 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
De la începutul agresiunii militare totale a Rusiei împotriva Ucrainei, în februarie 2022, parametrii structurali în jurul reglementării conflictului transnistrean s-au reconfigurat în mod dramatic. Deși soluționarea conflictului pare a fi o opțiune mai realistă decât până la război, Chișinăul încă posedă dependențe critice față de regiunea transnistreană în domeniul de securitate și cel energetic. Pacificatorii ruși, împreună cu forțele militare separatiste, dețin capabilități militare superioare celor moldovenești. Deși UE a investit circa 90 milioane de euro în anii 2021-2023, iar Moldova și-a majorat bugetul militar cu aproape 70% sau 31,5 milioane de euro (1,5 miliarde de lei moldovenești sau circa 74 milioane de euro în 2023), decalajul generat de subfinanțarea în sector de la independență încoace necesită resurse sporite și continue pentru a fi minimizat. De asemenea, în timp ce Moldova vrea să-și sporească autonomia energetică prin interconectarea cu piața de electricitate din România, acest proces se va finaliza de-abia după 2025 și nu asigură în mod obligatoriu un preț redus pentru electricitatea importată. Totodată, Ucraina este determinată să elimine dependența de regiunea transnistreană în domeniul transportului și construiește o rută alternativă care să ocolească regiunea (Gov.ua, Iunie 2023). Adițional, regiunea transnistreană nu poate interacționa cu piețele externe decât prin intermediul teritoriului controlat de autoritățile constituționale. Acest lucru a contribuit la creșterea dependenței regiunii față de Chișinău și de piața europeană, unde sunt livrate circa 2/3 sau 64% din exporturile sale (EUBAM, 2022). Mai mult ca atât, formatul „5+2” este pus pe pauză până la terminarea războiului și va reieși din viitorul relațiilor dintre Ucraina și Rusia (Infotag, Iunie 2023). Astfel, sunt limitate oportunitățile administrației de la Tiraspol de a desfășura diplomația de solicitare a parității cu Chișinăul pe alte platforme decât cele oferite de Misiunea OSCE, dar strict în limitele frontierele naționale ale Moldovei. Nu în ultimul rând, parlamentul de la Chișinău a introdus modificări în legislație, cu 60 de voturi ale majorității, introducând pedepse penale pentru acțiuni de “separatism” (Newsmaker, Februarie 2023), sub incidența cărora nimeresc decidenții politici din regiunea transnistreană.
Contextul militar, economic și politic la nivel local și regional
Scenariile legate de soluționarea conflictului transnistrean depind în mod proporțional de dinamica de pe câmpurile de luptă, asociate cu agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei.
În termeni militari, persistă incertitudini legate de durabilitatea și eficiența contraofensivei ucrainene, începută în iunie 2023, deoarece sunt necesare livrări necontenite de armament și muniții către Ucraina. Scepticismul anumitor actori occidentali vizavi de viteza contraofensivei a fost criticată în termeni duri de către partea ucraineană (Reuters, August 2023), care argumentează că viteza lentă este intenționată din motive obiective, inclusiv pentru a reduce pierderile umane. Mai mult ca atât, fără implicarea industriei militare europene, lanțurile de livrare sunt în risc de pană. De aceea, UE a propus intensificarea comenzilor de către statele membre pentru a genera cerere și, respectiv, producție la scară largă pentru necesitățile ucrainene (EEAS, August 2023). Totodată, profunzimea penetrării teritoriului rusesc de către dronele ucrainene, cu atacuri țintite asupra infrastructurii critice din șase regiuni, scoate în evidență breșe în apărarea aeriană rusească.
Din punct de vedere economic, sancțiunile occidentale reduc drastic veniturile încasate la bugetul Rusiei. Acest lucru este vizibil în cazul veniturilor obținute de Gazprom, care de la un profit de aproape 26 de miliarde de dolari, în primele șase luni ale anului 2022, a înregistrat un profit de circa 3 miliarde de dolari în ianuarie-iunie 2023, reprezentând o scădere de peste 8 ori (Interfax, August 2023). Totodată, deși susținerea financiară pentru Ucraina devine tot mai conturată și consistentă, cu 50 de miliarde de euro propuse de UE din contul bugetului multianual 2021-27 (Reuters, Iunie 2023), obstrucționarea exportului de cereale ucrainene, generată de atacurile rusești asupra porturilor din regiunea Odesa, atât pe mare, cât și pe Dunăre (BNE Intellinews, August 2023), generează costuri pentru economia ucraineană. Volumul de peste 30 milioane de tone de cereale exportate în 2022-23, prin intermediul inițiativei cerealiere, pe Marea Neagră, va trebui reorientată spre rutele “coridoarelor verzi”. La urmările negative asupra exportului de grâne ucrainene cauzate de blocajul și atacurile rusești se mai adaugă exporturile frauduloase realizate de unele companii ucrainene. Circa 300 de entități sunt investigate pentru export de cereale, realizate cu comiterea evaziunii fiscale și a altor infracțiuni în valoare de cel puțin 140 milioane de dolari doar în 2022 (OCCRP, Iulie 2023). În condițiile de război și cu circa 15% din teritoriile sale încă ocupate de către Rusia, autoritățile ucrainene planifică să recolteze circa 45 milioane de tone de cereale sau de aproape două ori mai puțin decât în 2021 - 86 milioane de tone.
În materie politică, regimul lui Vladimir Putin denotă reziliență, eliminând în continuare adversarii care îi contestă legitimitatea în limitele frontierelor naționale. Accidentul aviatic, soldat cu decesul lui Evgheni Prigojin, liderul Grupului Wagner, este considerat o răfuială, mai degrabă amânată, pentru rebeliunea militară organizată împotriva autorităților centrale, controlate de Kremlin (AP, August 2023). Tot în materie politică, dar din perspectiva ucraineană, costurile și riscurile ridicate pentru organizarea alegerilor prezidențiale și parlamentare în 2024, cauzate de război, ar putea determina Kievul să-și mențină actuala garnitură politică. Sondajele politice arată că performanța președintelui Volodymyr Zelenski este apreciată de 91% din populație (IRI, Martie 2023). Desfășurarea alegerilor ucrainene este condiționată de existența asistenței financiare occidentale. În 2018, pe timp de pace, doar pentru desfășurarea alegerilor prezidențiale, au fost cheltuiți peste 80 de milioane de dolari (Unian, November 2018). În orice caz, alegerile vor sustrage atenția de la război și vor direcționa unele resurse pentru desfășurarea scrutinelor.
Semnalele contradictorii privind dinamica războiului, precum și strategiile de adaptare și reacție selectate de către factorii de decizie din Ucraina și UE, pe o parte, și din Rusia, pe de altă parte, mențin o doză ridicată de precauție în interiorul elitei separatiste. Actorii din regiune înțeleg că Moscova este capabilă să se răzbune, dacă se simte trădată. Atacurile cu substanțe explozibile asupra edificiului organelor de forță și a infrastructurii critice din regiunea transnistreană din primăvara lui 2022 au fost acțiuni de destabilizare (EESC, Aprilie 2022). Deși Tiraspolul a acuzat partea ucraineană, nu Rusia, serviciile secrete ale celei din urmă au fost identificate drept presupuși autori ai acțiunilor subversive (Riddle, Mai 2022). Din acestea raționamente, pentru a-și asigura propria supraviețuire, elitele transnistrene nu vor abandona pozițiile pro-ruse cât timp Rusia nu este în mod ireversibil pe poziții perdante în Ucraina. Până atunci actorii politici din regiunea transnistreană vor evita să se disocieze de interesele geopolitice rusești.
Dilemele regiunii transnistrene
Într-un context regional confuz și extrem de volatil, elitele de la Tiraspol sunt într-o situația dilematică. Deși interesele de grup primează, abandonarea calculelor geopolitice pot avea consecințe grave pentru elitele politice și economice din regiunea transnistreană. Acestea riscă să fie supuse unor scenarii de tip “Prigojin”, dacă încearcă să trișeze Moscova. Concomitent, există o probabilitate ridicată că dacă fac concesii în dialogul cu Chișinăul, inclusiv pe dimensiunea viitoarelor negocieri de reintegrare, atunci pot fi tratați cu indulgență de către actorii occidentali, asigurându-și imunitate, inclusiv impunitate. Aceste două direcții de gândire determină dilema cu care se confruntă cei care controlează de facto procesele politice din regiunea transnistreană.
Pe de o parte, se subînțelege că Ucraina este determinată să susțină Moldova în procesul de reintegrare. Acest lucru deja a fost semnalat de către Președintele Volodymyr Zelenski pe marginea summit-ului Comunității Politice Europene din iunie 2023 (RadioChisinau, Iunie 2023). Deocamdată, Kievul este ghidat de propriile priorități critice ce vizează restabilirea controlului asupra teritoriilor sale, printre care se numără și peninsula Crimeea, anexată de Rusia în 2014. Nesoluționarea conflictului transnistrean este o amenințare pentru securitatea națională a Moldovei și Ucrainei. De aceea, ambele părți sunt cointeresate să elimine prezența politico-militară rusă din regiunea transnistreană, cel mai degrabă imediat după terminarea războiului și dacă Ucraina obține victorie. Durata și eficiența contraofensivei ucrainene depinde în proporție considerabilă de accesul la muniție occidentală. În acest sens, există o temere validă legată de riscul unei “păci forțate” impuse asupra Ucrainei, dacă candidatul republicanilor câștigă alegerile prezidențiale din SUA în 2024 (CNBC, August 2023). În asemenea caz, Rusia ar putea să ceară concesii legate de restabilirea tranzitului unităților militare ruse prin Ucraina, posibilă anterior în baza acordului din 1998, anulat în 2015, pentru a scoate regiunea transnistreană din izolare. Acest lucru i-ar restabili măcar parțial ponderea Tiraspolului în negocierile în formatele “1+1” și “5+2”. Astfel, situația din regiune separatistă putea reveni la status-quo-ul dinaintea agresiunii totale rusești contra Ucrainei. Deși condițiile anterioare sunt neideale pentru elitele separatiste, acestea ar oferi un teren de manevră mai convenabil în raport cu autoritățile constituționale de la Chișinău.
Pe de altă parte, în timp de doi ani, avantajul energetic al Tiraspolului în negocieri cu malul drept va pierde semnificativ din pondere ca urmare a aprofundării interconectării energetice a Moldovei cu România. Planificată a fi dată în exploatare nu mai devreme de anul 2025 (IPN, Februarie 2023), linia de tensiune înaltă care va lega Chișinăul de interconectarea Isaccea-Vulcănești va furniza curent direct către capitala Moldovei, evitând rețelele de transmisie care intersectează regiunea transnistreană. De asemenea, această interconectare va permite diminuarea riscurilor legate de atacurile Rusiei asupra infrastructurii energetice ucrainene. De asemenea, energia electrică primită din UE va putea ajunge pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale Moldovei fără a risca deconectări din partea Tiraspolului. Moldova ar putea fi încă interesată să cumpere energie electrică mai ieftină din regiunea transnistreană, produsă din gaz natural rusesc pentru care Tiraspolul nu achită. Dar având alternativa de import de energie din România, Chișinăul poate impune reguli de joc stricte pe piața energetică, solicitând Tiraspolului să achite pentru gazul rusesc utilizat. În acest fel, va putea fi redusă datoria pentru gazul rusesc, aflat la balanța Moldova-Gaz, controlat de Gazprom în proporție de 50 de procente, care a ajuns la circa 10 miliarde de dolari, după o creștere de 2,6 ori în 2022 (Infotag, Iunie, 2023). De asemenea, cu pierderea veniturilor din producția de energie pe bază de gaz rusesc neachitat, elitele din regiune ar putea fi impuse să readucă parțial și gradual economia regiunii în câmpul legal al Moldovei. Probabilitatea unor asemenea evoluții este înaltă, mai ales dacă Rusia eșuează să forțeze o pace asupra Ucrainei. În acest caz, elitele din regiunea transnistreană vor trebui să se adapteze procesului de legalizare a afacerilor. Altfel, acestea vor trebui să inițieze o confruntare, care, din cauza slăbirii Rusiei, ar putea fi în van. Având în vedere capacitățile sale militare și operaționale, Ucraina nu va ezita să reacționeze la orice risc militar venit din regiunea separatistă.
Scenariile pentru reglementarea conflictului transnistrean
Regimul separatist de la Tiraspol încă își poate folosi pârghia energetică pentru a extrage anumite concesii de ordin comercial de la Chișinău, inclusiv cu permisiunea instituțiilor UE. Aceste concesii ar putea fi percepute de către Moldova și UE drept un preț temporar plătit pentru a limita raza de instabilitate generată de războiul din Ucraina. Rezolvarea conflictului se va derula reieșind din trei scenarii de bază analizate mai jos:
1. Status-quo-ul neschimbat – „răul cel mai mic” pentru Moldova și UE. Dependența crescândă a regiunii transnistrene de regimul constituțional de la Chișinău, ca urmare a efectelor izolaționiste ale agresiunii rusești contra Ucrainei, dispune de condițiile necesare pentru a progresa. Momentul de cotitură va deveni capacitatea Chișinăului de a primi curent electric direct din România, atât prin interconectarea Isaccea-Vulcănești, planificată pentru 2025, cât și prin intermediul eventualei linii electrice Bălți-Suceava. Aprofundarea asimetriei din dialogul bilateral este benefică Moldovei, care, în condițiile unui sistem strategic de „bici și turte dulci”, poate persuada Tiraspolul să accepte reintegrarea pe domenii sectoriale – de la constituirea unui regim vamal uniform până la legalizarea prin de-criminalizare a economiei regiunii. Mecanismul de descurajare a unei eventuale agresiuni din partea regiunii transnistrene trebuie să reiasă dintr-un set de măsuri de prevenire a riscurilor strategice. Reducerea sau chiar eliminarea completă a riscurilor economice poate fi realizată prin stabilirea unor alternative de transport, energetice etc. În domeniul securității, afișarea costurilor pentru escaladarea transnistreană va depinde de consolidarea capacităților instituționale ale organelor de forță și a armatei. Nu în ultimul rând, descurajarea Tiraspolului ar putea implica semnalizarea riscurilor sancționării liderilor transnistreni. Luate împreună, acestea pot produce o situație în care status-quo-ul actual poate fi menținut pentru a crește puterea de negociere a Chișinăului.
2. Schimbarea parametrilor de negocieri – „factorul ucrainean”. Kievul demonstrează interes strategic față de contribuirea la soluționarea conflictului transnistrean, pe cale politică. Odată ce agresiunea militară rusă este luată sub control și decimată prin de-ocuparea teritoriilor, obiectivul ucrainean va deveni eliminarea amenințărilor emanate din regiunea separatistă din Moldova. Potrivit acestui scenariu, motorul soluționării conflictului transnistrean poate deveni factorul ucrainean, mai mult decât cel moldovenesc. O poziție pro-activă a Kievului poate compensa abordările timide din partea Chișinăului. Gestionarea coordonată a frontierei pe segmentul transnistrean, combaterea propagandei rusești și a celei transnistrene locale, precum și diplomația publică în raport cu populația, pot fi doar câteva din căile prin care Ucraina poate deveni acceleratorul soluționării conflictului prin metode non-militare. Dacă Ucraina înfrânge Rusia, atunci influența geopolitică rusă asupra regiunii va decădea de la sine, iar elitele transnistrene vor acționa pragmatic în favoarea antrenării într-un dialog constructiv cu Chișinăul pentru a evita riscuri de ordin ucrainean. În practică, Chișinăul va juca rolul “polițistului bun”, iar Ucraina va fi percepută la Tiraspol volens nolens drept “polițistul rău”.
3. Escaladarea conflictului – “factorul rusesc”. Scenariul cu riscuri majore ține de eventuala intenție a Rusiei de a dezgheța conflictul într-o formă sau alta. Costuri majore pentru Moldova și Ucraina pot fi generate prin intermediul sabotării depozitului de armament vechi din regiunea transnistreană (Cobasna) sau chiar țintirea cu rachete, invocând necesitatea apărării pacificatorilor sau a cetățenilor săi. Exemplul ucrainean demonstrează că Rusia este capabilă să încalce orice “linii roșii”, iar Moldova nu are capacități anti-aeriene de identificare și detectare a rachetelor rusești. Un asemenea scenariu va însemna cel mai degrabă pierderea atractivității culturale a Rusiei în regiunea transnistreană, similar schimbării radicale de atitudine observată în regiunile tradiționale pro-ruse din Ucraina, precum Odesa.
În loc de concluzii...
O precondiție care să încline regiunea transnistreană spre un dialog necondiționat va reieși din calitatea implementării agendei europene de către autoritățile constituționale. Alta ține de pregătirea UE și a altor parteneri europeni de a facilita prin căi diplomatice și financiare formate adiționale sau înlocuirea celor existente (formatul „5+2”), folosind experiența acumulată în contextul reglementării conflictului separatist din Nagorno Karabah. Totodată, UE va trebui să-și asume cheltuieli legate de o eventuală criză energetică în regiunea separatistă, provocată de sistarea livrării de gaze naturale. Nu în ultimul rând, contează voința Kievului de a susține strategiile de reintegrare a Moldovei, pe care cea din urmă trebuie să le revizuiască reieșind din setul de scenarii plauzibile privind evoluția situației din Ucraina, dar și probabilitățile dezghețării, deliberate, a conflictului transnistrean de către Moscova într-o „operațiune de uzură” împotriva Moldovei și a frontierei sud-vestice a Ucrainei.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.