la nivel local o anumită legătură neformală între aceste verigi ale puterii. Ceea ce se propune este modificarea reţelei de judecătorii în aşa fel încât să nu existe suprapunerea aceasta teritorială. Ca acţiune nu este însă formulată exact, ca să înţelegem că existenţa acestor legături neformale creează anumite probleme în ceea ce priveşte independenţa şi eficienţa funcţionării instanţelor. Autorii Strategiei de reformare ne dau de înţeles în linii mari că este o problemă, dar nu o spun exact. Mai mult, nu există probarea şi argumentarea acestei probleme şi dacă ne uităm la acţiuni – revizuirea amplasării teritoriale a hărţii amplasării instanţelor de judecată – este o măsură generală. Deseori vedem un indicator de implementare cum ar fi: studiu elaborat, proiectul de lege elaborat etc. şi nu există suficienţi indicatori clari pentru evaluarea succesului implementării acestor măsuri. La nivel de indicatori de măsurare a succesului în foarte multe cazuri observăm că aceşti indicatorii sunt prea generali sau nu măsoară impactul, sau rezultatul creat în urma implementării acţiunii, dar mai degrabă sunt indicatori de proces cum ar fi: studiu elaborat, proiect de lege implementat. Abordarea este îngustă, nu include şi reforma instituţională a poliţiei, a sistemului de apărare a drepturilor şi reprezentării intereselor, adică a avocaturii. Deşi se anunţase anterior că Strategia de reformare va fi una de abordare europeană şi va include toate aspectele, în document abordarea este mai îngustă şi include doar unele domenii din sistemul de justiţie. Şi atunci apare întrebarea: în ce măsură va fi corelată această strategie cu reforma poliţiei care acum are loc? [Sergiu Ostaf, director Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului, CReDO, pentru Info-Prim Neo]