Statul a stabilit preţul de achiziţie al grâului alimentar pentru rezerva de stat

Preţul de achiziţie a grâului alimentar pentru rezerva de stat va fi de 3000-3200 lei pentru o tonă grâu alimentar, în funcţie de calitatea şi cantitatea glutenului. Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare va achiziţiona În rezerva de stat cca 50-55 mii tone de grâu. Preţul de achiziţie a fost stabilit joi, 5 iulie, de către staff-ul republican pentru coordonarea şi soluţionarea operativă a chestiunilor legate de pregătirea şi efectuarea lucrărilor de recoltare a culturilor cerealiere şi leguminoase de prima grupă şi a rapiţei. Potrivit ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Anatolie Gorodenco, din 287,6 mii ha ocupate cu grâu de toamnă, până în prezent au fost recoltate 55 la sută din suprafeţe, obţinându-se un volum de 235,4 mii tone. Gorodenco a solicitat accelerarea recoltării şi finalizarea ei în termen de 7 zile. Culturile cerealiere şi leguminoase au fost recoltate până în prezent de pe 270 mii ha, sau 56 la sută. Din 18,7 mii ha mazăre, la moment s-au recoltat cca 16,7 mii ha sau 89 la sută, volumul global constituind 11,5 mii tone. Orzul de toamnă şi de primăvară s-a recoltat de pe 44,8 mii ha sau 92 la sută, respectiv 24 mii ha sau 33 la sută din suprafeţe, obţinându-se un volum de cca 66 mii şi, respectiv, 25 mii tone. Potrivit experţilor, în cazul culturilor cerealiere de primă grupă, pierderile producătorilor din cauza roadei scăzute a grâului se ridică la 1 mlrd lei. Prognoza pentru recolta din acest an a grâului este cca 500 mii tone. Acest volum va fi cu cca 150 mii tone mai mic decât roada anului trecut şi decât necesităţile anuale ale republicii, fapt ce va duce inevitabil la importuri de grâu şi la creşterea preţurilor, spun experţii. Producătorii au solicitat Guvernului să achiziţioneze de la producători, în rezerva de stat, un volum de până la 80 mii tone de grâu alimentar faţă de 50 mii tone anunţate, contra unui preţ de minimum 2,8 lei. Potrivit lor, acest preţ este relativ egal cu preţurile de pe pieţele mondiale şi din regiune şi ar permite reducerea pierderilor producătorilor autohtoni.