Cea mai mare problemă a societăţii civile din Republica Moldova este dependenţa de finanţatorii străini. Organizaţiile neguvernamentale depind în proporţie de 90% de finanţările de peste hotare. Chiar dacă statul vede un partener de discuţii în ONG-uri, acesta nu are dezvoltate mecanismele interne de finanţare şi asigurare a veniturilor financiare pentru asociaţiile obşteşti. Opinia îi aparţine directorului Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), Sergiu Ostaf.
Strategia Societăţii Civile propune soluţii
Strategia Societăţii Civile pentru anii 2012-2015, aprobată de Parlament, oferă răspuns la problema societăţii civile prin 3 acţiuni concrete, care urmează să fie puse în practică, spune Sergiu Ostaf. Prima se referă la licenţiere. Odată ce organizaţiile vor fi licenţiate pentru anumite activităţi de prestare a serviciilor, de conformare la anumite standarde de organizare a serviciilor sociale, acestea vor putea să beneficieze de acces la anumite programe de finanţare din partea autorităţilor publice, adică să concureze de rând cu sectorul privat. Deocamdată această modalitate nu există şi sperăm că va creată. O altă acţiune ţine de direcţionarea unei părţi a impozitelor plătite de către cetăţeni pentru o anumită organizaţie, aşa-numitele 2%. Fiecare cetăţean ar putea să direcţioneze din impozitul pe care îl achită la stat organizaţiilor care în opinia sa fac o acţiunie importantă, utilă pentru societate. Cea de-a treia acţiune vizează antreprenoriatul social pentru anumite categorii de persoane. Astfel, persoanele vulnerabile, cu dizabilităţi sau din grupurile social-vulnerabile, ar putea să desfăşoare anumite activităţi de generare a veniturilor în sume mici, neimportante, dar necesare pentru a supravieţui.
Dacă la compartimentul finanţare internă societatea civilă întâmpină probleme, Republica Moldova a progresat mult în domeniul participării şi transparenţei în luarea deciziilor, comparativ cu Ucraina şi Federaţia Rusă. „Aici mai rămân probleme ce ţin de implicarea societăţii civile la nivel local, dar uneori şi la nivel central. Sunt situaţii când deciziile se iau foarte rapid, fără examinări preliminare. Multe decizii luate la nivel de ministere şi autorităţi publice locale nu sunt făcute publice. Problema de participare, deschidere şi transparenţă rămâne în continuare actuală, deşi Moldova înregistrează progrese vizibile”, a specificat directorul CReDO.
O altă problemă a societăţii civile din Moldova, în opinia acestuia, este pasivitatea organizaţiilor, care nu se implică în soluţionarea propriilor probleme. Spiritul participării poate fi stimulat prin acordarea unor preferinţe persoanelor care se implică în acţiunile de voluntariat. Strategia Societăţii Civile prevede un mecanism prin care organizaţiile de utilitate publică vor putea să implice mai multe persoane în activitatea de voluntariat, indiferent de vârstă şi statut. „Implementarea Strategiei Societăţii Civile depinde foarte mult de ministere şi Guvern, dar deocamdată nu avem foarte mari progrese, mai există o perioadă de intrare în vigoare şi sperăm că, odată soluţionată criza politică, vom înregistra progrese mai mari. Strategia creează mecanisme de fortificare a societăţii civile şi recunoaşte rolul şi importanţa acesteia în activitatea de dezvoltare a societăţii, la diferite niveluri, şi acesta este un semnal foarte pozitiv”, a mai spus Sergiu Ostaf.
Rolul societăţii civile este să facă auzită vocea cetăţenilor
Sergiu Ostaf a subliniat că societatea civilă poate face auzită vocea poporului în situaţii de criză, inclusiv cum ar fi cea politică. Deseori organizaţiile neguvernamentale au venit cu alternative, au vorbit despre motivele care au generat criza politică şi au oferit soluţii, dar aceste discuţii au stârnit o nemulţumire din partea guvernanţilor, care au adus reproşuri la adresa asociaţiilor obşteşti că fac un joc politic. Există riscul ca o organizaţie să fie asociată cu un partid numai din considerentul că şi-a exprimat o opinie vizavi de o problemă a societăţii.
„În acest moment societatea civilă are un rol important în procesul de comunicare cu instituţiile publice. Consiliul Naţional pentru Participare este un mecanism de comunicare care nu a existat înainte, iar prin această platformă societatea civilă are mai multe posibilităţi de a fi prezentă practic la toate procesele importante care au loc. Până în 2009 nu a existat aşa ceva. Au existat alte elemente de cooperare, dar acest mecanism este cu totul nou. Şi formele de comunicare s-au îmbunătăţit semnificativ. Putem observa anumite rezultate calitative”, a subliniat Sergiu Ostaf.
Potrivit directorului CReDO, Republica Moldova a reuşit să dezvolte mecanisme de comuniare între societatea civilă şi guvernare net superioare celor din Ucraina şi Federaţia Rusă. „În acest moment există consilii care se implică în procesul de luare a deciziilor, iar acest lucru influenţează modul de funcţionare a instituţiilor statului. Cu părere de rău, mecanismul de selectare a reprezentanţilor societăţii civile în cadrul acestor consilii este încă extrem de politizat, însă prezenţa societăţii civile în cadrul acestor instituţii vorbeşte despre gradul de deschidere a autorităţilor publice locale şi acest lucru va oferi rezultate vizibile deja peste 2-3 ani”, a mai spus Sergiu Ostaf.
Moldova stă mai bine ca Ucraina şi chiar România
Directorul CReDO este de părere că până nu demult în Republica Moldova instituţiile publice erau utilizate ca pârghii de influenţă, în sensul politic al cuvântului. Acum aceste instituţii cooperează cu organizaţiile neguvernamentale, care promovează interesele publice. Şi aceasta este la fel o evoluţie calitativă importantă comparativ cu perioada precedentă. „Ne-am dori reprezentanţi ai societăţii civile în cadrul Comisiei Electorale Centrale şi altor instituţii. Oricum, dacă este să comparăm situaţia cu ţările din est, acolo această colaborare în principiu lipseşte”, a remarcat Sergiu Ostaf.
Funcţionarea instituţiilor publice prin comunicarea cu societatea civilă vorbeşte despre o democraţie mai incluzivă şi mai deschisă către cetăţeni, subliniază directorul CReDO, precizând în context că situaţia din Moldova nu se compară calitativ cu cea din Ucraina. „Dacă este să comparăm situaţia cu ţările din vest, cred că Republica Moldova, prin formele sale diverse instituţionalizate, se compară bine cu România şi chiar o devansează, deoarece în ţara vecină lipseşte un organ cum este Consiliul Naţional pentru Participare, iar Consiliul Naţional al ONG-urilor din România nu este atât de activ în spaţiul public. Cred că pe unele segmente situaţia din Republica Moldova este mai bună. Putem mai degrabă să ne comparăm cu ţări ca Ungaria şi Slovacia şi ne aflăm net superior în comparaţie cu Ucraina şi Federaţia Rusă”, a adăugat directorul CReDO.
Fără societate civilă, Moldova ar deveni un mediu extrem de politizat
Sergiu Ostaf susţine că societatea civilă creează curente de opinie. Dacă aceasta ar dispărea, societatea ar fi privată de pluralismul de idei vizavi de anumite situaţii şi decizii. „Societatea civilă critică deseori Guvernul pentru lipsă de performanţă, pentru nerealizarea promisiunilor pe care le-a făcut sau programul de guvernare asumat. Dacă nu ar exista societate civilă, acest lucru l-ar face opoziţia. Dar opoziţia urmăreşte să poziţioneze într-o lumină critică guvernarea, pe când societatea civilă nu urmăreşte interese politice. Pentru guvernare deseori acest lucru este dureros şi primim tot felul de replici la adresa ONG-urilor, precum că toarnă apă la moara opoziţiei. Dacă nu ar exista societatea civilă, în Moldova ar fi un mediu extrem de politizat”, a spus Sergiu Ostaf.
Potrivit directorului CReDO, fără societate civilă, ar fi luptat două forţe politice, opoziţia şi guvernarea şi am fi avut doar opinii puternic încărcate politic. Chiar şi aşa, societatea civilă din Moldova este destul de pasivă, nu are îndrăzneala să facă mai multe lucruri. „Există organizaţii loiale faţă de guvernare sau care susţin că trebuie să-i mai acorde o perioadă de graţie şi, din acest motiv, activismul critic nu este suficient. Chiar dacă ne implicăm în implementarea unei legi, această acţiune este responsabilitatea autorităţilor şi nu a societăţii civile. Există o opinie că societatea civilă nu ar trebui să se implice pentru că e mai greu să formuleze o viziune critică faţă de anumite lucruri care se întâmplă”, a menţionat Sergiu Ostaf.
ONG-urile vor trebui să demonstreze că sunt utile
Potrivit Strategiei Societăţii Civile, fiecare cetăţean al Republicii Moldova, contribuabil la bugetul de stat, va putea aloca din suma impozitului plătit 2% în contul unei asociaţii neguvernamentale care a demonstrat utilitatea sa publică. Sergiu Ostaf susţine că această iniţiativă este o formă de participare a cetăţenilor la viaţa publică. „Din momentul în care cetăţenii vor contribui pentru susţinerea unei asociaţii obşteşti, se va crea o legătură de responsabilitate din partea acelei organizaţii faţă de cetăţeni, faţă de cum utilizează banii alocaţi. În cazul în care cetăţenii vor contribui la susţinerea asociaţiilor, atunci aceştia vor avea dreptul să decidă domeniul de activitate pentru care doresc să aloce acele 2%. Este încă o formă de conştientizare a problemelor societăţii”, a mai menţionat Sergiu Ostaf.
Pentru a convinge oamenii să contribuie la finanţarea unor organizaţii neguvernamentale, acestea vor trebui să demonstreze utilitatea publică pe care o au, prin calitatea serviciilor prestate. Potrivit lui Ostaf, este dreptul cetăţenilor fie să lase banii proprii în schemele frauduloase ale guvernanţilor, fie că contribuie la soluţionarea unei probleme a societăţii prin intermediul unui ONG.
Alina Marin, IPN
