 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Adepții ordinii geopolitice pro-ruse, din țară sau din Rusia, atribuie societății civile moldovenești o docilitate față de UE sau, în general, față de Occident. De cele mai multe ori, asemenea argumente sunt fondate pe o deducție simplistă a unei presupuse relații de subordonare, care ar exista între sectorul asociativ și Occident din cauza finanțării. Contrar acestei interpretări, susținerea societății civile de către finanțatori din UE sau SUA se datorează impactului pozitiv pe care aceasta îl poate avea în disciplinarea guvernării, tot mai frecvent deconectată de la interesul public.
Neînțelegerea exactă a rolului real al sectorului asociativ, completată cu distorsionarea intenționată a imaginii acesteia, nu face altceva decât amplifică confuzia publicului și generează suspiciuni. Acestea constituie miezul teoriilor conspiraționiste, pe care vocile loiale Kremlinului le proiectează în raport cu promotorii civici ai integrării europene în Moldova și în regiune. Văzute ca oponenți ideologici pentru că transpun valorile europene (drepturile omului, anti-discriminarea, egalitate de gen etc.), ONG-urile încep să devină ținte ale propagandei pro-ruse. Aceasta practic dublează atacurile asupra sectorului asociativ. Or, pe lângă propaganda rusă, persistă tentativele guvernării pro-UE de la Chișinău de a rigidiza condițiile de finanțare externă (IPN, Mai 2017), dar și internă, pentru sectorul asociativ.
Societatea civilă – partener natural al reformelor
Numărul organizațiilor necomerciale este enorm (circa 11 mii), dar nici o sută dintre acestea nu activează în domeniul monitorizării guvernării, promovării practicilor pozitive internaționale în legislația națională sau consolidarea valorilor democratice. Prin urmare, cu adevărat, sub 100 de organizații necomerciale beneficiază de asistență externă. Această dependență este o consecință, dar și o trăsătură, a modului cum s-a dezvoltat cultura democratică în stat și societate. Nu ar fi necesar sectorul asociativ care urmărește politicile guvernării, dacă cea din urma nu ar fi predispusă să vicieze politicile, instituțiile sau patrimoniul public.
În primul rând, susținând activitatea unor asemenea instituții, finanțatorii externi, inclusiv UE, contribuie la menținerea democrației și îndepărtează perspectiva alunecării în regimuri politice autoritare. Anume din acest considerent, regimul politic din Moldova care subminează instituțiile democratice și incendiază statul de drept simte disconfort față de existența unui sector asociativ pro-democrație.
În al doilea rând, societatea civilă constituie un partener natural pentru articularea și derularea reformelor necesare pentru modernizarea țării. Acordul de Asociere cu UE este practic primul acord internațional ce instituie angajamente clare față de UE a autorităților moldovenești de a asigura un mandat important pentru societatea civilă în desfășurarea reformelor. Adițional, multiplele crize de imagine prin care au trecut guvernările și majoritatea forțelor politice au știrbit din credibilitatea lor. Acest context juridic și politic transformă sectorul asociativ într-un interlocutor vital pentru partenerii europeni, interesați în fluidizarea procesului de reforme și supravegherea acestuia de către un actor autohton cât mai neutru și obiectiv.
Nu în ultimul rând, caracterul dinamic și integritatea, încă intactă, a ONG-urilor este percepută ca o amenințare de către guvernare și partidele politice, aflate în posesia anumitor puteri politice (PDM, PSRM). Din moment ce opinia societății civile devine o sursă de informare pentru decidenții de la Bruxelles, țările membre UE și alți parteneri de dezvoltare, autoritățile convenționale se află în poziție de slăbiciune. Astfel, cele din urmă sunt forțate nu doar să aducă contra-argumente pentru a explica îngrijorările sectorului asociativ, dar și să se angajeze în promisiuni suplimentare. În calitate de “creieri mobili” și “bazin permanent de cunoștințe și abilități”, ONG-urile devin voci puternice ce pot educa publicul, impulsiona mass-media și direcționa atenția finanțatorilor externi spre zonele nevralgice ale statului. Niciuna din aceste funcții nu corespunde obiectivelor urmărite de forțelor politice cvasi-democratice autohtone, și nici de agenții pro-ruși naționali și externi, interesați în multiplicarea democrațiilor liberale de tip ruso-euroasiatic, unde democrația este decuplată la de valorile liberale (drepturile omului, statul de drept etc.).
Sanitari sau agenți de influență?
Este esențială conștientizarea faptului că sectorul asociativ este critic față de partenerii externi, inclusiv UE, atât în discuții private, cât și în demersuri publice. Susținerea financiară externă vine să sprijine proiecte concrete în sectorul electoral, public, energetic, economic, fără a urmări o anumită politizare, îndoctrinare sau subordonare.
Critica fața de calitatea guvernării sau unele reforme controversate derivă din pornirile interne ale ONG-urilor. Deși acestea depind de finanțare externă, intervenția lor în spațiul public este dictată de intenția de a proteja statul și cetățeanul de instinctele prădătoare ale clasei politice și ale intereselor obscure. Auto-organizarea și mobilizarea de care dă dovadă sectorul asociativ sunt determinate de ruptura produsă între sistemul politic actual și ceilalți (cetățeni, mediul de afaceri, partenerii externi și societatea civilă).
Activitatea de sanitari ai spațiului politic și public devine un element esențial al naturii societății civile din Moldova. Aceasta însă obligă sectorul asociativ să adopte standarde înalte de comportament politic – imparțialitate, obiectivism și profesionalism. Orice deviere riscă să tragă după sine destrămarea autorității sale morale. Prin urmare, societatea civilă trebuie să fie auto-critică și să taxeze acele entități, vechi sau noi, care încearcă să folosească imaginea și credibilitatea sectorului asociativ pentru a intra ulterior în politică sau să inițieze vendete împotriva guvernării, irelevante pentru protejarea interesului public.
Promovarea integrării europene în Moldova este interpretată de agenții pro-ruși drept campanie geopolitică, iar ONG-urile – drept agenți de influență. În realitate, vorbim despre o atractivitate mai mare a puterii blânde a UE (“soft power”) și a modelului european de dezvoltare. Acestea nu sunt impuse de Bruxelles, ci magnetizează de la sine cetățenii din proximitatea europeană, migranții economici din diferite regiuni îndepărtate, și chiar populația rusă. Sectorul asociativ nu face altceva decât promovează o agendă benefică pentru dezvoltarea țării, în baza unor argumente puternic legate de statul de drept, buna guvernare și drepturile omului, pe care Rusia și inițiativele sale geopolitice le marginalizează sau nimicesc.
În loc de concluzie...
Multiplele atacuri împotriva societății civile, atât de către Democrații lui Vladimir Plahotniuc cât și de către Socialiștii lui Igor Dodon, prin presă sau declarații publice, denotă o serie de temeri și disconfort ale clasei politice dominante.
Credibilitatea externă și capacitatea de a alimenta masa critică din societate creează din sectorul asociativ un adversar considerabil al guvernării în setarea agendei publice. Mai mult decât atât, în funcția sa informală de sanitar al sistemului politic, acesta menține guvernarea și forțele politice într-un suspans permanent datorită capacității sale de a deconspira diverse manifestări coruptibile.
Totodată, societatea civilă trebuie să se preocupe de integritatea propriilor rânduri. Neglijarea propriei igiene interne poate afecta autoritatea sa morală și spori legitimitatea guvernării vizibil deficiente. În niciun caz societatea civilă nu trebuie să fie folosită pentru a purta războaie politice, ci strict pentru a corecta și îmbunătăți politicile publice, a disciplina guvernarea și a crea condițiile necesare pentru consolidarea instituțiilor democratice.
Ca societatea civilă din Moldova să renunțe la promovarea integrării europene a Moldovei, Rusia și inițiativele sale geopolitice trebuie să preia în totalitate valorile fără de care UE nu ar fi devenit un magnet global – statul de drept, buna guvernare și drepturile omului. Până atunci, cea mai bună formă de dezvoltare a țării va rămâne adoptarea modelului european, realizabil prin implementarea Acordului de Asociere cu UE.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.